În mod periodic, armate întregi de furnici roşii pornesc pe drumul războiului, atacând cuiburile unei specii de culoare neagră, foarte răspândită, "formica fusca". Atacatorii fură larvele şi pupele învinşilor şi le transportă în cuibul lor, unde sunt crescute cu mare grijă. Deveniţi adulţi, "prinşii" de război trăiesc tot restul vieţii în muşuroiul furnicilor roşii, ducând aceeaşi viaţă ca şi "stăpânii" lor, prestând aceeaşi muncă şi bucurându-se de acelaşi statut. Semnificaţia exactă a acestui comportament curios nu a fost descoperită decât în 1905, când cercetătorul american Robert Wheeler a observat că îşi avea originea în supravieţuirea reginei furnicilor roşii. După ce este fecundată, în timpul dansului nupţial, aceasta trebuie să fie servită clipă de clipă, pentru a depune ouăle cu viitorii pui. Ei bine, nimeni nu le întrece în privinţa aceasta pe "sclavele negre", educate în noul furnicar, care adoptă imediat o atitudine supusă faţă de regina lehuză. Ele sapă şanţuri în pământ pentru a întări cuibul, alungă alte insecte şi hrănesc larvele. Dar, în mod curios, captivitatea le schimbă caracterul: furnicile negre, în general aşa de timide şi de paşnice, devin agresive în contact cu stăpânii lor. Dar şi aceştia sunt, uneori, influenţaţi de către sclavi, renunţând să mai facă incursiuni pentru noi provizii de sclavi. Aceştia din urmă nu mai sunt recrutaţi de la furnicile negre, ci de la o altă specie. Cum se produce împrietenirea? Mister! Există foarte multe exemple ce seamănă izbitor cu istoria omenirii.
Furnicile mulgătoare
Dar ştiinţa furnicilor merge încă şi mai departe. Există anumite specii care, pur şi simplu, au inventat domesticirea păduchilor. Astfel, ouăle acestora sunt păstrate în furnicar pe timpul iernii, ele fiind păzite cu mare grijă. Când soseşte primăvara, pe măsura incubaţiei, puii de păduchi sunt transportaţi pe frunzele care le plac cel mai mult. Din clipa aceea sunt supuşi unui muls regulat. În plus, la intrările furnicarului sunt puse zi şi noapte gărzi de paznici, care nu numai că previn orice tentativă de evadare, dar intervin într-un mod cât se poate de energic, în caz că păduchii sunt ameninţaţi de duşmani din exterior.
Când afară e frig, păduchii sunt adăpostiţi în fiecare seară în furnicar, în nişte veritabile grajduri subterane, unde "vacile" sunt puse în jurul unor rădăcini de plante. Când acestea sunt epuizate, păduchii sunt mutaţi în alt loc. Speciile de furnici ce nu practică această transhumanţă cotidiană construiesc deasupra turmei de păduchi acoperişuri temporare.
Dar păduchii de copac sunt departe de a fi singura specie domesticită de furnici. Mai există şi altele, unele dintre ele foarte ciudate. Astfel, omizile au, şi ele, glande ce secretă un "lapte" dulce, ce le place la nebunie furnicilor. Când o lucrătoare întâlneşte o astfel de "vacă bună de muls", lasă orice muncă ar face şi începe să o mângâie pe omidă care, pur şi simplu, cade în extaz. Imediat, omida este transportată la furnicar cu mari eforturi şi întreaga colonie profită de "laptele" ei. Culmea este că asta se întâmplă în ciuda faptului că mâncarea preferată a omizii sunt... larvele de furnici. Mângâiată, cu rândul, de întregul muşuroi, omida este păstrată timp de luni de zile, până în ziua în care se transformă în fluture şi, nemaiavând nimic de oferit, îşi ia zborul şi dispare. Mai mulţi cercetători renumiţi afirmă că, dacă omida nu este mângâiată în mod periodic de furnici, ea moare din cauză că dezvoltă o boală la nivelul glandelor care secretă lichidul lăptos.
Droguri în lumea furnicilor
Însă şi furnicile îşi au duşmanii lor, care le parazitează. Este cazul unui gândac numit "lomechuse". El este carnivor şi devoră cu aviditate furnicile. Fenomenul bate orice imaginaţie. Odată pătruns în furnicar, intrusul nu depune ouă, ci direct larve vii. Furnicile lucrătoare, departe de a se debarasa de ele, le îngrijesc cu mare atenţie, privându-şi propriile progenituri de mâncare, în favoarea lor. De ce fac asta? Pentru că părul gândacilor "lomechuse" secretă un lichid care are efecte halucinogene asupra furnicilor. Lucrătoarele, care par de-a dreptul dependente de el, cad într-o stare de beţie profundă. În acest timp, reginele, neîngrijite, dau naştere unor bastarzi, intermediari între ele şi lucrătoare, incapabili să îndeplinească funcţiile coloniei. Ele sunt în permanentă agitaţie, aleargă ca nişte nebune în toate direcţiile şi duc foarte repede la distrugerea coloniei, dacă sunt prea multe.
