"Domnul Ponta a luat nişte măsuri care duc la o gaură în buget destul de mare, după unele calcule - de 30 de miliarde de lei, după altele, şi mai mult"
- Cu ce moştenire economică porneşte la drum noul guvern al României, condus de Dacian Cioloş?
- În primul rând, aş vrea să spun de la început că, din punctul de vedere al rezultatelor macro-economice, guvernul Cioloş preia de la guvernul Ponta o situaţie pozitivă, chiar dacă este astfel din cauza unor conjuncturi favorabile, interne şi externe. Victor Ponta a încercat să crească cererea internă, mergând pe linia evitării, într-o anumită măsură, a stării de austeritate impuse atât de guvernarea precedentă, cât şi de trendul european; a reparat pierderile de venituri provocate de guvernul Boc, dar a avut şi o politică foarte favorabilă companiilor străine, multinaţionale, aducând anumite daune dezvoltării capitalului privat românesc.
- Dacă este aşa, de ce a cerut Strada demisia guvernului pesedist?
- În afara succeselor economice conjuncturale, ceea ce a impus schimbarea guvernului Ponta a fost comportamentul "special" al acestui guvern, un comportament de negare a regulilor de bază ale politicii într-o democraţie: arbitrariul, corupţia, dispreţul faţă de anumite categorii ale populaţiei, obrăznicia etc. Toate acestea au enervat foarte mult populaţia, iar tragedia de la clubul Colectiv a fost picătura care a umplut paharul.
- Cum se va descurca noul guvern cu "salba" de micşorări de impozite, reduceri de TVA, măriri de salarii şi alte măsuri populiste, pe care a agăţat-o de gâtul bugetului fostul guvern, fără să ia în calcul resursele disponibile?
- Victor Ponta a luat nişte măsuri care duc la o gaură în buget destul de mare, după unele calcule de 30 de miliarde de lei, după altele, şi mai mult. Mă refer la toate aceste creşteri de salarii şi reduceri de TVA. Aceste lucruri sunt explicate de oamenii fostului prim-ministru sau de el însuşi, în interviuri de presă, iar nu prin cifre şi analize ştiinţifice riguroase. Ei spun: "există bani", "există bani". De unde şi cum - e mai greu de spus. PSD-ul afirmă că ar exista undeva, într-un buffer (cont tampon), de la 6 la 10 miliarde de lei. Am mari îndoieli. Să vă spun şi de ce... Pentru că, în calculele care s-au făcut, în 2016 e vizată o rată de creştere cel puţin egală cu cea a anului 2015. Dar această rată din 2015 este una conjuncturală, nu e bazată pe o reformă de fond a economiei. Deci, sunt ceva bani printr-o intensificare a activităţii ANAF-ului, dar aceasta nu se va mai putea duce la acelaşi nivel în 2016, fără a distruge mii şi mii de firme mici şi mijlocii. Nu ştim ce producţie agricolă vom avea şi nu ştim în ce măsură piaţa externă a celor trei ţări care sunt principalii noştri parteneri (Germania, Franţa şi Italia) va mai funcţiona la parametrii actuali. Nu ştim, în fine, ce se va întâmpla cu criza euro, în urma situaţiei actuale din Europa, privind terorismul, Ucraina, embargoul împotriva Rusiei, Siria etc. Deci, nu se cunosc multe aspecte volatile, şi atunci pe ce bază facem bugetul? De aceea, un om de rigoarea domnului Cioloş ar fi trebuit să aştepte proiectul de buget al d-lui Teodorovici, înainte să se înhame la scoaterea cartofilor fierbinţi din foc. Îmi pare rău, dar domnul prim ministru nu a avut un răspuns clar, afirmând că "nu are intenţia să taie din buget diferitele propuneri de majorare a salariilor sau deciziile deja luate de Parlament", dar a precizat că "nici nu vrea să pună în pericol credibilitatea României prin elaborarea unui buget fără consistenţă şi soliditate". Ce înseamnă toate aceste vorbe? Aşteptăm fapte, aşa cum a promis, după 15 decembrie. Până atunci, nu pot critica nimic.
"Nu aştept miracole de la acest guvern, nu aştept ca el să facă într-un an reformele pe care clasa politică nu le-a făcut în 26 de ani"
- Cu toate acestea, guvernul Cioloş porneşte la drum pe un vot impresionant în parlament, fără precedent în epoca postdecembristă. De ce credeţi că au acceptat partidele un guvern tehnocrat, cu atâta uşurinţă?
- Din punctul meu de vedere, principalele partide parlamentare au luat decizia de a intra într-un fel de... sabat, adică să se retragă, să se ducă să se odihnească, nemaintervenind sub nici o formă în politică şi lăsând lucrurile să meargă pe o pantă care, într-o oarecare măsură, a fost impusă de mişcările stradale. Într-o altă măsură, poate mai importantă, retragerea partidelor "în cazarmă" a fost dorită de preşedintele Iohannis. Aşa a apărut acest guvern de aşa-zişi tehnocraţi, care, de fapt, nu este de tehnocraţi... Eu nu accept ideea de tehnocraţie atunci când ajungi la guvernare, pentru că tehnocraţii aceştia au fost nevoiţi să bată la uşile tuturor partidelor, pentru a primi sprijin politic, a trebuit să se plieze anumitor cerinţe, şi principial, dar şi punctual. Menţionez numai amărăciunea domnului Cioloş, care a fost nevoit să retragă proiectul modernizării sistemului electoral, în două tururi, cu termene fixe la cinci ani, cu accent pe independenţi. Aşadar, aceşti domni şi doamne tehnocraţi au devenit dependenţi de politică, pentru că nici nu se poate altfel. În nici o ţară democratică nu se poate guverna în afara sprijinului politic. Pe de altă parte, atmosfera pe care partidele au creat-o în ultimele zece zile a condus la umilinţa de a accepta un candidat la Justiţie care n-avea nimic de a face cu Justiţia. Partidele au fost pornite să-şi spele faţa şi nimic n-a mai contat.
