Mulţumindu-vă pentru apreciere şi încrederea acordată, voi încerca să aduc unele lămuriri privitoare la întrebările care vă frământă.
Aparţinând clasei de medicamente destinate tratamentului şi prevenirii osteoporozei de postmenopauză, medicamentul Evista este, practic, un modulator selectiv al receptorilor estrogenici, cu acţiuni agoniste sau antagoniste asupra ţesuturilor receptoare de estrogen. Deşi Evista are acţiune favorabilă asupra sistemului osos şi, parţial, asupra metabolismului colestatic (scade colesterolul total), medicamentul este asociat, deseori, cu riscul crescut al evenimentelor tromboembolice venoase, similar cu riscul asociat terapiei hormonale de substituţie. Totodată, s-au constatat frecvent, precum în cazul dvs., reacţii adverse, traduse prin insomnii, migrene, diaree, edeme periferice şi creştere ponderală.
Cunoscând aceste efecte, consecutive administrării de raloxifen (Evista), se poate, deci, trage concluzia că luarea importantă în greutate, cât şi edemele persistente la nivelul membrelor superioare şi inferioare sunt, în cazul dvs., rezultante ale administrării îndelungate ale acestui medicament. Sigur, aveţi dreptate atunci când afirmaţi că beneficiile aduse de Evista au fost dintre cele mai mari, în scopul creşterii indicelui de densitate osoasă, dar, poate era mai bine ca, în primă instanţă, să se facă o apreciere mai riguroasă asupra beneficiilor aduse de medicament per ansamblu, cât şi a dezavantajelor administrării acestuia.
Faptul că nu reuşiţi să reduceţi masa corporală acumulată, oricâte diete de slăbire aţi aborda, are drept cauză tocmai dezechilibrul metabolic şi hormonal instalat în urma administrării prelungite de raloxifen, coroborat, bineînţeles, şi cu manifestările specifice postmenopauzei. Este posibil ca şi alţi factori determinanţi să contribuie la starea în care vă găsiţi actualmente, însă, cum nu menţionaţi alte amănunte asupra altor patologii cronice în desfăşurare, rămâne să încercăm depistarea acestora în cadrul unei convorbiri particulare, în măsura în care doriţi să mă contactaţi telefonic.
Să auzim numai de bine!
Dr. RAREŞ SIMU - Cabinetul "APIMEDICA", Bucureşti, str. C.A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96
(Răspuns pentru LILIANA BONDOR, F. AS nr. 1189)
Cancerul gastric este considerat al doilea tip de cancer ca frecvenţă la nivel mondial, însă incidenţa sa poate varia de la ţară la ţară. Cauza cea mai frecvent implicată în apariţia cancerului gastric este infecţia cu helicobacter. Pe lângă aceasta, mai sunt implicaţi şi alţi factori: terenul genetic, anumite boli autoimune, tratamente cu antiinflamatoare sau antisecretorii gastrice. Un important factor de risc în apariţia cancerului gastric este şi rezecţia gastrică pentru ulcer gastroduodenal. Se recomandă, la aceşti pacienţi, o supraveghere atentă postoperator. Evoluţia bolii este destul de agresivă, pentru că, de cele mai multe ori, este descoperită în stadii avansate, când s-a extins şi la alte organe.
Simptomele care trebuie să trimită pacientul la medic sunt generale: stare de oboseală, scăderea apetitului, în special pentru anumite alimente, şi locale, la nivelul tubului digestiv: balonare, disconfort abdominal, greaţă, dureri în capul pieptului, arsuri la stomac, regurgitare. În stadiile mai avansate, apar scăderea în greutate, anemia, vărsăturile cu sânge, scaunele negre (cu sânge digerat), îngălbenirea ochilor sau a pielii, atunci când este afectat şi ficatul.
Diagnosticul se pune relativ uşor, prin efectuarea unei endoscopii cu biopsie (prelevare de ţesut) şi analiză histopatologică a leziunilor constatate. Pentru completarea diagnosticului, este necesară efectuarea unei tomografii computerizate, pentru a aprecia extinderea tumorii la organele abdominale şi, dacă este cazul, PET-CT, pentru a aprecia extinderea bolii la nivelul întregului organism.
Din punctul de vedere al medicinei clasice, se apreciază că intervenţia chirurgicală este măsura cea mai indicată în cazul cancerului gastric, urmată de chimioterapie şi radioterapie. Cu cât tumora este mai mică şi mai puţin extinsă, cu atât şansele de supravieţuire sunt mai mari. Atunci când sunt prezente metastazele, lucrurile devin mai complicate şi rata de răspuns la tratament scade dramatic.
În cazul tatălui dvs., eu vă recomand să urmeze un tratament de întărire a sistemului imunitar, cu ciuperci - Ganoderma, Coriolus versicolor, Cordyceps, Maitake, Shiitake, şi, în special, Agaricus. De asemenea, este foarte importantă reducerea cantităţii de radicali liberi din organism sau, cu alte cuvinte, alcalinizarea organismului. Pentru aceasta, vă recomand doze mari de Coenzima Q10 (200-400 mg pe zi) şi, de asemenea, doze mari de vitamina C (4-8 g pe zi). Este important ca vitamina C să fie din surse naturale, combinată cu bioflavonoide. Un alt preparat pe care îl recomand este Mumio, răşina munţilor care, de asemenea, are efecte antitumorale şi imunostimulatoare. Ca regim alimentar, foarte importantă este eliminarea totală a proteinelor animale, a cărnii, lactatelor (inclusiv brânza), albuşului de ou, dar şi a zahărului rafinat, uleiului rafinat. Alimentele consumate să fie legume şi fructe, cât mai proaspete şi cât mai puţin preparate termic, şi în niciun caz să nu fie ţinute la frigider.
