Propunere pentru Centenarul Marii Uniri
Potrivit dicţionarelor, enciclopedia unei ţări este un ansamblu complex de cunoştinţe omeneşti dintr-un moment istoric dat. Prima "Enciclopedie Română", al cărei principal redactor a fost Corneliu Diaconovici, prim-secretar al asociaţiei ASTRA, a fost publicată între anii 1898-1904, la editura W. Kraft din Sibiu, şi a cuprins trei volume, cu aproximativ 3000 de pagini şi aproape 38.000 de articole, cu 147 de ilustraţii şi 12 hărţi. La redactarea acestei opere monumentale au fost cooptate importante figuri ale vremii, savanţi, istorici, jurnalişti, literaţi, printre care s-au numărat: Grigore Antipa, Victor Babeş, Ovid Densusianu, George Lahovary, Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru, Dimitrie Onciul, Theodor Speranţia, Alexandru Sutzu, Nicolae Teclu, Alexandru D. Xenopol şi alţii. Între anii 1938-1943, în plin război mondial, marele sociolog Dimitrie Gusti a gândit şi a coordonat editarea primei enciclopedii naţionale, "Enciclopedia României", proiectată în şase volume, din care au fost tipărite numai patru, cu un total de 5000 de pagini, 800 de planşe color, 800 de hărţi, 6000 de fotografii, fotogravuri etc. Editată de "Asociaţia ştiinţifică pentru Enciclopedia României", aflată sub patronajul Regelui Carol al II-lea, lucrarea a beneficiat de contribuţiile unor somităţi intelectuale ale vremii, multe din ele intrate în istorie: Nicolae Iorga, Constantin Rădulescu-Motru, Virgil Madgearu, Constantin C. Giurescu, Mircea Vulcănescu, Dan Botta, Constantin Moisil, Cezar Petrescu şi alţii. De atunci, următorul pas în aceeaşi direcţie l-au făcut ieşenii, la sfârşitul anului 2010, când au republicat Enciclopedia lui Dimitrie Gusti, printr-un proiect sprijinit de Universitatea "Petre Andrei". În zilele noastre, proiectul "Enciclopedia României" (www. enciclopediaromaniei.ro) se desfăşoară online, graţie unor voluntari entuziaşti, care au reuşit să pună la un loc peste 5000 de articole. La pol opus se află Academia Română care, în ciuda misiunilor ei, n-am auzit să plănuiască elaborarea vreunei enciclopedii veritabile, comparabilă cu cele editate de ţările noastre vecine, ca să nu ne referim la celebrele "Enciclopedia Britanică" sau "Enciclopedia Franceză".
Încă din 2011, neobositul istoric clujean Vasile Lechinţan s-a adresat Academiei Române - sugerându-i ca marea sărbătoare din 2018 -100 de ani de la Marea Unire să fie celebrată cu declanşarea lucrărilor pentru elaborarea unei noi Enciclopedii Române. Aceasta ar urma să fie tipărită în 20-25 de volume, care să cuprindă o istorie universală din perspectivă românească, aşa cum sunt multe astfel de opere în Europa. De ce este important să avem o astfel de enciclopedie? Voi răspunde prin câteva exemple: să zicem că vreau să aflu câţi români au luat parte, înrolaţi în Armata Americană, la bătăliile purtate de SUA în Primul Război Mondial, în al Doilea Război Mondial, în războaiele din Coreea, Vietnam, Irak şi Afganistan. Care a fost cel mai "luxos" lagăr de prizonieri din al doilea război mondial şi cum au fost trataţi prizonierii americani la Timişul de Sus? De ce spune Brazilia că-şi datorează modernitatea curentului suprarealist românesc? Sunt interesat să aflu câţi profesori români de matematică predau în universităţile americane sau câţi IT-işti români lucrează la Microsoft Corporation? Câte tone de aur s-au extras de la Roşia Montană din timpul agatârşilor până azi, şi cine a beneficiat de acel aur imens? De ce Peninsula Scandinavă şi Danemarca s-au numit "Dacia" câteva sute de ani? De ce limba punjabă (India/Pakistan) are multe asemănări cu limba română? Cine au fost locuitorii provinciei romane Tribalia? Etc. Etc. Unde pot afla toate acestea? Desigur, în Enciclopedia Română.
