Leacul iernii: SFECLA ROŞIE

- Diferenţa dintre sfecla roşie şi sfecla de zahăr este dată de un singur pigment, de culoare roşie-purpurie. Acest pigment schimbă însă aproape totul, fiindcă transformă sfecla roşie din aliment în medicament. Un medicament pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l cunoască şi, mai ales, să îl folosească -

Sfecla roşie se numără printre legumele care pot fi păstrate şi în lunile geroase, de iarnă, fără a-şi pierde calităţile. Ea reprezintă un ajutor extraordinar pentru organism, în timpul sezo­nului rece, numărându-se şi printre alimentele tradiţio­nale româneşti de Crăciun. Şi încă un avantaj: sfecla roşie este un ajutor extraordinar pentru sănătatea copiilor încă din timpul vieţii intrauterine, substanţele sale active protejând foetusul în pântecele mamei. În medicina naturistă, sfecla este o adevărată legendă, proprietăţile sale vindecătoare în bolile sângelui, în cele tumorale sau ale ficatului, fiind cunoscute încă de acum 150 de ani, când întemeitorii terapiei naturale moderne au readus la lumină primele leacuri tradiţionale, prin studii ştiinţifice.


Tratamente cu sfeclă roşie


Hipertensiunea

Valorile crescute ale tensiunii arte­riale, dar şi tensiunea arterială osci­lantă, sunt domeniile în care se obţin cele mai rapide şi spectaculoase efecte terapeutice cu sucul de sfeclă roşie. O jumătate de pahar din această licoare, obţinută cu storcătorul electric centri­fugal, duce la o scădere cu până la 20% şi la o stabilizare a valorilor ten­siunii arteriale, efecte observabile, la doar 30-60 de minute după ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate prin studii făcute pe pacienţi umani, la mai multe spitale universitare din lume. Ca urmare, în 2010, Societatea Americană de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei roşii printre reco­mandările sale pentru prevenirea şi tratarea hiper­tensiunii arteriale.

Afecţiunile vaselor de sânge

Pigmenţii care dau culoarea specifică sfeclei roşii au, între altele, un efect extraordinar pentru menţi­nerea sănătăţii şi a elasticităţii vaselor de sânge, în special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse ge­netic (care au avut antecedente în familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfeclă ro­şie, care previne pierderea elasticităţii vaselor de sân­ge şi formarea dilataţiilor şi stazelor venoase. Per­soanele care deja au varice în formare, trebuie să ţină cure serioase cu sfeclă roşie, pentru a preveni extin­derea acestora. Sucul proaspăt, precum şi salata de sfeclă roşie crudă este recomandată şi celor care au mâinile şi picioarele mai tot timpul reci, datorită circu­laţiei periferice deficitare. Aceasta, deoarece princi­piile active din această legumă dilată vasele de sânge de la extremităţile corpului şi stimulează inima să pom­peze cu mai multă putere sângele.

Anemia

Contrar credinţei "populare", sfecla roşie conţine cantităţi de fier destul de reduse, dar cu toate acestea, este unul din cele mai bune remedii anti-anemice. De ce? Deoarece această legumă conţine vitamina C, magneziu, mangan şi vitamina B6, care sunt esenţiale pentru asimilarea acestui oligoelement, dar şi pentru producţia de globule roşii. Mai mult, această rădăci­noasă conţine substanţe care stimulează hemato­poieza, adica procesul de formare a globulelor roşii (hematiilor). Ca atare, contra anemiei se recomandă o cură de o lună, cu sfeclă, din care se consumă câte 150 de grame, o dată la două-trei zile. Pentru o mai mare eficienţă în tratarea anemiei, se introduc în dietă şi alte alimente bogate în fier, cum ar fi gălbenuşul de ou, polenul de albine, alga calcaroasă, drojdia de bere.

Graviditatea

Fiind foarte bogată în vitamine din complexul B (mai ales în vitamina B9), precum şi în oligoelemente, sfecla roşie este un aliment ideal pentru o dezvoltare sănătoasă a foetusului. De asemenea, consumul de sfeclă roşie previne şi tratează foarte eficient unele probleme specifice sarcinii, altfel foarte dificil de com­­­bătut, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. În plus, datorită substanţelor antioxidante şi antimuta­gene pe care le conţine, această rădăcinoasă previne mutaţiile pe care le-ar putea suferi copilul în faza intra­­uterină.

Bolile stomacului şi ale intestinului

Sucul de sfeclă roşie obţinut cu ajutorul storcă­torului electric centrifugal este unul din cele mai bune remedii contra arsurilor gastrice, a refluxului gastro-esofagian sau a ulcerului. Acest suc este puternic alcalin, tamponând aciditatea excesivă din stomac. Cele mai bune rezultate se obţin combinând 100 ml de suc de sfeclă roşie, cu 100 ml de suc de cartofi cruzi şi 500 ml de suc de morcov. Rezultă o licoare cu un gust nu foarte plăcut, dar extraordinară pentru prevenirea şi calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiper­aciditate. Efectele benefice ale aces­tei legume nu se opresc însă la nive­lul stomacului. Intes­tinul este unul din marii beneficiari ai salatelor de sfeclă. Acestea con­ţin cantităţi impre­sionante de substanţe nedigerabile, numite fi­bre alimentare, care curăţă siste­matic tubul digestiv, fiind un factor activ contra constipaţiei şi a sin­dromului colonului iritabil, dar şi pentru prevenirea cancerului de colon şi de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, câte 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajută la norma­lizarea tranzitului intestinal, precum şi la menţinerea tonusului fizic şi psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au arătat că un consum corespunzător de sfeclă crudă duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intesti­nului gros (numite prescurtat CD8), care detectează şi distrug formaţiunile maligne la acest nivel.

