"Anul 2015 ne-a arătat dimensiunile corupției din România. Am înțeles cam ce s-a petrecut în 25 de ani de postcomunism”
- Vă propun să facem o recapitulare a evenimentelor politice majore din anul care tocmai s-a încheiat și o ușoară prospecție, cât ne lasă semnele pe care le avem azi, a anului ce ni se așterne în față. Așadar, cum ați caracteriza, în câteva cuvinte, anul politic 2015?
- Întâi de toate, a fost un an bogat în eșecuri politice, un an al prăbușirii unor personaje care păreau eterne în fruntea statului sau a autorităților locale, de la ex-premierul Victor Ponta, până la primari ca Sorin Oprescu, în București, și Radu Mazăre, la Constanța. De asemenea, a fost anul răsturnării unor oameni de afaceri supranumiți "mari”, dar care și-au făcut averile prin conexiuni politice și racordarea la banii statului, ca Ioan Niculae, sau a unor indivizi mondeno-politico-afaceriști, ca așa-zisul prinț Paul "al României”, care face deliciul televiziunii, cu stâlcirea limbii române, sau Remus Truică, cunoscut mai ales după aventura galantă cu Patricia Kass, cu toții intrați pe mâna Justiției. Bine, încă nu s-a terminat harta marilor infracțiuni din România. Încă n-am ajuns să lichidăm mafia pădurilor, ori să descâlcim afacerile tenebroase din portul Constanța, magistrații n-au ajuns la o soluție în tot "dosarul Microsoft”, ci numai la unele secțiuni din el, sau în "dosarul EADS”, în care sunt implicați oameni politici din toate partidele și afaceriști din clientela acestora... Dar 2015 este, totuși, un an de bilanț, din această perspectivă, căci ne-a dat, fie și în linii mari, dimensiunile corupției în România. O corupție endemică, din cauza căreia nu am progresat așa cum ar fi trebuit. Am înțeles cam ce s-a petrecut în 25 de ani de postcomunism și cum au răsărit toate averile uriașe ale miliardarilor noștri - mai toate făcute pe spinarea noastră. Pe de altă parte, a fost un an în care Parlamentul și-a dovedit din nou inadecvarea la realitate, inerția și incompetența. Este îngrijorător cum funcționează această instituție vitală pentru democrație. Parlamentarii n-au reușit să apere nici prestigiul clasei politice, nici să dea satisfacție alegătorilor, prin legile pe care le-au făcut și hotărârile pe care le-au luat. Au dovedit că nu știu decât de frică: după schimbarea președintelui statului, pentru scurtă vreme s-au arătat mai cooperanți cu Justiția, mai dispuși să-și întoarcă fața către populație. La fel, după demonstrațiile de stradă izbucnite ca reacție la ineficiența autorităților în cazul incendiului de la clubul "Colectiv” din București. Dar, imediat după ce au simțit că a trecut pericolul, și-au reluat vechile obiceiuri. Au votat împotriva cercetării în stare de arest a unor colegi, au votat legea triplării salariilor unor demnitari, și-au votat lor înșile pensii speciale, au deci pensii speciale și pentru aleșii locali. Și seria legilor care au stârnit discuții, intervenții la Curtea Constituțională și proteste, nu se sfârșește aici. Să nu le uităm măcar pe cele mai proaspete: "legea antidiscriminare”, a lui Liviu Dragnea, prin care orice spui despre oricine este pasibil de pedeapsă, "legea Big Brother”, împinsă în Parlament de serviciile de informații, prin care se atentează la viața privată a cetățenilor, "legea vânătorii”, prin care se fixează numărul de câini la care are dreptul o stână, o lege împotriva difuzării reclamelor la produse farmaceutice... Este un șir interminabil de acte normative, unele ilare, altele revoltătoare, multe inutile, care suprareglementează abuziv și neproductiv diverse domenii... Toate fac din acest Parlament, altminteri cel mai numeros pe care l-am avut, cel mai slab.