"Propun Academiei Române să instituie de urgenţă «Fundaţia Enciclopedia Română»"Istoricul Vasile Lechinţan aduce argumente ştiinţifice de bun simţ, fiind revoltat că noi, românii, nu am avut prilejul "să ne aşezăm", cum zicea Caragiale, adică să ne consolidăm, din cauză că ne-am aflat, timp de milenii, "la porţile tuturor răutăţilor". Azi, când suntem în NATO şi UE, când suntem un partener transatlantic şi o putere regională stabilă, a sosit momentul să acţionăm ca o naţiune conştientă de sine, spune Lechinţan. Iar prima obligaţie este elaborarea amintitei enciclopedii. Academicienii sunt primii dintre intelectuali care au această obligaţie. "Pentru o ţară, o enciclopedie proprie este, în primul rând, simbolul primordial al Culturii acelei ţări; este dovada că acea ţară are o Cultură proprie, o cuprindere a fenomenelor vieţii şi spiritualităţii, o stabilitate, o identitate şi o aşezare în Cultura proprie. Cu acest gând vor fi pornit şi marii noştri înaintaşi de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când au realizat Enciclopedia Română. Şi le înţeleg dârzenia cu care au pornit la lucru, nemulţumirea izvorâtă din conştiinţa handicapului uriaş pe care-l aveam în raport cu marile civilizaţii ale lumii, care aveau de mult enciclopedii grandioase. Prima Enciclopedie Franceză a fost terminată în 1772 şi are 28 de volume, 71.818 articole şi 2.885 de ilustraţii; chiar şi ţara vecină, Ungaria, avea "Enciclopedia Pallas", în 16 volume, începută în 1893, iar în 1900, s-au mai adăugat două volume suplimentare. Apoi, ungurii au mai scos "Enciclopedia Revai" (21 de volume, apărute în perioada 1910-1935). Şi iată-ne şi pe noi, pe români, fără o Enciclopedie Română generală, fundamentală, ajunşi la Centenarul Marii Uniri, pe care îl vom întâmpina peste trei ani. Îmi îndrept din nou privirile către Academia Română şi către Guvernul României, oricare ar fi el, şi întreb: vom începe măcar lucrul la această operă naţională, până la 1 Decembrie 2018? Suntem printre ultimele, dacă nu chiar ultima ţară din Europa, care nu are o enciclopedie. Enciclopedia Română generală şi universală va fi un mare act de consolidare spirituală şi naţională a României de după eliberarea de sub dictatura comunistă şi reluarea democraţiei româneşti interbelice. Nu este cazul să amintesc, decât în treacăt, că enciclopediile americană, engleză, iudaică etc. au peste 20, chiar peste 30 de volume. Enciclopedia ungară din 1993-2004 are 18 volume, cu o prezentare grafică excepţională. Aşadar, propun Academiei Române să instituie de urgenţă o fundaţie, cu denumirea Fundaţia Enciclopedia Română, şi să adune sumele necesare, inclusiv de la guvern, angajând forţe spirituale suficiente din tot spectrul ştiinţific şi cultural de care România - din fericire - nu duce lipsă".
În lipsa unei enciclopedii române actualizate, istoria românilor este falsificată sau ignorată în mai toate enciclopediile europene, dar în special în Enciclopedia Maghiară din 1993-2004, apărută sub egida Academiei Ungare de Ştiinţe. Rezultatul este revoltător. Iată, pe scurt, ce poţi citi în toate marile biblioteci ale lumii, din Ottawa, la Singapore, Beijing sau Adelaide, unde Enciclopedia Maghiară poate fi accesată oricând. Să luăm episodul tragic de la Ip, din septembrie 1940, satul transilvănean în care au fost ucişi cu cruzime, doar pentru că erau români, 157 de săteni. Ce scrie enciclopedia de la Budapesta? "În urma unui incident, armata ungară a ucis mulţi români". Incident sau "atrocitate în masă", premeditată de groful local şi de armata ungară care ocupa nordul Transilvaniei - aşa cum a stabilit o instanţă de judecată din Cluj, în 1946. De altă atrocitate, cea de la Treznea, Enciclopedia Maghiară nu aminteşte nimic, deşi localnicii români au fost, şi acolo, omorâţi fără milă. Exact ca şi în cazul zecilor de evrei ucişi la Cămăraşu, judeţul Cluj, unde există în realitate (dar nu şi pentru enciclopediştii unguri), un cimitir impresionant, dovadă a crimelor din 1944.
"Toate acestea", spune Lechinţan, "se puteau evita, dacă noi am fi avut o Enciclopedie Română, pe care autorii maghiari nu puteau să o ocolească, fără să se teamă de oprobriul internaţional. Prezenţa ei, în anii viitori, va aduce, cu siguranţă, lucrurile la matca normalităţii şi nu se va sfii să arate, nici latura bunei convieţuiri româno-maghiare, în secolele care au trecut."
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