Păianjenii matematicieni
Cele mai răspândite în natură sunt pânzele-capcană. Oricine ştie că păianjenul se hrăneşte cu prăzile prinse în această plasă. Unele sunt destul de inestetice şi neregulate, gri şi murdare, ţesute de specia "tegenaria" (păianjenii cu picioare foarte lungi) în podurile caselor, pivniţe şi uneori în apartamente. Această pânză foloseşte în mod exclusiv la capturarea prăzii. Păianjenul nu locuieşte în ea. Domiciliul său se află în apropiere şi este construit dintr-un tub de pânză, deschis la ambele extremităţi.
Dar cele mai frumoase pânze, adevărate capodopere, sunt ţesute de păianjenii cu cruce. La fel ca şi Penelopa, aceştia îşi desfac în fiecare seară creaţia, pentru a o începe din nou. De cele mai multe ori, operaţiunea are loc în timpul nopţii. Doar că, pentru a începe, păianjenul trebuie să fie tare la matematică, să găsească firul director, care este scheletul construcţiei sale. Uneori este greu, când distanţa e mare, trebuie să se lase până la pământ ca să-l lege de vârful unei plante şi să urce mai apoi spre alta. În plus, pânza trebuie să fie întinsă, ramificaţiile ei trebuie să se sprijine pe un cablu foarte solid.
Păianjenul inginer
Mai există o capcană foarte curioasă, ţesută de un păianjen din Africa de Sud. Este rudimentară, dar păianjenul atârnă de ea cu un fir o bilă foarte lipicioasă. Stând în ascunzătoare, el răsuceşte foarte repede firul cu picioarele din faţă, făcând bila să se învârtă. Această momeală foarte specială atrage în mod irezistibil insectele mici.
Mai există încă un fapt foarte interesant, pe care naturaliştii au refuzat să îl admită mult timp, părându-li-se prea uman, ceva ce ţine de inteligenţă şi de concept. Este vorba despre utilizarea unei contra-greutăţi, o pietricică suspendată cu un fir, pentru a menţine pânza întinsă. Cele mai recente cercetări demonstrează că este vorba despre un act "gândit", voluntar, şi nu de o simplă întâmplare datorată agăţării unei pietricele de firul lipicios. Au fost văzute astfel de contra-greutăţi suspendate la peste un metru înălţime. Cum le-a cărat un pârlit de păianjen până acolo rămâne un mister.
La graniţa gândirii raţionale
Dar prim-planul scenei, în cazul acestei făpturi aşa de minuscule şi aşa de dibace, este felul în care scapă de un fir de ţesut lung, de care nu mai are nevoie, după ce pânza e gata. Dacă firul se află pe faţa inferioară a plasei, lucrurile sunt relativ simple: păianjenul apucă o extremitate a firului pe care o eliberează din pânza lipicioasă şi, urmând firul după toate meandrele sale, îl dezlipeşte, lăsându-l să atârne în spatele său, după care îl taie. Când firul este lipit de partea de sus a pânzei, problema este mai greu de rezolvat. În cele mai multe cazuri, insecta îşi mută, pur şi simplu, pânza. Dar, uneori, el face un lucru absolut incredibil, ea leagă de firul vechi, nedorit, un nou fir de mătase produs tot de ea, şi îl îndepărtează de pânză, făcând un balans de trapez spre o frunză sau alt sprijin aflat în apropiere, îl lipeşte acolo şi se întoarce înapoi. Acest comportament uluitor a făcut să i se recunoască acestei specii de păianjen "o cunoaştere implicită a unor legi ale mecanicii". Mai există un alt comportament care susţine această teorie. Când pânza este construită un pic oblic faţă de planul vertical, păianjenul întinde nişte fire de care anină mici greutăţi care ţin plasa întinsă, pentru ca fiecare vibraţie să fie simţită, în cazul apariţiei unei prăzi. Asemenea adaptări, spun oamenii de ştiinţă, presupun soluţii mereu variate, care ating inteligenţa umană, depăşind cu mult instinctul primar. Surprizele pe care cercetarea lumii animale le oferă în ultima vreme sunt de domeniul fantasticului.
Foto: DREAMSTIME (9)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