- Există şi alte comentarii critice, care spun că parlamentul a fost tras pe linie moartă, că ar fi vorba de o lovitură dată democraţiei. La rândul său, domnul prim ministru i-a asigurat pe parlamentari că guvernul său vrea să întărească democraţia. Cum vedeţi această dilemă?
- Guvernul Cioloş trebuie apreciat corect, nici în ropot de aplauze, nici cu aluzii răutăcioase. După mine, acest guvern nu poate să aibă decât două sarcini de bază: legea bugetului şi pregătirea alegerilor care vor veni. În această situaţie, toate celelalte elemente pe care domnul Cioloş le-a introdus în schiţa programului de guvernare, ca şi cerinţele pe care le au unii analişti, de a introduce reforme pe termen lung, cu schimbări structurale în economie şi politica externă, mi se par neavenite. Acest guvern nu are timpul şi nici sarcina să facă aşa ceva. El dă o şansă partidelor (nu ştiu de ce) să se primenească şi să încerce să iasă cu o faţă mai atrăgătoare la viitoarele alegeri. Nu aştept miracole de la acest guvern, nu aştept ca el să facă într-un an, ceea ce l-a îndemnat domnul Dragnea, în parlament, adică să opereze reformele pe care clasa politică nu le-a făcut în 26 de ani.
- O siglă a revenit în actualitate: MTO (Medium Term Objectives, Obiective pe Termen Mediu), negociate cu Comisia Europeană, de Traian Băsescu. Este o ţintă de deficit bugetar de 1,1% din PIB în 2016. Va renegocia d-l Cioloş această ţintă atât de austeră?
- În varianta iniţială a programului guvernului era prevăzută această renegociere. Deocamdată, şi d-l prim ministru, şi d-na ministru al finanţelor, pentru a trece uşor de parlament, au promis că vor menţine toate elementele pe care PSD-ul le-a pus în programul său de creştere a veniturilor unor categorii ale populaţiei. Dar mă aştept ca, după 15 decembrie, când guvernul a promis că va intra în activitate mai intens, să avem unele reacţii puţin diferite. Nu mă aştept să fie nimic tăiat, nu mă aştept să fie nimic eliminat, mă aştept să fie amânat! Cât despre deficitul MTO, de 1,1% sau chiar de 1,8%, afirm că nu e bun. Îl cărăm ca pe un sac cu pietre în spate şi este o greşeală majoră pe care Traian Băsescu a făcut-o, fără nici un fel de mandat şi fără să analizeze consecinţele. MTO-ul nu este pentru stadiul actual de dezvoltare a României, este pentru Germania, pentru Franţa, pentru alte ţări dezvoltate din Occident, care au o economie consolidată. Economia emergentă a României nu poate funcţiona cu un deficit atât de mic, de unu şi ceva, pentru că asta înseamnă incapacitatea de a face investiţii şi de a reduce decalajul faţă de ţările dezvoltate. Deci, MTO ne condamnă la o supravieţuire, nu la o dezvoltare. De aceea, cred că una dintre sarcinile pe care d-l Cioloş ar putea, totuşi, să şi le asume, este renegocierea acestui tratat de guvernanţă fiscală al UE. Prin prestanţa pe care domnia sa o are în cadrul instituţiilor comunitare, cu experienţa domniei sale, ar trebui să încerce această renegociere.
"Miniştrii care vin de la Bruxelles aduc un spirit european, o birocraţie mai responsabilă şi mai puţin coruptă decât cea de la noi"
- Jumătate dintre miniştrii noului guvern vin din structurile Bruxelles-ului. Poate că nici un guvern european nu este atât de "bruxellez" ca guvernul României. E bine sau e rău, cu aceşti funcţionari ajunşi miniştri?
- Nu putem spune nici că-i bine, nici că-i rău, până când nu vedem ce pot face. Întrebarea mea este: cine sunt aceşti oameni de la Bruxelles? În ce măsură au ei competenţa să facă ceea ce dorim noi să facă? Cu experienţa mea de la Bruxelles, am văzut că UE este o instituţie mai birocratică decât ne-am putea închipui, de un birocratism care merge la absurd câteodată. În consecinţă, funcţionarii din sistem nu sunt mari experţi, ci merg pe rigori impuse de ordonanţe şi standarde. Deci, pentru mine, CV-ul unor membri ai guvernului care arată că au fost pe la Bruxelles nu e deloc impresionant. În schimb, ei vin în România cu un spirit european, cu o birocraţie mai responsabilă şi mai puţin coruptă decât cea de la noi. Dacă de la unul care a fost şofer, apoi deputat şi apoi ministru, nu am nici o aşteptare, în schimb, de la unul care are două facultăţi, mastere şi doctorat la Sorbona sau la Harvard, şi care vine din inima Europei să ne înveţe, am cele mai mari pretenţii. De aceea, aştept ca noii miniştri să-şi probeze competenţa prin fapte, nu prin CV. Şi mai aştept ca acest guvern să se comporte cum se comportă guvernele occidentale, adică mai puţină obrăznicie, mai puţină răţoială la presă, mai puţină infatuare decât am avut în guvernarea Ponta. Măcar atât şi ar fi foarte bine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
