Leacul iernii: SFECLA ROȘIE

Ilie Tudor
- Diferența dintre sfecla roșie și sfecla de zahăr este dată de un singur pigment, de culoare roșie-purpurie. Acest pigment schimbă însă aproape totul, fiindcă transformă sfecla roșie din aliment în medicament. Un medicament pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l cunoască și, mai ales, să îl folosească -

Sfecla roșie se numără printre legumele care pot fi păstrate și în lunile geroase, de iarnă, fără a-și pierde calitățile. Ea reprezintă un ajutor extraordinar pentru organism, în timpul sezo­nului rece, numărându-se și printre alimentele tradițio­nale românești de Crăciun. Și încă un avantaj: sfecla roșie este un ajutor extraordinar pentru sănătatea copiilor încă din timpul vieții intrauterine, substanțele sale active protejând foetusul în pântecele mamei. În medicina naturistă, sfecla este o adevărată legendă, proprietățile sale vindecătoare în bolile sângelui, în cele tumorale sau ale ficatului, fiind cunoscute încă de acum 150 de ani, când întemeitorii terapiei naturale moderne au readus la lumină primele leacuri tradiționale, prin studii științifice.


Tratamente cu sfeclă roșie


Hipertensiunea

Valorile crescute ale tensiunii arte­riale, dar și tensiunea arterială osci­lantă, sunt domeniile în care se obțin cele mai rapide și spectaculoase efecte terapeutice cu sucul de sfeclă roșie. O jumătate de pahar din această licoare, obținută cu storcătorul electric centri­fugal, duce la o scădere cu până la 20% și la o stabilizare a valorilor ten­siunii arteriale, efecte observabile, la doar 30-60 de minute după ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate prin studii făcute pe pacienți umani, la mai multe spitale universitare din lume. Ca urmare, în 2010, Societatea Americană de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei roșii printre reco­mandările sale pentru prevenirea și tratarea hiper­tensiunii arteriale.

Afecțiunile vaselor de sânge

Pigmenții care dau culoarea specifică sfeclei roșii au, între altele, un efect extraordinar pentru menți­nerea sănătății și a elasticității vaselor de sânge, în special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse ge­netic (care au avut antecedente în familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfeclă ro­șie, care previne pierderea elasticității vaselor de sân­ge și formarea dilatațiilor și stazelor venoase. Per­soanele care deja au varice în formare, trebuie să țină cure serioase cu sfeclă roșie, pentru a preveni extin­derea acestora. Sucul proaspăt, precum și salata de sfeclă roșie crudă este recomandată și celor care au mâinile și picioarele mai tot timpul reci, datorită circu­lației periferice deficitare. Aceasta, deoarece princi­piile active din această legumă dilată vasele de sânge de la extremitățile corpului și stimulează inima să pom­peze cu mai multă putere sângele.

Anemia

Contrar credinței "populare", sfecla roșie conține cantități de fier destul de reduse, dar cu toate acestea, este unul din cele mai bune remedii anti-anemice. De ce? Deoarece această legumă conține vitamina C, magneziu, mangan și vitamina B6, care sunt esențiale pentru asimilarea acestui oligoelement, dar și pentru producția de globule roșii. Mai mult, această rădăci­noasă conține substanțe care stimulează hemato­poieza, adica procesul de formare a globulelor roșii (hematiilor). Ca atare, contra anemiei se recomandă o cură de o lună, cu sfeclă, din care se consumă câte 150 de grame, o dată la două-trei zile. Pentru o mai mare eficiență în tratarea anemiei, se introduc în dietă și alte alimente bogate în fier, cum ar fi gălbenușul de ou, polenul de albine, alga calcaroasă, drojdia de bere.

Graviditatea


Fiind foarte bogată în vitamine din complexul B (mai ales în vitamina B9), precum și în oligoelemente, sfecla roșie este un aliment ideal pentru o dezvoltare sănătoasă a foetusului. De asemenea, consumul de sfeclă roșie previne și tratează foarte eficient unele probleme specifice sarcinii, altfel foarte dificil de com­­­bătut, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. În plus, datorită substanțelor antioxidante și antimuta­gene pe care le conține, această rădăcinoasă previne mutațiile pe care le-ar putea suferi copilul în faza intra­­uterină.

Bolile stomacului și ale intestinului

Sucul de sfeclă roșie obținut cu ajutorul storcă­torului electric centrifugal este unul din cele mai bune remedii contra arsurilor gastrice, a refluxului gastro-esofagian sau a ulcerului. Acest suc este puternic alcalin, tamponând aciditatea excesivă din stomac. Cele mai bune rezultate se obțin combinând 100 ml de suc de sfeclă roșie, cu 100 ml de suc de cartofi cruzi și 500 ml de suc de morcov. Rezultă o licoare cu un gust nu foarte plăcut, dar extraordinară pentru prevenirea și calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiper­aciditate. Efectele benefice ale aces­tei legume nu se opresc însă la nive­lul stomacului. Intes­tinul este unul din marii beneficiari ai salatelor de sfeclă. Acestea con­țin cantități impre­sionante de substanțe nedigerabile, numite fi­bre alimentare, care curăță siste­matic tubul digestiv, fiind un factor activ contra constipației și a sin­dromului colonului iritabil, dar și pentru prevenirea cancerului de colon și de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, câte 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajută la norma­lizarea tranzitului intestinal, precum și la menținerea tonusului fizic și psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au arătat că un consum corespunzător de sfeclă crudă duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intesti­nului gros (numite prescurtat CD8), care detectează și distrug formațiunile maligne la acest nivel.