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
(Răspuns pentru CORINA - Bucureşti, F. AS nr. 1182)
Cronicizarea unei rino-sinuzite este determinată de modificări histologice importante ale cavităţilor sinusale, cauzate de pusee repetate de infecţie dentară sau rino-sinusală, cu obstrucţie nazală (deviaţie de sept, hipertrofie de cornet etc.), şi de o fragilitate constituţională a mucoasei respiratorii (rinită alergică, tulburări de metabolism şi imunitate).
Rino-sinuzita cronică se manifestă cu: scurgeri purulente anterioare sau posterioare în faringe, nas înfundat, cefalee matinală, tuse seacă, scăderea mirosului, miros urât, halenă fetidă, iritaţie faringiană şi răguşeală la trezirea din somn etc.
Strategia terapeutică a rino-sinuzitei cronice se clasifică în tratament medicamentos conservator (stadiul incipient) şi tratament chirurgical (în formele complicate). Tratamentul iniţial constă în: decongestionante nazale, antibio-fungi-terapie de elecţie, după realizarea antibio-fungigramei, antiinflamatoare, vitaminoterapie, antialergice şi imunomodulatoare (Imunorezistan Forte/ Imunostimulent, sau Ceai de Imunitate Fares, cu extract din Echinacea herba).
Tratamentul chirurgical se va lua în discuţie când tratamentul medical corect efectuat a eşuat după o perioadă de 3 luni, şi urmăreşte îmbunătăţirea ventilaţiei şi drenajului sinusal.
Tratamentul complementar al sinuzitei maxilare cronice se schematizează astfel:
* Dimineaţa şi seara, după mâncare, se efectuează lavajul (spălarea) foselor nazale cu OCNASEPT, o soluţie salină saturată, care se aspiră pe nas şi se elimină pe gură sau prin musaj (suflat).
* După lavaj se instilează în fosele nazale câte 2 picături, de 3 ori pe zi, dintr-o soluţie preparată (reţetă magistrală proprie).
* Instilaţiile nazale sunt urmate de 10 şedinţe de aerosoli medicamentoşi (dexametazonă/ flixotide nebules, gentamicină, ser fiziologic) şi inhalaţii cu uleiuri volatile aromatice. Aerosoloterapia medicamentoasă se poate face la domiciliu sau în policlinică (2-3 şedinţe/zi), cu nebulizatoare (aparate de aerosoli), iar aerosoloterapia naturistă cu Ocnasept spray (inhalaţii şi pulverizaţii, seara, înainte de culcare). Ocnasept este un spray salin cu extract din plante medicinale, 100% natural, care poate fi comandat prin tel./fax: 0269/21.78.61, 0733/67.87.85, sau e-mail: sanmed@online.asconet.ro
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
(Răspuns pentru VALENTIN BRAŞOVEAN - Sibiu, F. AS nr. 893)
Spondilita anchilozantă face parte din categoria bolilor autoimune, caracterizându-se prin inflamaţii care apar la nivelul coloanei vertebrale sacrale şi lombare. În timp, dacă nu se iau măsuri terapeutice, inflamaţia poate cuprinde întreaga coloană, afectând inclusiv mucoasele.
Recomandări terapeutice:
* Sunt necesare câteva investigaţii medicale amănunţite, punându-se accent pe gradul de toleranţă la anumite alimente (lactate, produse care conţin gluten şi produse cu un conţinut ridicat în Omega 6).
* Se începe o activitate sportivă regulată, bazată cu precădere pe exerciţii de întărire a musculaturii paravertebrale şi exerciţii de mobilitate.
* Se includ în dietă trei mese principale (echilibrate din punct de vedere nutriţional) şi două gustări, constând în fructe (preferabil de sezon), seminţe şi nuci (alune, migdale etc.) crude (neprăjite, nesărate).
* Se practică expunerea la factorii de mediu naturali: pământ (mersul desculţ prin iarbă, pe pământ, nisip), apă (înotul, duşul mental), foc (expunerea la soare în orele dimineţii şi după-amiezii), aer (plimbarea prin parcuri, păduri pentru inspirarea ionilor negativi - "vitaminele aerului").
Dintre metodele terapeutice alternative se mai pot efectua şedinţe de reflexoterapie, presopunctură şi energoterapie.
Ca tratament pe bază de plante sunt indicate:
* produsele care reglează flora intestinală: probioticele, prebioticele, simbioticele
* produsele cu efect de reglare a sistemului imunitar: schizandra, lemnul-dulce, aloe vera, Noni, Rhodiola-rosea
* produsele cu efect antiinflamator: MSM, gheara-diavolului, boswellia, curcuma, creţuşca.
* produse pe bază de enzime.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
