Era vorba de câteva familii de ruteni, stabilite în Banat, într-un fost sat șvăbesc, în care nu existase niciodată o biserică ortodoxă. Dar așa puțini și săraci cum erau, oamenii aceia au dorit să-și ridice un lăcaș, ca să aibă loc de închinare și de întâlnire cu Dumnezeu. Și visul a început să li se împlinească. Deznodate din colțul batistei, darul credinței și "bănuțul văduvei" au rodit și sătenii au izbutit să înalțe un sfert de biserică. Iar apoi a venit și-o minune. Articolul publicat avea la final și un cont, un număr de cont care a început, dintr-o dată, să... zornăie. În mai puțin de două săptămâni, s-au strâns peste 20.000 de lei noi. De la dumneavoastră, dragi cititori! Puțin, poate, în comparație cu eternitatea, dar enorm, în comparație cu nimic.
Cu dania dvs. credincioșii despre care am scris vor putea să-și mai împlinească o parte din vis. Biserica a început să crească într-o zi cât Făt Frumos din poveste. E un pas important, acum, înainte de căderea primelor zăpezi. Poate că vor reuși chiar să pună și acoperișul, iar "Biserica lacrimilor" să se transforme în "Biserica bucuriei".
În calitate de autor al reportajului publicat, am ținut cu tot dinadinsul să vă mulțumesc, dragi cititori ai revistei, pentru solidaritatea dvs. exemplară, care ne-a adunat pe toți, împreună, într-o mare comunitate: Comunitatea "Formula AS". Sute de mii de inimi care, într-o singură clipă, pot bate la fel. Într-o lume atât de individualistă, obsedată de confort și de bani, clipa unică în care doi oameni, sau douăzeci sau două sute de mii, se pot uni pentru a dărui, e cu adevărat magică. Pentru astfel de clipe, merită să trăiești. Vă mulțumim!