Pentru diverticuloza fără semne şi simptome, tratamentul nu este de obicei necesar, o alimentaţie bogată în fibre şi consumul de lichide în cantitate suficientă fiind capabile să reducă riscul complicaţiilor (abces, perforaţie etc.) şi dezvoltarea altor diverticuli. În schimb, dacă se ajunge în stadiul de diverticulită, proces patologic inflamator, care se manifestă la nivelul porţiunii inferioare a colonului (sigmoid), tratamentul presupune, adeseori, repaus la pat, administrarea de laxative, alimentaţie bogată în lichide şi antibioterapie pe cale orală. În caz de ruptură sau de inflamaţie, destul de larg răspândită, este necesar tratamentul cu antibiotice pe cale intravenoasă.
Câteodată, tratamentul chirurgical poate fi, de asemenea, necesar, pentru a îndepărta segmentul afectat al colonului, iar, în cazul semnelor şi simptomelor severe, o colostomie temporară poate fi necesară, până la vindecarea colonului. Ulterior, după ce vindecarea s-a produs, este efectuată o altă intervenţie, pentru a repune colonul în circuit.
Tratamentul naturist indicat în cazul diverticulozei colonice include remedii cu proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, regenerative, ale mucoasei intestinale şi antidiareice, cum sunt: chitosanul, L-glutamina, curcumina, boswellia, gheara mâţei, ulei de in sau iaurturi care conţin probiotice. Toate aceste remedii au proprietăţi protectoare importante ale sistemului gastro-intestinal, fiind indicate în sindromul de permeabilitate intestinală, colite, boala Crohn, infecţii digestive, diverticuloză, atrofia mucoasei intestinale, prin menţinerea nivelului imunoglobulinei A (IgA), care reduce ataşarea bacteriilor patogene de celulele mucoasei intestinale. Dintre gemoderivate, cele mai indicate sunt extractele de muguri de magnolie şi din muguri de merişor.
Regimul alimentar trebuie să vizeze prevenirea inflamaţiilor şi, prin urmare, reducerea riscului de apariţie a diverticulitei. Recomandările generale includ creşterea treptată a aportului de fibre alimentare (fructe, legume, seminţe, pâine şi alte produse din cereale integrale, leguminoase), reducerea consumului de cereale rafinate (produse de patiserie şi brutărie din făină rafinată, pâinea albă, macaroanele, orezul alb, cartofii prăjiţi, chipsuri etc.). Este necesară hidratarea suficientă (în cazul unei diete cu aport crescut de fibre) şi se recomandă un consum de 3 litri de lichid pe zi, reducerea cărnii şi a grăsimilor (unt, margarină, maioneză, sosuri, carne grasă, brânzeturi grase), consumul de probiotice (iaurt, lapte, brânză, degresate) sau administrarea de suplimente probiotice, care conţin în special Lactobacillus casei, şi combaterea sedentarismului, care dăunează digestiei.
Să auzim numai de bine!
Dr. RAREŞ SIMU - Centrul de Sănătate şi Viaţă "Armonia", Bucureşti, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58
"Doresc amănunte despre afecţiunea numită esofag Barrett"
(Răspuns pentru EUGENIA - Piteşti, F. AS nr. 1189)
"Esofagul Barrett" se referă la transformarea mucoasei normale, de la nivelul porţiunii terminale a esofagului, în mucoasă de tip gastric sau intestinal. Cauza cea mai frecventă a acestei afecţiuni o reprezintă refluxul gastroesofagian, dar există şi cazuri în care nu se cunoaşte cauza apariţiei bolii. Ca frecvenţă, poate apărea la 10-15% din pacienţii cu reflux gastroesofagian cronic. Mucoasa esofagului nu este adaptată să reziste sucului gastric acid sau sucului biliar (dacă există şi reflux biliar) şi se distruge. Ulterior, în procesul de reparaţie, apar celule mucoase de tip gastric sau intestinal, care sunt adaptate să reziste sucurilor digestive. Acest proces de schimbare a tipului de celule mucoase poate, la un moment dat, să scape de sub control şi atunci apar celule anormale - displazice sau chiar canceroase. Esofagul Barrett poate să evolueze asimptomatic, dar de multe ori, pacienţii prezintă simptomele bolii de bază, adică simptome de reflux gastroesofagian. Pe lângă acestea, există şi unele care pot indica apariţia esofagului Barrett. Pirozisul (senzaţia de arsură esofagiană) persistent, dificultatea sau durerea la înghiţire, scăderea în greutate, hemoragia digestivă cu eliminarea sângelui prin vărsătură sau prin scaun, toate acestea pot indica apariţia esofagului Barrett.
