Dacă ideile ingenioase s-ar vinde la licitaţie, Ioana Pârvulescu ar fi bogată. Cum nu există piaţă pentru ele, nu-i rămâne decât să şi le pună singură în aplicare, cu o putere de muncă dublată de pasiune ce-i caracterizează toate activităţile, de la profesorat, munca de editor, traducător, publicist şi până la cărţile pe care le scrie. În marca proprie mai intră: răbdare (fără tutun), atenţie distributivă, seriozitate ardelenească dublată de spirit ludic, delicateţe şi generozitate. Lipsită de vanităţi, de ambiţii competiţionale şi fasoane cabotine, ea e un personaj atipic în lumea noastră literară. Cea mai nouă idee a ei s-a concretizat în volumul excepţional pe care vi-l recomand azi. După cele două cărţi în care a reconstituit din presa vremii şi alte documente viaţa cotidiană românească din sec. 19 şi prima jumătate a sec. 20 - "În intimitatea secolului 19" (2005) şi "Întoarcere în Bucureştiul interbelic" (2003) - acum şi-a propus să asambleze din bucăţele viaţa de zi cu zi în cei 42 de ani de la abdicarea forţată a regelui Mihai şi până în decembrie 1989. Pentru asta, a solicitat unor oameni cu vârste şi profesii diferite, 95 cu toţii, să povestească alb şi pe scurt, câte una sau mai multe întâmplări personale din anii aceia. Montate tematic de editoare, aceste decupaje dau împreună cel mai complet, concret şi semnificativ documentar al comunismului real, în viaţa de toate zilele din ţara noastră. În ultimii 25 de ani tema a fost studiată de istorici, sociologi, politologi, au apărut volume de documente comentate precum şi numeroase cărţi de memorialistică povestind destine mutilate de sistemul bazat pe ura de clasă, minciună propagandistică şi delaţiune. Pe lângă această vastă bibliografie, "Şi eu am trăit în comunism" întregeşte panorama prin percepţii de la firul ierbii, autorul colectiv căpătând, prin adiţionare de fragmente, o credibilitate, o autenticitate în afara oricărei suspiciuni. Numitorul comun al faptelor grupate pe teme se vede uşor şi asta poate da celor născuţi după 1989 o idee coerentă despre modul în care şi-au dus zilele bunicii şi părinţii lor. Pentru aceşti tineri de azi şi de mâine, există la sfârşitul cărţii un "Mic dicţionar de termeni din comunism" unde sunt explicate cuvinte şi sintagme familiare maturilor, dar care (ce bine!) au deja nevoie de "traducere" pentru mai nou-veniţi (de exemplu "nechezol" sau "fraţii Petreuş", dar şi "origine sănătoasă/nesănătoasă", "dosar de cadre" sau "cuplaj" la telefon). Fiecare din cele 360 de secvenţe e semnată cu iniţiale dar, deşi participanţii sunt deconspiraţi într-o listă finală, cartea se citeşte ca un roman unitar despre viaţa profesională şi de familie, despre relaţiile sociale şi intime în care sistemul se insinuează sub forme comice şi tragice, dramatice sau groteşti. Dinspre azi privind, poţi crede că asişti la un experiment în care se testează capacitatea de adaptare a individului, împrejurările scoţând la iveală, în funcţie de caracter, atât calităţi cât şi defecte ancestrale. Întâmplări de la cozi, de la "munca voluntară obligatorie", de la defilări şi şedinţe, de la biroul de paşapoarte şi din spitale, măsurile oficiale menite să boicoteze sărbătorile religioase, securiştii omniprezenţi, programele străine de TV şi radio, urmărite cu tot bruiajul, reţete de criză cu substitute ciudate, frigul şi întunericul, arestările din perioada dejistă, când oricine putea fi acuzat că e "duşman al poporului" şi câte altele - toate păstrează palpitul viu, al trăitului. Se înfăţişează atât celor care am fost acolo, dar mai ales în ochii celor care n-au cunoscut pe propria piele viaţa în comunism. Străini sau români tineri pot înţelege din această carte ce a însemnat la scară individuală şi în aspectele cele mai banale punerea în practică a utopiei, cu etapele ei aberante. Fiindcă fragmentele anecdotice se citesc uşor, iar "unitatea în diversitate" e mai mult decât convingătoare, volumul colectiv gândit şi editat de Ioana Pârvulescu poate fi o piesă de bază în procesul comunismului. Cred că ar trebui inclus ca materie de studiu în licee şi facultăţi.
Selecţia "Formula AS"
* Ioana Pârvulescu, editor, "Şi eu am trăit în comunism", Editura Humanitas (tel. 0372/ 74.33.82), 404 p.
