"Vrut-ai, mamă, să mă ţii/ Scriitor în puşcării?”

Literatura şi folclorul găsesc explicaţii multora dintre aberaţiile vieţii moderne.

Mai ales în România, o ţară cum alta nu găseşti. Cică neaoşii ei deputaţi de pripas şi plini de talent... mări se sfădiră şi se cumpăniră/ cum să-şi tragă, vere/ pedepse le­jere/ Căci de nimeresc/la Be­ciul Domnesc/ să nu stea prea mult/ ca omul de rând/ să nu stea-n cătuşe/ ani şi ani pe tuşe... Aşa că întocmiră o lege ca pentru dânşii, colea, la uşa cortului, şi-mi transformară penitenciarele în case de creaţie, bătând monedă calpă peste pro­fesia de scriitor. Absurditatea a mers până acolo, încât personaje care n-au mai pus mâna pe plaivaz din şcoala primară se vă­zură autori de volume "ştiinţifice”, publi­ca­te de edituri cu pretenţii, spre ruşinea lor; se bătură adevărate recorduri, ajunse pe primele pagini în ziarele din lumea largă. Asistăm, de fapt, la crearea "omului nou” - cerinţă vană a bătrânului scriitor co­munist A. Toma. Ceea ce nu s-a putut pe vre­mea lui (proletcultist cu un dram, to­tuşi, de talent) se poate spune astăzi, în vremea zaverei capitaliste. "Din bube, mucegaiuri şi noroi”, puşcăriaşii români de top vor să scoată, cu ajutorul legii strâm­be şi al administraţiilor peniten­cia­relor, "frumuseţi şi preţuri noi”, cum ar spune Poetul. Şi nu cocoşaţi peste foaia albă cu orele, în aşteptarea inspiraţiei, ci producând opere "la metru”, "la tonă”, "la quintal”. "Negrişorii” au intrat iar în pâine, venind în ceas de seară cu volumele gata scrise. Potrivit site-lui "România Curată” (www.romaniacurata.ro), care citează un raport al Agenţiei Naţionale a Peniten­cia­relor (ANP), exact 22 de ore şi 40 de mi­nute pontate i-au luat magnatului Ioan Ni­culae ca să "scrie” volumul "Bioetanolul, combustibilul viitorului”. Lucrarea are 122 de pagini: 82 de manuscris plus 40 de scheme şi tabele şi 35 de referinţe biblio­grafice. De la inventarea tiparului de către Gutenberg, în 1455, când a tipărit prima Biblie într-o presă de metal, nu s-a putut atinge o astfel de performanţă scriitori­ceas­că! Trebuie neapărat înscrisă în Guinness Book, să avem şi noi, ceara mă-sii, un record mai ca lumea, "de bine”, că destul ne-au pictat alţii "de rău”, pe toate me­ridianele... Recordurile merg mai de­parte: ANP a calculat că domnul Niculae are în penitenciar sute de convorbiri tele­fonice, zeci de vizite, timp în care a ela­borat "lucrări ştiinţifice”. În total, a pu­blicat cinci cărţi, ceea ce i-a adus un câştig de circa 150 de zile mai puţin la cuantumul pedepsei de 2 ani şi 6 luni. Chiar dacă une­le fragmente din carte au putut fi elaborate în celulă, deci fără a fi pontate, inspectorii ANP se îndoiesc că între 28 aprilie şi 11 mai 2015, deci în 14 zile, o carte precum cea citată ar fi putut fi scrisă şi tipărită. Şi mogulul de presă Dan Voiculescu coche­tează cu muzele în puşcărie. Într-un an şi jumătate, domnia sa a reuşit să publice nu mai puţin de 8 cărţi, obţinând o scădere a pedepsei cu 240 de zile! "O realizare ui­mi­toare după toate standardele”, notează cotidianul britanic "The Guardian”. În fine, raportul ANP ne trezeşte la realitate: de la începutul anului 2013, până în de­cembrie 2015, deţinuţii români au scris 415 "lucrări ştiinţifice”! O bibliotecă! De ce nu avem acces şi noi la acest tezaur de "gând şi suflet românesc”? Când vor fi în­cărcate în caravane ale cărţii, pentru a fi vân­dute din sat în sat, ca realizare de sea­mă a omului nou, corporatist? Sunt între­bări fireşti, mai ales că poetul popular din parlament nu-şi poate reprima acest vers an­tologic: "Vrut-ai, mamă, să mă ţii/scri­i­tor în puşcării?” Nu, desigur, scriitorul tre­buie să fie liber, să creeze la propria masă de lucru. De aceea, cei care se simt sfre­deliţi pe dinăuntru de bacteria talen­tului, să nu aş­­tepte până ajung la Jilava, că am auzit că ministrul Justiţiei va schimba legea...