Biserica lacrimilor
Mă strecor prin ceaţă ca un fur. Pe lângă mine alunecă, aproape nevăzută, iarba îngălbenită de toamnă. Lumea pare a nimănui. La capătul drumului, un stejar uriaş îmi pare că iese direct din asfaltul negru. Are crengile răsfirate spre cer, ca braţele unui bătrân. E singura siluetă care se decupează clar, în lumea asta spectrală de umbre fluide, singurul urmaş al unui codru străvechi, care se întindea, în urmă cu două veacuri, pe această vale, unde s-au aşezat coloniştii şvabi.
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Spiritualitate"
Afisare: 1201 - 1220 din 1.220 articole
-
Spiritualitate
Numarul 346 -
Spiritualitate
Numarul 345 -
Spiritualitate
Numarul 344 -
Spiritualitate
Numarul 342 -
Spiritualitate
Numarul 341 -
Spiritualitate
Numarul 340 -
Spiritualitate
Numarul 340 -
Spiritualitate
Numarul 340 -
Spiritualitate
Numarul 339 -
Spiritualitate
Numarul 339 -
Spiritualitate
Numarul 337 -
Spiritualitate
Numarul 336 -
Spiritualitate
Numarul 335 -
Spiritualitate
Numarul 334 -
Spiritualitate
Numarul 334 -
Spiritualitate
Numarul 333 -
Spiritualitate
Numarul 333 -
Spiritualitate
Numarul 332 -
Spiritualitate
Numarul 330 -
Parintele Elefterie, vindecatorul de la Manastirea Dervent
Numarul 326
Recomandari