Leucemia

Poate că sfecla roşie nu ar fi atât de intens studiată în zilele noastre de către medici, dacă în urmă cu 100 de ani, un terapeut austriac nu ar fi tratat cu succes mii de pacienţi bolnavi de leucemie, cu ajutorul acestei legume. Este vorba de terapia cu suc de sfeclă, ţelină şi morcov a germanului Rudolf Breuss, care a salvat vieţile multor pacienţi cu diferite boli maligne ale sângelui. Sucul de sfeclă este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi, favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui (în special de he­matii), are efecte antitumorale directe. Se recomandă consumul a 300 de ml de suc de sfeclă roşie, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pau­ză, după care tratamentul se poate relua. Este o tera­pie puternică, dar care nu intră în opoziţie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Cancerul

Sucul de sfeclă, la fel ca şi sfecla crudă, consumată în salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile, flavonoidele conţinute de această leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitu­morale, efectele lor benefice fiind resimţite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung şi din surse naturale. Cercetările despre efectele extraor­dinare ale sfeclei roşii în cancer le datorăm unui om de ştiinţă maghiar, Alexander Ferenczi, care, începând din 1950 şi până în anii 80, a făcut un număr impre­sionant de studii pe animale de experienţă şi pe pa­cienţi umani, care au demonstrat că sfecla roşie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate în prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fără dubiu că rădăcina de sfeclă roşie are efecte anti­tumorale, mai ales administrată crudă sub formă de suc şi în salate. În practică, administrarea sucului de sfeclă a dat cele mai bune rezultate în combaterea can­cerului pulmonar, gastric, hepatic. De asemenea, sucul şi salata de sfeclă roşie sunt utile în profilaxia for­melor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostată sau la sân.

Prepararea sfeclei roşii

În stare crudă, sfecla roşie nu are un gust foarte grozav, dar acţiunile sale terapeutice sunt foarte pu­ternice, de unde şi necesitatea ca ea să fie administrată cu atenţie şi într-un dozaj destul de precis. Iată câteva noţiuni în acest sens.

Sfecla crudă

Foarte puţine persoane îi agreează gustul, aşa încât, de obicei, sfecla crudă este consumată în sala­tele de crudităţi în asociere cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, ţelina, pătrunjelul, sau cu salata verde ori varza roşie. Doza zilnică pentru ca sfecla crudă să-şi exercite proprietăţile terapeutice este de 100-150 de grame. De regulă, o cură cu sfeclă crudă durează minimum două săptămâni, durata maximă fiind de până la două luni.

Salata de sfeclă fiartă

Substanţa care dă culoarea specifică sfeclei roşii se numeşte betalaină, şi este destul de sensibilă la fierbere şi extrem de sensibilă la coacere. Ca atare, sfecla nu va fi consumată coaptă, ci doar fiartă şi nu oricum, ci în coajă şi doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiţă). După fierbere, sfecla roşie se curăţă de coajă, se dă prin răză­toare, se adaugă 1-3 rădăcini de hrean rase, apoi sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine componentele şi se pun într-un borcan închis ermetic. Salata de sfeclă se poate păstra la frigider fără probleme vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile tera­peutice. Este un remediu excelent contra răcelilor, bronşitelor, afecţiunilor reno-urinare. De Crăciun şi la sărbători, salata de sfeclă cu hrean este nelipsită de pe masa multor români, deoarece creşte capacitatea de digestie şi previne tot felul de tulburări digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

Sucul de sfeclă roşie

Se obţine cu ajutorul storcătorului electric centrifugal, proces care se poate realiza doar casnic, întrucât sucul tre­buie consumat foarte proaspăt, pentru a avea maximum de forţă cu­ra­tivă. Rădăcina de sfeclă roşie se spală foarte bine, se cu­răţă de părţile stricate sau lemnoase, dar nu se deco­jeşte (!), deoarece coaja conţine cele mai multe vitamine şi minerale. Du­pă aceea, se taie în bucăţi şi se introduce în storcătorul centrifugal. Sucul rezultat se pune într-un recipient de sticlă, apoi se păstrează la rece. Zilnic se admi­nis­trează 100-300 ml din acest suc, în mai multe reprize.

Precauţii şi contraindicaţii

La aproximativ 15% dintre cei care consumă sfeclă roşie, urina capătă o culoare roşie, fenomen denumit beturie, care nu arată vreo afecţiune sau intoxi­caţie, ci doar o incapacitate parţială a organismului de a asimila anumiţi nutrienţi din sfeclă. Abuzul de consum de suc de sfeclă (peste 400 ml) poate determina o pa­ralizie tempo­rară a corzilor vocale. De ase­menea, la doze mari de suc de sfeclă roşie sau la su­cul de sfeclă consumat sim­plu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greaţă.