Dacă în perioadele de stres puternic ne-am rezerva cu regularitate doar câteva minute pe zi pentru a respira profund, din abdomen, am face faţă cu mai mult calm agitaţiei cotidiene, recuperându-ne calmul şi energia. Explicaţia medicală e simplă: reacţiile organismului la stres sunt dirijate de aşa-numitul sistem nervos vegetativ. Majoritatea funcţiilor vegetative nu pot fi influenţate din exterior, cu excepţia respiraţiei. Cu cât vom reuşi mai bine să ne oprim puţin din goana noastră zilnică pentru a inspira şi expira în linişte, cu atât vom fi mai decontractaţi, în general. "15 minute ar fi ideal", recomandă specialiştii. "Şi cu cât suntem mai suprasolicitaţi, cu atât ar trebui să apelăm mai consecvent la asemenea pauze de respiraţie, pentru a ne alimenta cu energie." Respiraţie înseamnă oxigen. În absenţa lui, celulele n-ar mai fi capabile să-şi desfăşoare activitatea normală, juliturile nu s-ar vindeca, oasele n-ar creşte, fibrele nervoase n-ar transmite mai departe "scânteierile noastre de spirit", iar muşchii n-ar putea să se încordeze. Aşadar, nu e de mirare că avem nevoie de minimum 500 de litri de oxigen pe zi! Pe care îi obţinem prin respiraţie. Însă nu oricum!
"Numai o respiraţie profundă, din abdomen, ventilează plămânii în întregime, aerul introdus anterior în plămâni fiind complet expulzat", ne atrag atenţia specialiştii. Dacă lucrurile nu decurg astfel, poate apărea un dezechilibru: oxigenul şi bioxidul de carbon se amestecă în plămâni, şi nu se mai distribuie în sânge în proporţii optime. De aceea ne simţim obosiţi, avem dificultăţi de concentrare, ne scade puterea de muncă - şi, în cazul cel mai nefericit, respirăm şi mai superficial ca înainte. Intrăm într-un cerc vicios - care, totuşi, nu este o fatalitate. Se poate ieşi din el, utilizând exerciţiile prezentate în cuprinsul acestei pagini. Ele ne ajută să nu ne mai pierdem suflul în momentele decisive şi să ne redobândim liniştea interioară. Să redevenim energici şi optimişti. Totodată, vocea noastră capătă mai mult volum, un sunet mai clar şi mai ferm. Chiar şi pacienţii cu astm, emfizem pulmonar sau bronşită cronică observă că pot respira mai uşor dacă exersează şi folosesc ţintit respiraţia abdominală profundă. Bolnavii de cancer au deseori stări depresive ulterioare terapiei. Respiraţia condusă conştient le susţine echilibrul psihic sau îi ajută în restabilirea lui. Pe lângă aceasta, respiraţia abdominală acţionează ca un masaj extrem de eficient, izbutind să desprindă aderenţele formate în urma intervenţiilor chirurgicale efectuate în zona pelviană. Iată, deci, că ea oferă o multitudine de avantaje.
Etapele respiraţiei corecte
- De executat zilnic -
A. Urmăriţi curgerea aerului
Căutaţi un loc unde să vă puteţi aşeza comod, fără a fi deranjaţi de cineva în următoarele 5-10 minute. Este necesar să purtaţi o îmbrăcăminte lejeră, în care abdomenul dvs. să aibă suficient spaţiu pentru a se extinde. Dacă doriţi, închideţi ochii. Pentru început, inspiraţi şi expiraţi prin nări, de 10 ori, în mod normal, pentru acomodare. Reluaţi altă serie de 10 respiraţii, concentrându-vă cu gândul pe traseul parcurs de aer în corpul dvs. Acum puneţi ambele mâini pe pântec, dirijând aerul inspirat către el, simţind cum se ridică şi coboară, când expiraţi. Repetaţi de alte zece ori, complet relaxaţi. Apoi mutaţi-vă mâinile de pe abdomen sub clavicule şi urmăriţi ridicările şi coborârile toracelui (când intră şi iese aerul). La final, respiraţi uşor şi normal, de zece ori, fiind atenţi ca aerul să ajungă şi în abdomen. Aţi făcut 40 de respiraţii corecte şi conştiente. Vă simţiţi relaxaţi şi odihniţi, gata pentru o nouă perioadă activă. Dar atenţie! Relaxarea este doar trecerea către o nouă etapă, care nu poate exista fără ea: rugăciunea şi meditaţia. Un drum sigur spre sănătate şi bucurie.
B. Deschiderea cutiei toracice
Stând în picioare, îndoiţi şi aduceţi braţele la nivelul pieptului, în aşa fel încât vârfurile degetelor să se atingă. Apoi inspiraţi profund, dirijând aerul în abdomen, în vreme ce trageţi coatele şi umerii în spate, cât mai mult posibil.
N-aveţi voie să forţaţi dincolo de limita unde apare o senzaţie de durere. Menţineţi încordarea câteva momente. După aceea expiraţi liniştit, până când vârfurile degetelor se ating din nou în faţa pieptului. Executaţi 2-3 repetări.