Diagnosticul bolii se pune prin metode imagistice. Cea mai bună metodă este endoscopia digestivă superioară, cu ajutorul căreia se poate vizualiza foarte bine aspectul esofagului. De asemenea, se pot preleva probe din mucoasă pentru a fi studiate la microscop. Examinarea la microscop poate spune dacă s-a produs modificarea mucoasei esofagiene, şi cu ce tip de mucoasă. În funcţie de această modificare se poate aprecia şi gradul de risc de degenerare malignă. S-a constatat că atunci când mucoasa esofagiană este înlocuită cu mucoasă de tip intestinal, riscul de apariţie a cancerului este mai mare decât în cazul mucoasei de tip gastric. Această investigaţie este recomandată periodic. La pacienţii cu reflux gastroesofagian - la 5 ani, şi la cei la care a fost diagnosticat esofagul Barrett - mai des, cel puţin o dată pe an, tocmai pentru a supraveghea evoluţia leziunilor şi a interveni prompt atunci când apar celule degenerate cu risc mare de cancer. De fapt, acesta este principalul risc al esofagului Barrett, de transformare canceroasă, deşi doar în jur de 1% din pacienţi dezvoltă cancer. Unele studii indică un procent de risc chiar mai mic de 1%.
Tratamentul se face medicamentos şi chirurgical. Tratamentul medicamentos se adresează refluxului gastroesofagian şi se face cu antisecretorii gastrice şi pansamente gastrice. În cazul în care acestea nu sunt eficiente pentru a controla refluxul, se poate interveni chirurgical. Tratamentul chirurgical al esofagului Barrett este rezervat cazurilor care evoluează cu complicaţii (stenoză sau ulcer) sau celor în care leziunile sunt în stadiu avansat şi riscul de cancer este ridicat. Metodele chirurgicale pot fi minim invazive (endoscopice) sau intervenţie clasică, în care se face rezecţia unei porţiuni din esofag. Prin metode endoscopice se îndepărtează mucoasa afectată prin ablaţie, radiofrecvenţă, criocoagulare sau fotocoagulare cu laser.
Nu în ultimul rând, aş sublinia că în toate cazurile de esofag Barrett, trebuie căutată prezenţa bacteriei Helicobacter. Dacă este prezentă, trebuie tratată şi eliminată, pentru că reprezintă unul din factorii care pot întreţine refluxul gastroesofagian. În plus, reprezintă unul din factorii de risc pentru evoluţia bolii spre cancer.
Ing. dipl. OVIDIU MIRCEA POCANSCHI - Cluj-Napoca, str. Gen. E. Grigorescu nr. 6, ap. 2, cod 400304
"Am otită medie cronică colesteatomatoasă"
(Răspuns pentru GABI B. - Deva, F. AS nr. 1190)
Cu ajutorul unui beţişor cu vată procurat din farmacie, luaţi puţin unguent POCO şi printr-o rotire uşoară, introduceţi-l cu atenţie în ureche, până aproape de timpan. S-ar putea ca, începând de a doua zi, să constataţi o ameliorare a simptomelor. În acest caz, puteţi continua aplicarea unguentului POCO în ureche, dar nu mai mult de o dată la 3-4 zile. Cu ajutorul acestui unguent sunt şanse reale să scăpaţi definitiv de infecţia din ureche. POCO este un medicament cu utilizări universale, brevetat ca invenţie, care a dat rezultate spectaculoase în numeroase cazuri în care alte tratamente au dat greş.
POCO poate fi procurat la tel. 0264/58.11.36, 0744/91.02.93, e-mail: mirceapocanschi@yahoo.com
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Am otită medie cronică colesteatomatoasă"
(Răspuns pentru GABI B. - Deva, F. AS. nr. 1190)
Otita medie cronică colesteatomatoasă recidivantă de care suferiţi este o afecţiune inflamatorie şi evolutivă a urechii medii, caracterizată prin modificări de tip epidermic, la nivelul mucoasei timpanului, cu potenţial invadant şi cu distrucţie osoasă periferică. O caracteristică a acestei afecţiuni este evoluţia progresivă a leziunilor inflamatorii cronice ale mucoasei timpanice, care sunt greu de influenţat prin tratamente medicamentoase aplicate pe cale generală sau locală. Colesteatomul este o afecţiune gravă a urechii, cu tendinţă accentuată spre recidivă. Tratamentul colesteatomului se poate schematiza astfel:
* asanarea medico-chirurgicală a focarelor infecţioase din căile aeriene superioare
* dezobstrucţie nazo-faringiană cu instilaţii nazale şi aerosoli, aromaterapie cu Ocnasept (soluţie salină cu extract din 8 plante medicinale aromatice)
* recoltarea secreţiei otice pentru efectuarea antibio-fungigramei
* toaletă locală, aspiraţii, instilaţii de antiseptice (Betadine) şi Propolis (soluţie 10%, cu acţiune antimicrobiană, antifungică, antivirală, regeneratoare tisulară, antiinflamatorie şi imunostimulentă)
* susţinerea terenului imunologic cu Imunorezistan (extract din echinacea) şi aerosoli salini, la Ocna Sibiului
* pansamente şi controale periodice postoperator, la medicul specialist ORL, până la vindecarea completă.