Dacă ideile ingenioase s-ar vinde la licitaţie, Ioana Pârvulescu ar fi bogată. Cum nu există piaţă pentru ele, nu-i rămâne decât să şi le pună singură în aplicare, cu o putere de muncă dublată de pasiune ce-i caracterizează toate activităţile, de la profesorat, munca de editor, traducător, publicist şi până la cărţile pe care le scrie. În marca proprie mai intră: răbdare (fără tutun), atenţie distributivă, seriozitate ardelenească dublată de spirit ludic, delicateţe şi generozitate. Lipsită de vanităţi, de ambiţii competiţionale şi fasoane cabotine, ea e un personaj atipic în lumea noastră literară. Cea mai nouă idee a ei s-a concretizat în volumul excepţional pe care vi-l recomand azi. După cele două cărţi în care a reconstituit din presa vremii şi alte documente viaţa cotidiană românească din sec. 19 şi prima jumătate a sec. 20 - "În intimitatea secolului 19" (2005) şi "Întoarcere în Bucureştiul interbelic" (2003) - acum şi-a propus să asambleze din bucăţele viaţa de zi cu zi în cei 42 de ani de la abdicarea forţată a regelui Mihai şi până în decembrie 1989. Pentru asta, a solicitat unor oameni cu vârste şi profesii diferite, 95 cu toţii, să povestească alb şi pe scurt, câte una sau mai multe întâmplări personale din anii aceia. Montate tematic de editoare, aceste decupaje dau împreună cel mai complet, concret şi semnificativ documentar al comunismului real, în viaţa de toate zilele din ţara noastră. În ultimii 25 de ani tema a fost studiată de istorici, sociologi, politologi, au apărut volume de documente comentate precum şi numeroase cărţi de memorialistică povestind destine mutilate de sistemul bazat pe ura de clasă, minciună propagandistică şi delaţiune. Pe lângă această vastă bibliografie, "Şi eu am trăit în comunism" întregeşte panorama prin percepţii de la firul ierbii, autorul colectiv căpătând, prin adiţionare de fragmente, o credibilitate, o autenticitate în afara oricărei suspiciuni. Numitorul comun al faptelor grupate pe teme se vede uşor şi asta poate da celor născuţi după 1989 o idee coerentă despre modul în care şi-au dus zilele bunicii şi părinţii lor. Pentru aceşti tineri de azi şi de mâine, există la sfârşitul cărţii un "Mic dicţionar de termeni din comunism" unde sunt explicate cuvinte şi sintagme familiare maturilor, dar care (ce bine!) au deja nevoie de "traducere" pentru mai nou-veniţi (de exemplu "nechezol" sau "fraţii Petreuş", dar şi "origine sănătoasă/nesănătoasă", "dosar de cadre" sau "cuplaj" la telefon). Fiecare din cele 360 de secvenţe e semnată cu iniţiale dar, deşi participanţii sunt deconspiraţi într-o listă finală, cartea se citeşte ca un roman unitar despre viaţa profesională şi de familie, despre relaţiile sociale şi intime în care sistemul se insinuează sub forme comice şi tragice, dramatice sau groteşti. Dinspre azi privind, poţi crede că asişti la un experiment în care se testează capacitatea de adaptare a individului, împrejurările scoţând la iveală, în funcţie de caracter, atât calităţi cât şi defecte ancestrale. Întâmplări de la cozi, de la "munca voluntară obligatorie", de la defilări şi şedinţe, de la biroul de paşapoarte şi din spitale, măsurile oficiale menite să boicoteze sărbătorile religioase, securiştii omniprezenţi, programele străine de TV şi radio, urmărite cu tot bruiajul, reţete de criză cu substitute ciudate, frigul şi întunericul, arestările din perioada dejistă, când oricine putea fi acuzat că e "duşman al poporului" şi câte altele - toate păstrează palpitul viu, al trăitului. Se înfăţişează atât celor care am fost acolo, dar mai ales în ochii celor care n-au cunoscut pe propria piele viaţa în comunism. Străini sau români tineri pot înţelege din această carte ce a însemnat la scară individuală şi în aspectele cele mai banale punerea în practică a utopiei, cu etapele ei aberante. Fiindcă fragmentele anecdotice se citesc uşor, iar "unitatea în diversitate" e mai mult decât convingătoare, volumul colectiv gândit şi editat de Ioana Pârvulescu poate fi o piesă de bază în procesul comunismului. Cred că ar trebui inclus ca materie de studiu în licee şi facultăţi.
