De Gaudeamus ne bucurăm igitur fiindcă avem prilejul să întâlnim scriitori admirați (altfel citești cartea unui om pe care l-ai "cunoscut", adică l-ai văzut și ascultat de aproape, fie și pe parcursul unei lansări), dar mai ales să cumpărăm cărți fără adaosul comercial considerabil al librarilor, ba chiar să găsim la prețuri derizorii (între 5 și 10 lei) volume foarte bune rămase în stoc din anii trecuți. Și doar aici putem să vedem și oferta editurilor mici sau de nișă, unele din provincie, despre care n-aveam habar, fiindcă ele n-au cu ce să-și promoveze ca lumea producția. Apropo de promovare, nici Târgul de carte nu mai e reflectat ca altădată în mass-media. Doar Radio România Cultural rămâne un partener de nădejde, televiziunile limitându-se la scurte știri, între altele, de la dispariția TVR Cultural. (Baza pentru cei care vor să știe cu ce noi apariții vin editurile și programul lansărilor e acum Internetul.) De peste două decenii, oamenii interesați de cele două târguri anuale de carte din Capitală, Bookfest și Gaudeamus, au deprins ritmul progresiv al celor cinci zile, de miercuri până duminică, în care se desfășoară ele. Miercuri și joi, când mișcarea e mai slabă, spațiul mai aerisit și mai liniște, veneau de obicei pensionarii cu bani numărați sau părinții cu copii mici, să aibă timp să vadă, să facă socoteli, să aleagă, eventual și cadourile pentru Crăciun, căci piața de carte pentru copii e foarte bine reprezentată iar rabatul comercial contează. Joia trecută, când am ajuns pe înserat la Romexpo, am avut însă surpriza să găsesc mai multă animație și mai mult tineret ca în alți ani, din aceeași categorie de tineri educați, care au ieșit spontan pe străzi după tragedia de la "Colectiv". Veniți direct de la serviciu, cumpărau de zor nu doar cărți de specialitate sau non-fiction, ci și romane, eseuri, poezie, audiobookuri. Am tras cu urechea la ce îi spunea un tânăr în costum fetei de la stand: că fiind nevoit să facă drumuri lungi cu mașina, ascultă cu plăcere literatură în lectura unor mari actori precum Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu sau Mariana Mihuț, dar pentru serile prin hoteluri, deși are pe tabletă o bibliotecă întreagă, preferă cartea în forma tradițională, pe hârtie.
Bătaia peștelui e însă către spartul târgului, sâmbătă și duminică. Atunci vine puhoi de lume, se lansează non-stop titlurile cu greutate, se fac cozi mari la autografe. Am constatat că a apărut un nou tip de cadou prețios: cartea cu dedicație a unui autor cunoscut. Cât am stat în preajma lui, Dan C. Mihăilescu a scris mai multe dedicații pentru doamne pe Cartea simțurilor, cumpărată de domni. Până și mie mi s-au cerut de către niște bărbați autografe pentru nume blonde, sâmbătă la amiază, când m-am dus a doua oară la Gaudeamus, să-mi completez aprovizionarea de iarnă. Era o înghesuială, o viermuială și o larmă de nedescris. Se blocase trecerea la standul Humanitas, la lansarea noului roman (de 838 de pagini!) al lui Mircea Cărtărescu, "Solenoid", din care s-au vândut, doar în acea zi, vreo 800 de exemplare, și mai toți cumpărătorii voiau autografe. Puțin mai târziu, volumul colectiv gândit și realizat de Ioana Pârvulescu, "Și eu am trăit în comunism", a stârnit același interes și aceeași nesfârșită coadă. În paralel, la standul Polirom, Doina Jela își lansa un roman de peste 500 de pagini, "Villa Margareta", urmată de Eugen Negrici cu volumul "Sesiunea de toamnă", din colecția "Jurnal&Memorii". Nici nu știai unde să te împarți. Vizitatori frenetici, amețiți de ofertă și de vocile amestecate de la microfoane, își făceau cu greu loc pe culoarele dintre standuri. Pe mine, energiile de acolo m-au revigorat ca o apă vie. Păcat că "fenomenul" ține doar cât un weekend.