"Vital pentru guvernul Cioloș este să ajute clasa de mijloc a societății”
- Deși a fost numit prim-ministru în urmă cu doar două luni, Dacian Cioloș a urcat în topul încrederii populare pe locul trei, imediat după Iohannis și Isărescu. Din activitatea de până acum a guvernului pe care îl conduce, putem reține și câteva măsuri de reformă?
- Înlocuirea premierului Victor Ponta cu Dacian Cioloș, la presiunea străzii, ne-a fost prezentată cel puțin ca o schimbare de optică asupra actului guvernamental. Ce se poate observa încă din aceste prime săptămâni de exercițiu al noului guvern este că are, într-adevăr, în componență, oameni cu o bună pregătire, cu experiență în organisme internaționale și cu o altă stilistică. Premierul Dacian Cioloș, ca exponent al guvernului, este cu totul diferit față de predecesorul său, Victor Ponta: serios, neguraliv, nu atacă pe nimeni, nu face bancuri și glumițe. Dar altminteri, a continuat, în mare, programul guvernului precedent și rămâne ca, eventual, de acum înainte să înregistrăm schimbări mai importante, deși, nu are mult spațiu de manevră, fiind forțat să respecte un buget stabilit deja de Cabinetul Ponta și grevat de tot felul de măsuri luate de aceeași echipă. Vital pentru guvernul Cioloș este să ajute antreprenorii mici și mijlocii, căci aceștia duc toată economia în spate. Dacă vom avea o clasă de mijloc întărită, atunci putem suporta și ajutoare sociale, și pensii, și alte cheltuieli din bugetul de stat cu mai mare generozitate și mai multă ușurință. O clasă de mijloc puternică și cât mai extinsă este soluția pentru o societate dezvoltată și prosperă. Altminteri, va exista pe mai departe o pătură foarte subțire de super-bogați și o pătură covârșitor majoritară de săraci. După cum o arată statisticile Uniunii Europene, 30% dintre români se află la gradul de sărăcie extremă. Niciunul din ultimele guverne nu a părut să înțeleagă necesitatea sprijinirii clasei de mijloc. Poate va înțelege acest guvern de tehnocrați. Așteptăm ca Guvernul Cioloș să anunțe măcar trei proiecte proprii, pe care le are pentru anul acesta.
"În sondajele de opinie, dar și la DNA, PNL și PSD merg cap la cap”
- Credeți că rezultatele guvernului tehnocrat pot influența alegerile din acest an?
- Chit că e alcătuit din tehnocrați, deci, teoretic, fără membri de partid, guvernul Cioloș poate influența, ba chiar remodela, prin rezultatele lui, scena politică. Dacă vor reuși în ce-și propun, iar realizările vor fi semnificative, succesul îl vor contabiliza președintele Klaus Iohannis, care a numit premierul, și, prin extensie, partidul președintelui, PNL. Dacă va eșua, va avea de câștigat PSD, chiar dacă acesta are omul numărul doi în Cabinet, pe Vasile Dâncu. Iar Iohannis și PNL se vor compromite. Se va spune că un guvern politic al PSD, condus de Victor Ponta, a făcut mai multe pentru oameni.
Mai mult decât atât, de rezultatele guvernării Cioloș depinde și raportarea electoratului la ideea de guvern tehnocrat, văzută până acum, măcar de unii, ca salvatoare. În caz de reușită, oamenii ar putea spune: "Uite, domnule, că tehnocrații fac ceva, nu-s ca politicienii”. Și, prin urmare, să ceară tot tehnocrați la guvernare. Sau, dimpotrivă, să spună: "Nu e nicio diferență, deci mi-e indiferent cine guvernează.” Deocamdată, în sondajele de opinie, dar și la DNA, PNL și PSD merg cap la cap (40%) și, probabil, va fi nevoie de un tie-break pentru a vedea cine câștigă acest duel al mediocrităților care se tot resetează în zadar.