Leucemia

Poate că sfecla roșie nu ar fi atât de intens studiată în zilele noastre de către medici, dacă în urmă cu 100 de ani, un terapeut austriac nu ar fi tratat cu succes mii de pacienți bolnavi de leucemie, cu ajutorul acestei legume. Este vorba de terapia cu suc de sfeclă, țelină și morcov a germanului Rudolf Breuss, care a salvat viețile multor pacienți cu diferite boli maligne ale sângelui. Sucul de sfeclă este unul dintre cei mai puternici antioxidanți cunoscuți, favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui (în special de he­matii), are efecte antitumorale directe. Se recomandă consumul a 300 de ml de suc de sfeclă roșie, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pau­ză, după care tratamentul se poate relua. Este o tera­pie puternică, dar care nu intră în opoziție cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Cancerul

Sucul de sfeclă, la fel ca și sfecla crudă, consumată în salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile, flavonoidele conținute de această leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitu­morale, efectele lor benefice fiind resimțite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung și din surse naturale. Cercetările despre efectele extraor­dinare ale sfeclei roșii în cancer le datorăm unui om de știință maghiar, Alexander Ferenczi, care, începând din 1950 și până în anii 80, a făcut un număr impre­sionant de studii pe animale de experiență și pe pa­cienți umani, care au demonstrat că sfecla roșie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate în prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fără dubiu că rădăcina de sfeclă roșie are efecte anti­tumorale, mai ales administrată crudă sub formă de suc și în salate. În practică, administrarea sucului de sfeclă a dat cele mai bune rezultate în combaterea can­cerului pulmonar, gastric, hepatic. De asemenea, sucul și salata de sfeclă roșie sunt utile în profilaxia for­melor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostată sau la sân.

Prepararea sfeclei roșii

În stare crudă, sfecla roșie nu are un gust foarte grozav, dar acțiunile sale terapeutice sunt foarte pu­ternice, de unde și necesitatea ca ea să fie administrată cu atenție și într-un dozaj destul de precis. Iată câteva noțiuni în acest sens.

Sfecla crudă

Foarte puține persoane îi agreează gustul, așa încât, de obicei, sfecla crudă este consumată în sala­tele de crudități în asociere cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, țelina, pătrunjelul, sau cu salata verde ori varza roșie. Doza zilnică pentru ca sfecla crudă să-și exercite proprietățile terapeutice este de 100-150 de grame. De regulă, o cură cu sfeclă crudă durează minimum două săptămâni, durata maximă fiind de până la două luni.

Salata de sfeclă fiartă

Substanța care dă culoarea specifică sfeclei roșii se numește betalaină, și este destul de sensibilă la fierbere și extrem de sensibilă la coacere. Ca atare, sfecla nu va fi consumată coaptă, ci doar fiartă și nu oricum, ci în coajă și doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiță). După fierbere, sfecla roșie se curăță de coajă, se dă prin răză­toare, se adaugă 1-3 rădăcini de hrean rase, apoi sare, ulei și oțet după gust. Se adaugă și puțină miere, după care se amestecă bine componentele și se pun într-un borcan închis ermetic. Salata de sfeclă se poate păstra la frigider fără probleme vreme de două săptămâni, timp în care își va conserva proprietățile tera­peutice. Este un remediu excelent contra răcelilor, bronșitelor, afecțiunilor reno-urinare. De Crăciun și la sărbători, salata de sfeclă cu hrean este nelipsită de pe masa multor români, deoarece crește capacitatea de digestie și previne tot felul de tulburări digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

Sucul de sfeclă roșie

Se obține cu ajutorul storcătorului electric centrifugal, proces care se poate realiza doar casnic, întrucât sucul tre­buie consumat foarte proaspăt, pentru a avea maximum de forță cu­ra­tivă. Rădăcina de sfeclă roșie se spală foarte bine, se cu­răță de părțile stricate sau lemnoase, dar nu se deco­jește (!), deoarece coaja conține cele mai multe vitamine și minerale. Du­pă aceea, se taie în bucăți și se introduce în storcătorul centrifugal. Sucul rezultat se pune într-un recipient de sticlă, apoi se păstrează la rece. Zilnic se admi­nis­trează 100-300 ml din acest suc, în mai multe reprize.

Precauții și contraindicații

La aproximativ 15% dintre cei care consumă sfeclă roșie, urina capătă o culoare roșie, fenomen denumit beturie, care nu arată vreo afecțiune sau intoxi­cație, ci doar o incapacitate parțială a organismului de a asimila anumiți nutrienți din sfeclă. Abuzul de consum de suc de sfeclă (peste 400 ml) poate determina o pa­ralizie tempo­rară a corzilor vocale. De ase­menea, la doze mari de suc de sfeclă roșie sau la su­cul de sfeclă consumat sim­plu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greață.