Pentru oricine cunoştea lumea celor care au murit în "Colectiv" şi prin secţiile de arşi din ţară şi străinătate, era cât se poate de clar că ce s-a întâmplat în clubul bucureştean era - nu doar rezultatul unui lung şir de greşeli punctuale, ci şi consecinţa unei atitudini generalizate de delăsare, de lipsă minimală de reacţie în faţa superficialităţilor şi abuzurilor care se petrec, zilnic, în jurul nostru.
Sigur că, penal, cei care vor plăti vor fi administratorii clubului, pompierii, pirotehniştii şi organizatorii concertului, dar lumea bună, tânără şi educată a Capitalei, care reprezenta publicul numeroaselor evenimente de genul celui din "Colectiv", a înţeles imediat că fiecare dintre noi aveam o mai mică sau mai mare responsabilitate morală. În cei 26 de ani de după Revoluţie, tinerii României au ieşit, ani la rând, să se bucure de viaţă, în cluburi care ofereau condiţii mult mai proaste decât cele din "Colectiv". Nimeni nu a stat să se uite câte uşi de evacuare aveau (majoritatea localurilor subterane din ţară au o singură ieşire, şi aceea pe o scară metalică întortocheată!), nimeni n-a fost atent la materialele cu care erau ornate sălile, nimeni nu s-a gândit unde îşi aruncă ţigara sau dacă sunt extinctoare. S-a întâmplat ca, într-o seară de vineri, în clubul "Colectiv", toată această inconştienţă colectivă să se prefacă în scrum. De altfel, speriaţi de ce au girat în toţi aceşti ani, unii patroni de cluburi au pus imediat lacătele pe uşi, iar alţii au trecut la ample lucrări de renovare... Între timp, emoţionată şi revoltată, lumea a cerut o schimbare. A căzut Guvernul Ponta, cu tot cu vicepremierul Oprea, iar partidele politice s-au văzut nevoite să facă un pas înapoi. Soluţia unui guvern tehnocrat, cu oameni curaţi, competenţi şi aplicaţi, s-a impus de la sine. Lumea îşi dorea mai puţină vorbăraie, mai puţin clientelism şi mai puţin amatorism. Aşa s-a născut Guvernul Cioloş, care, cu toate stângăciile sale de debut, e măcar mai credibil decât oricare altă variantă ar fi propus PNL sau PSD.
Avem un an înainte ca să evaluăm soluţia tehnocrată de la Palatul Victoria. Timp prea mult nu e, dar e suficient cât să începem prin a ne schimba şi pe noi, puţin câte puţin, în primul rând în societate şi la locul de muncă. Apoi, aşa cum de la noii noştri guvernanţi tehnocraţi avem pretenţia să fie bine pregătiţi, am putea face şi noi acest efort, ca viitori alegători. Să urmărim mai atent cine şi cum votează, care cum ne reprezintă interesele, să luăm atitudine când vedem încălcări ale legii, aşa cum au făcut recent ciobanii, să nu mai culcăm urechea la toate manipulările de la televiziuni şi de pe Internet, să căutăm surse credibile de informare, să ne luăm timp pentru a ne forma propriile păreri, indiferent că e vorba de legea anti-fumat ori de nivelul salariului minim pe economie. Să devenim, într-un fel, mai aplicaţi, mai "tehnocraţi" în alegerile pe care le facem. Numai aşa vom putea face diferenţa între un guvern cu adevărat bun şi un guvern care manipulează bine. Numai aşa putem face un pas înainte, după tragedia de la "Colectiv". Şi numai aşa vom putea avea conştiinţa că am făcut, efectiv, ceva, pentru ca astfel de catastrofe să nu se mai întâmple.