"PNL și PSD ne-au spulberat iluziile cu privire la alegerile din acest an, prin candidații propuși la Primăria Capitalei”
- Se întrevăd și alte mișcări politice de natură să aducă surprize în alegeri?
- Se vorbește despre o primenire a celor două mari partide la vârf. La PSD, să vină președinte Vasile Dâncu, dacă Liviu Dragnea, actualul lider, va fi condamnat penal definitiv, iar la PNL, Dacian Cioloș. Acesta din urmă a infirmat varianta accesului său la conducerea PNL, a spus că nu-l interesează să intre în politica partinică și că mandatul lui la guvern e limitat. Vom mai vedea. S-a tot vorbit și despre apariția unui partid prezidențial, care să dea consistență unei "politici altfel”, promise de Klaus Iohannis în campania electorală. Însă, șeful Cancelariei prezidențiale, Dan Mihalache, cel pe care Ponta îl considera "adevăratul președinte” și care a făcut senzație, dormind buștean într-o sală de protocol din Serbia, a ieșit la Antena 3, pentru a preciza că "nu va apărea niciun partid prezidențial” așa cum se tot zvonește: "Ar fi o prostie, avem un sistem cu două partide mari, echilibrate, de ce să-l stricăm?” - tocmai când cele două, PSD și PNL, "au redescoperit dialogul și consensul”. Consensul e asigurat prin "înfiorătoarea caracatiță transpartinică a corupției”, care impune "curățirea” sistemului politic: "se vor schimba practici, mentalități, oameni”. Să sperăm că va fi un schimb avantajos. Până una alta, noile partide, deja alcătuite, nu sunt amenințătoare pentru cele nărăvite la avantajele guvernării, iar cele vechi nu par că ar intenționa să se reformeze cu adevărat.
"Dă, Doamne, să vedem și pasul al doilea al președintelui Klaus Iohannis”
- Credeți într-o posibilă alianță PSD-PNL, așa cum se speculează în presă?
- Având în vedere contextul, te întrebi dacă nu cumva USL s-a destrămat doar pentru a trece un hop, ca doi hoți care au dat o spargere și au luat-o o vreme pe drumuri diferite pentru a scăpa de poliție. Iar după alegerile din acest an, să se reunească bine-mersi. Ipoteză confirmată și de consultantul politic Sebastian Lăzăroiu, care a spus că președintele Iohannis își dorește un guvern PNL-PSD, după alegeri. Nu știm de unde știe Lăzăroiu una ca asta, că nu credem să i se fi destăinuit președintele statului, dar afirmația ne pune pe gânduri. Pentru că au mai colaborat PNL, ba și PDL (acum parte din PNL), cu PSD, și nicio brânză n-au făcut. Rămâne de văzut ce va face președintele Iohannis, în funcție de voturile obținute de fiecare partid. Până atunci, așteptăm cu nerăbdare al doilea pas al său, căci în primul an de președinție n-a făcut decât unul: o carte intitulată chiar așa, "Primul pas”. Dă, Doamne, să-l vedem și pe al doilea, că până atunci nu e clar dacă știe să meargă. Bine, domnia sa crede că are deja o mare realizare la activ, că ar fi scos România din izolare, deși, în fapt, s-a scos numai pe sine însuși, cu atâtea plecări în străinătate. România nu a fost în nicio izolare sub mandatul președintelui Traian Băsescu, dar este într-o vădită dezorientare acum. Noroc că suntem în UE și NATO, că altfel nu am avea nicio politică externă.
Revenind la întrebare, mari așteptări nu avem, căci așteptările se nasc din promisiuni. Or, principalele partide au anunțat drept candidați pentru Primăria Capitalei pe Cristian Bușoi (PNL) și Gabriela Vrânceanu Firea (PSD). E posibil așa ceva? Ăștia sunt buni, cel mult, pentru Afumați. Ce iluzii să ne mai facem? Ce candidați vor pune pe listele de la Parlament, în aceste condiții?