Dacă ideile ingenioase s-ar vinde la licitaţie, Ioana Pârvulescu ar fi bogată. Cum nu există piaţă pentru ele, nu-i rămâne decât să şi le pună singură în aplicare, cu o putere de muncă dublată de pasiune ce-i caracterizează toate activităţile, de la profesorat, munca de editor, traducător, publicist şi până la cărţile pe care le scrie. În marca proprie mai intră: răbdare (fără tutun), atenţie distributivă, seriozitate ardelenească dublată de spirit ludic, delicateţe şi generozitate. Lipsită de vanităţi, de ambiţii competiţionale şi fasoane cabotine, ea e un personaj atipic în lumea noastră literară. Cea mai nouă idee a ei s-a concretizat în volumul excepţional pe care vi-l recomand azi. După cele două cărţi în care a reconstituit din presa vremii şi alte documente viaţa cotidiană românească din sec. 19 şi prima jumătate a sec. 20 - "În intimitatea secolului 19" (2005) şi "Întoarcere în Bucureştiul interbelic" (2003) - acum şi-a propus să asambleze din bucăţele viaţa de zi cu zi în cei 42 de ani de la abdicarea forţată a regelui Mihai şi până în decembrie 1989. Pentru asta, a solicitat unor oameni cu vârste şi profesii diferite, 95 cu toţii, să povestească alb şi pe scurt, câte una sau mai multe întâmplări personale din anii aceia. Montate tematic de editoare, aceste decupaje dau împreună cel mai complet, concret şi semnificativ documentar al comunismului real, în viaţa de toate zilele din ţara noastră. În ultimii 25 de ani tema a fost studiată de istorici, sociologi, politologi, au apărut volume de documente comentate precum şi numeroase cărţi de memorialistică povestind destine mutilate de sistemul bazat pe ura de clasă, minciună propagandistică şi delaţiune. Pe lângă această vastă bibliografie, "Şi eu am trăit în comunism" întregeşte panorama prin percepţii de la firul ierbii, autorul colectiv căpătând, prin adiţionare de fragmente, o credibilitate, o autenticitate în afara oricărei suspiciuni. Numitorul comun al faptelor grupate pe teme se vede uşor şi asta poate da celor născuţi după 1989 o idee coerentă despre modul în care şi-au dus zilele bunicii şi părinţii lor. Pentru aceşti tineri de azi şi de mâine, există la sfârşitul cărţii un "Mic dicţionar de termeni din comunism" unde sunt explicate cuvinte şi sintagme familiare maturilor, dar care (ce bine!) au deja nevoie de "traducere" pentru mai nou-veniţi (de exemplu "nechezol" sau "fraţii Petreuş", dar şi "origine sănătoasă/nesănătoasă", "dosar de cadre" sau "cuplaj" la telefon). Fiecare din cele 360 de secvenţe e semnată cu iniţiale dar, deşi participanţii sunt deconspiraţi într-o listă finală, cartea se citeşte ca un roman unitar despre viaţa profesională şi de familie, despre relaţiile sociale şi intime în care sistemul se insinuează sub forme comice şi tragice, dramatice sau groteşti. Dinspre azi privind, poţi crede că asişti la un experiment în care se testează capacitatea de adaptare a individului, împrejurările scoţând la iveală, în funcţie de caracter, atât calităţi cât şi defecte ancestrale. Întâmplări de la cozi, de la "munca voluntară obligatorie", de la defilări şi şedinţe, de la biroul de paşapoarte şi din spitale, măsurile oficiale menite să boicoteze sărbătorile religioase, securiştii omniprezenţi, programele străine de TV şi radio, urmărite cu tot bruiajul, reţete de criză cu substitute ciudate, frigul şi întunericul, arestările din perioada dejistă, când oricine putea fi acuzat că e "duşman al poporului" şi câte altele - toate păstrează palpitul viu, al trăitului. Se înfăţişează atât celor care am fost acolo, dar mai ales în ochii celor care n-au cunoscut pe propria piele viaţa în comunism. Străini sau români tineri pot înţelege din această carte ce a însemnat la scară individuală şi în aspectele cele mai banale punerea în practică a utopiei, cu etapele ei aberante. Fiindcă fragmentele anecdotice se citesc uşor, iar "unitatea în diversitate" e mai mult decât convingătoare, volumul colectiv gândit şi editat de Ioana Pârvulescu poate fi o piesă de bază în procesul comunismului. Cred că ar trebui inclus ca materie de studiu în licee şi facultăţi.
Alte articole din acest numar
- Un geniu al clarinetului - MIELUŢĂ BIBESCU
- Fabuloasa lume a insectelor: Enigmaticele furnici
- Răspuns pentru ELENA LONG - Buzău, F. AS nr. 1191 - "Există vreun tratament eficace pentru epilepsie cu crize focale?"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
