Dacă ideile ingenioase s-ar vinde la licitație, Ioana Pârvulescu ar fi bogată. Cum nu există piață pentru ele, nu-i rămâne decât să și le pună singură în aplicare, cu o putere de muncă dublată de pasiune ce-i caracterizează toate activitățile, de la profesorat, munca de editor, traducător, publicist și până la cărțile pe care le scrie. În marca proprie mai intră: răbdare (fără tutun), atenție distributivă, seriozitate ardelenească dublată de spirit ludic, delicatețe și generozitate. Lipsită de vanități, de ambiții competiționale și fasoane cabotine, ea e un personaj atipic în lumea noastră literară. Cea mai nouă idee a ei s-a concretizat în volumul excepțional pe care vi-l recomand azi. După cele două cărți în care a reconstituit din presa vremii și alte documente viața cotidiană românească din sec. 19 și prima jumătate a sec. 20 - "În intimitatea secolului 19" (2005) și "Întoarcere în Bucureștiul interbelic" (2003) - acum și-a propus să asambleze din bucățele viața de zi cu zi în cei 42 de ani de la abdicarea forțată a regelui Mihai și până în decembrie 1989. Pentru asta, a solicitat unor oameni cu vârste și profesii diferite, 95 cu toții, să povestească alb și pe scurt, câte una sau mai multe întâmplări personale din anii aceia. Montate tematic de editoare, aceste decupaje dau împreună cel mai complet, concret și semnificativ documentar al comunismului real, în viața de toate zilele din țara noastră. În ultimii 25 de ani tema a fost studiată de istorici, sociologi, politologi, au apărut volume de documente comentate precum și numeroase cărți de memorialistică povestind destine mutilate de sistemul bazat pe ura de clasă, minciună propagandistică și delațiune. Pe lângă această vastă bibliografie, "Și eu am trăit în comunism" întregește panorama prin percepții de la firul ierbii, autorul colectiv căpătând, prin adiționare de fragmente, o credibilitate, o autenticitate în afara oricărei suspiciuni. Numitorul comun al faptelor grupate pe teme se vede ușor și asta poate da celor născuți după 1989 o idee coerentă despre modul în care și-au dus zilele bunicii și părinții lor. Pentru acești tineri de azi și de mâine, există la sfârșitul cărții un "Mic dicționar de termeni din comunism" unde sunt explicate cuvinte și sintagme familiare maturilor, dar care (ce bine!) au deja nevoie de "traducere" pentru mai nou-veniți (de exemplu "nechezol" sau "frații Petreuș", dar și "origine sănătoasă/nesănătoasă", "dosar de cadre" sau "cuplaj" la telefon). Fiecare din cele 360 de secvențe e semnată cu inițiale dar, deși participanții sunt deconspirați într-o listă finală, cartea se citește ca un roman unitar despre viața profesională și de familie, despre relațiile sociale și intime în care sistemul se insinuează sub forme comice și tragice, dramatice sau grotești. Dinspre azi privind, poți crede că asiști la un experiment în care se testează capacitatea de adaptare a individului, împrejurările scoțând la iveală, în funcție de caracter, atât calități cât și defecte ancestrale. Întâmplări de la cozi, de la "munca voluntară obligatorie", de la defilări și ședințe, de la biroul de pașapoarte și din spitale, măsurile oficiale menite să boicoteze sărbătorile religioase, securiștii omniprezenți, programele străine de TV și radio, urmărite cu tot bruiajul, rețete de criză cu substitute ciudate, frigul și întunericul, arestările din perioada dejistă, când oricine putea fi acuzat că e "dușman al poporului" și câte altele - toate păstrează palpitul viu, al trăitului. Se înfățișează atât celor care am fost acolo, dar mai ales în ochii celor care n-au cunoscut pe propria piele viața în comunism. Străini sau români tineri pot înțelege din această carte ce a însemnat la scară individuală și în aspectele cele mai banale punerea în practică a utopiei, cu etapele ei aberante. Fiindcă fragmentele anecdotice se citesc ușor, iar "unitatea în diversitate" e mai mult decât convingătoare, volumul colectiv gândit și editat de Ioana Pârvulescu poate fi o piesă de bază în procesul comunismului. Cred că ar trebui inclus ca materie de studiu în licee și facultăți.