C. Expiraţia controlată
Varianta 1 - Aprindeţi o lumânare şi aşezaţi-vă pe un scaun, în faţa ei. În cursul exerciţiului, puteţi varia distanţa corpului până la flacără. Ţuguiaţi buzele şi, printr-o expiraţie prelungă şi egală, faceţi flacăra să pâlpâie, când mai tare, când mai slab. Repetaţi de 2-3 ori.
Varianta 2 - Turnaţi apă până la jumătatea unui pahar înalt, cum ar fi unul de suc, inspiraţi puternic, apoi suflaţi aerul în pahar cu un pai, astfel încât să se formeze continuu bule în apă. Exerciţiul îmbunătăţeşte controlul asupra respiraţiei şi întăreşte plămânii. Repetaţi exerciţiul de 4-5 ori.
Faze facultative
- De executat din când în când -
A. Găsiţi-vă liniştea interioară
Stând jos sau în picioare, inspiraţi şi expiraţi calm şi profund prin nări. Pe expiraţie, rostiţi de fiecare dată un cuvânt format din două silabe (pa-ce, bi-ne, soa-re), care să numească o stare plăcută, înrudită cu relaxarea, căldura sau tihna. Repetaţi această succesiune de secvenţe, până veţi simţi că v-aţi detensionat complet.
B. Reduceţi apăsarea interioară
Plasaţi-vă în cadrul unei uşi. Inspiraţi profund prin nări. Proptiţi-vă amândouă mâinile în partea de sus (orizontală) a cadrului, presând cu putere (eventual urcaţi-vă pe ceva, dacă nu ajungeţi până acolo) şi în acelaşi timp expiraţi pe gură, cu zgomot. La următoarea inspiraţie, coborâţi braţele. Se repetă de 3-5 ori.
C. Mai mult calm, mai multă energie
Inspiraţi prin ambele nări şi după aceea astupaţi-o pe cea dreaptă, apăsând-o cu degetul mare. Expiraţi prin nara stângă şi apoi trageţi din nou aer. După o pauză de câteva secunde, serviţi-vă de inelar, pentru a bloca nara stângă, în vreme ce degetul mare o eliberează pe cea dreaptă, aşa încât aerul poate fi din nou evacuat lent. Aşteptaţi puţin, după care inspiraţi pe nara dreaptă, o astupaţi cu degetul mare şi lăsaţi aerul să iasă prin nara stângă. Repetaţi procedura de 3-5 ori. În încheiere: inspiraţi prin nara stângă şi expiraţi prin ambele. Vă veţi simţi liniştiţi şi învioraţi.
D. Ajutor de urgenţă, contra dificultăţilor de respiraţie
Adoptaţi o poziţie comodă. Aveţi gura închisă lejer, fără să strângeţi buzele, iar muşchii maxilarelor sunt relaxaţi. Inspiraţi liniştit prin nări. Amânaţi expiraţia, până când obrajii vi se umflă uşor şi se formează un strat de aer între buze şi dinţi. Atenţie: nu trebuie să presaţi activ! Datorită blocajului creat de buze, plămânii se umplu mai uniform cu aerul bogat în oxigen.
Eliberarea căilor respiratorii
Plămâni puternici
Aşezaţi-vă comod pe un scaun. Puneţi o mână pe abdomen şi cu dosul degetelor celeilalte mâini atingeţi porţiunea moale de sub bărbie. Culcaţi limba pe planşeul bucal. Prin aceasta veţi provoca un căscat, în timpul căruia încercaţi să inspiraţi şi apoi reţineţi aerul, pentru una sau două secunde, după care expiraţi. Exerciţiul deschide căile respiratorii.
Nas desfundat
Staţi în picioare sau aşezaţi, cu spatele drept. Inspiraţi şi expiraţi de 4 până la 6 ori, lent şi controlat, de preferat prin nări, dacă se poate. Acoperiţi-vă gura şi nasul cu mâna după fiecare expiraţie şi daţi capul mai întâi cât mai mult pe spate, iar apoi coborâţi-l spre piept. Pe urmă, respiraţi normal, în continuare.
Mai mult aer
Aşezaţi turceşte, cu toracele în poziţie verticală, inspiraţi profund. Pe expiraţie, înclinaţi-vă mult în faţă. În timpul acestei mişcări, capul se apleacă înspre labele picioarelor, iar mâinile cad în faţa genunchilor. Apoi inspiraţi din nou, îndreptând trunchiul, şi sprijiniţi mâinile pe genunchi.
Eliminarea toxinelor
Aşezaţi-vă pe marginea unui scaun, cu picioarele puţin depărtate şi antebraţele sprijinite pe coapse. Alungiţi cât mai mult spatele, pentru a dilata coşul pieptului şi a deschide căile respiratorii. Inspiraţi şi expiraţi prin nări, calm şi profund. Astfel pot fi evacuate treptat eventualele resturi de aer stătut şi secătuit de oxigen (dar, în schimb, încărcat cu bioxid de carbon).