De Gaudeamus ne bucurăm igitur fiindcă avem prilejul să întâlnim scriitori admiraţi (altfel citeşti cartea unui om pe care l-ai "cunoscut", adică l-ai văzut şi ascultat de aproape, fie şi pe parcursul unei lansări), dar mai ales să cumpărăm cărţi fără adaosul comercial considerabil al librarilor, ba chiar să găsim la preţuri derizorii (între 5 şi 10 lei) volume foarte bune rămase în stoc din anii trecuţi. Şi doar aici putem să vedem şi oferta editurilor mici sau de nişă, unele din provincie, despre care n-aveam habar, fiindcă ele n-au cu ce să-şi promoveze ca lumea producţia. Apropo de promovare, nici Târgul de carte nu mai e reflectat ca altădată în mass-media. Doar Radio România Cultural rămâne un partener de nădejde, televiziunile limitându-se la scurte ştiri, între altele, de la dispariţia TVR Cultural. (Baza pentru cei care vor să ştie cu ce noi apariţii vin editurile şi programul lansărilor e acum Internetul.) De peste două decenii, oamenii interesaţi de cele două târguri anuale de carte din Capitală, Bookfest şi Gaudeamus, au deprins ritmul progresiv al celor cinci zile, de miercuri până duminică, în care se desfăşoară ele. Miercuri şi joi, când mişcarea e mai slabă, spaţiul mai aerisit şi mai linişte, veneau de obicei pensionarii cu bani număraţi sau părinţii cu copii mici, să aibă timp să vadă, să facă socoteli, să aleagă, eventual şi cadourile pentru Crăciun, căci piaţa de carte pentru copii e foarte bine reprezentată iar rabatul comercial contează. Joia trecută, când am ajuns pe înserat la Romexpo, am avut însă surpriza să găsesc mai multă animaţie şi mai mult tineret ca în alţi ani, din aceeaşi categorie de tineri educaţi, care au ieşit spontan pe străzi după tragedia de la "Colectiv". Veniţi direct de la serviciu, cumpărau de zor nu doar cărţi de specialitate sau non-fiction, ci şi romane, eseuri, poezie, audiobookuri. Am tras cu urechea la ce îi spunea un tânăr în costum fetei de la stand: că fiind nevoit să facă drumuri lungi cu maşina, ascultă cu plăcere literatură în lectura unor mari actori precum Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu sau Mariana Mihuţ, dar pentru serile prin hoteluri, deşi are pe tabletă o bibliotecă întreagă, preferă cartea în forma tradiţională, pe hârtie.
Bătaia peştelui e însă către spartul târgului, sâmbătă şi duminică. Atunci vine puhoi de lume, se lansează non-stop titlurile cu greutate, se fac cozi mari la autografe. Am constatat că a apărut un nou tip de cadou preţios: cartea cu dedicaţie a unui autor cunoscut. Cât am stat în preajma lui, Dan C. Mihăilescu a scris mai multe dedicaţii pentru doamne pe Cartea simţurilor, cumpărată de domni. Până şi mie mi s-au cerut de către nişte bărbaţi autografe pentru nume blonde, sâmbătă la amiază, când m-am dus a doua oară la Gaudeamus, să-mi completez aprovizionarea de iarnă. Era o înghesuială, o viermuială şi o larmă de nedescris. Se blocase trecerea la standul Humanitas, la lansarea noului roman (de 838 de pagini!) al lui Mircea Cărtărescu, "Solenoid", din care s-au vândut, doar în acea zi, vreo 800 de exemplare, şi mai toţi cumpărătorii voiau autografe. Puţin mai târziu, volumul colectiv gândit şi realizat de Ioana Pârvulescu, "Şi eu am trăit în comunism", a stârnit acelaşi interes şi aceeaşi nesfârşită coadă. În paralel, la standul Polirom, Doina Jela îşi lansa un roman de peste 500 de pagini, "Villa Margareta", urmată de Eugen Negrici cu volumul "Sesiunea de toamnă", din colecţia "Jurnal&Memorii". Nici nu ştiai unde să te împarţi. Vizitatori frenetici, ameţiţi de ofertă şi de vocile amestecate de la microfoane, îşi făceau cu greu loc pe culoarele dintre standuri. Pe mine, energiile de acolo m-au revigorat ca o apă vie. Păcat că "fenomenul" ţine doar cât un weekend.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
