Era vorba de câteva familii de ruteni, stabilite în Banat, într-un fost sat şvăbesc, în care nu existase niciodată o biserică ortodoxă. Dar aşa puţini şi săraci cum erau, oamenii aceia au dorit să-şi ridice un lăcaş, ca să aibă loc de închinare şi de întâlnire cu Dumnezeu. Şi visul a început să li se împlinească. Deznodate din colţul batistei, darul credinţei şi "bănuţul văduvei" au rodit şi sătenii au izbutit să înalţe un sfert de biserică. Iar apoi a venit şi-o minune. Articolul publicat avea la final şi un cont, un număr de cont care a început, dintr-o dată, să... zornăie. În mai puţin de două săptămâni, s-au strâns peste 20.000 de lei noi. De la dumneavoastră, dragi cititori! Puţin, poate, în comparaţie cu eternitatea, dar enorm, în comparaţie cu nimic.
Cu dania dvs. credincioşii despre care am scris vor putea să-şi mai împlinească o parte din vis. Biserica a început să crească într-o zi cât Făt Frumos din poveste. E un pas important, acum, înainte de căderea primelor zăpezi. Poate că vor reuşi chiar să pună şi acoperişul, iar "Biserica lacrimilor" să se transforme în "Biserica bucuriei".
În calitate de autor al reportajului publicat, am ţinut cu tot dinadinsul să vă mulţumesc, dragi cititori ai revistei, pentru solidaritatea dvs. exemplară, care ne-a adunat pe toţi, împreună, într-o mare comunitate: Comunitatea "Formula AS". Sute de mii de inimi care, într-o singură clipă, pot bate la fel. Într-o lume atât de individualistă, obsedată de confort şi de bani, clipa unică în care doi oameni, sau douăzeci sau două sute de mii, se pot uni pentru a dărui, e cu adevărat magică. Pentru astfel de clipe, merită să trăieşti. Vă mulţumim!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
