Cititorii răspund cititorilor - pentru SILVIA, scrisoarea "Să mă călugăresc?", publicată în F. AS 1186

"Sunt uimită că la vârsta ta minunată, te gândeşti la cucernicie"

Dragă Silvia,
M-a impresionat scrisoarea ta şi mi-am zis că tine­reţea şi sinceritatea merită un răspuns! La vârsta mea, de 60 de ani, şi cu unul dintre copii de vârsta ta, permite-mi să fiu uimită de faptul că la această vârstă minunată, tu te gândeşti la singurătate şi cu­cernicie. Din experienţa şi trăirile mele, aş dori să-ţi dau câteva sfaturi, care poate îţi vor schimba opiniile. Şi eu am fost timidă, îmi plăcea să mă retrag într-o lume a mea (a cărţilor), dar realităţile vieţii m-au adus cu picioarele pe pământ mai curând decât era cazul. Înţeleg că eşti studentă la o facultate (care am impresia că nu te încântă, din moment ce vrei să urmezi alta!) şi nu înţeleg de ce nu ai o prietenă, o co­legă, căreia să i te confesezi! De ce te obsedează re­laţiile cu băieţii, care se pare că nu te merită, sunt superficiali şi îţi ignoră problemele? Înclin să cred că tu nu vrei să le oferi băieţilor ceea ce ei se grăbesc să ceară încă de la primele întâlniri - dar asta dovedeşte că aceştia nu merită prietenia ta, iar tu suferi fără să fie cazul. Desigur, îmi dau seama că eşti o fată cu­min­te, prea cuminte pentru vre­murile pe care le tră­im, şi pentru băieţii grăbiţi să în­che­ie relaţii pasagere, şi din prici­na asta, vrei să te refugiezi la biserică. Rugă­ciunile, spuse din inimă, fac în­tot­deauna bine sufletului şi aduc linişte, dar pentru asta nu e ne­vo­ie să te călugăreşti. Fiecare dintre noi trece prin mo­men­te grele, dar dacă nu e în stare să se adune, să se în­trebe - ce vreau de la viaţă cu adevărat? - va fi stri­vit între neputinţă şi do­rinţă. Dum­ne­zeu a creat na­tura şi ne-a oferit şansa unei vieţi şi a unor lucruri mi­nunate ca să ne bucurăm de ele - pei­saje, muzică, filme, cărţi, preo­cupări artistice, de­pin­de de noi să le descoperim. De ce eşti aşa îngrijorată de câteva de­zamăgiri efe­me­re? Caută să pleci în ex­cur­sii, să gă­seşti locuri fru­moase, care îţi pot aduce şi un po­sibil partener. Avem o ţară minunată, bine­cu­vân­tată de Dumnezeu şi râv­nită de alţii (vezi prinţul Charles!), iar tu nu te bucuri deloc. Aşa că, dragă Silvia, te rog să-ţi revizuieşti atitudinea faţă de viaţă, să plângi mai puţin şi să te implici mai mult în ac­ti­vi­tăţi utile (sociale) şi fru­moa­se, să iei viaţa în piept cu bune şi rele şi să dovedeşti că poţi şi că eşti pu­ternică.
Îţi urez mult succes şi încredere în tine că vei reuşi! Dar să nu te călugăreşti! Valoarea omului se măsoară prin realizările sale şi nu prin neîmpliniri!
ANCA OHAN - Bucureşti

"Îţi ofer câteva reguli ca să-ţi regăseşti echilibrul sufletesc"

Sunt o cititoare fidelă a revistei "Formula AS", şi în numărul 1186, am descoperit scrisoarea ta. Am citit cu interes mesajul tău şi vreau să-ţi ofer câteva sfaturi, pe care le-am aplicat eu însămi. Am avut şi eu vârsta ta, am trecut şi eu, ca toată lumea, prin mo­men­te de cumpănă, dar am întâlnit oameni care m-au ajutat şi cărora le mulţumesc, dând şi eu mai departe ceea ce am învăţat de la ei. Am înţeles că eşti foarte tânără, eşti debusolată şi derutată. Nu eşti în depresie, dar ai grijă să nu ajungi acolo. Nu cred că este bine să te călugăreşti. A deveni călugăr implică mari şi multe responsabilităţi, pe care nu cred că ţi le poţi asuma. La mânăstire, nu te retragi ca să scapi de pro­blemele din viaţa obişnuită, ci pentru că ai anumite convingeri, pentru că eşti pregătită să-ţi dedici viaţa lui Dumnezeu, oricâte ispite şi încercări ar apărea. Îţi recomand câteva reguli, pe care va trebui să le respecţi cu stricteţe, o vreme, până îţi regăseşti echili­brul sufletesc:
1. Du-te la un duhovnic, căruia să-i spui tot ce te frământă; spovedeşte-te în fiecare lună sau la fiecare 40 de zile, astfel îţi vei întări credinţa şi starea ta de spirit se va îmbunătăţi.
2. Practică rugăciunea zilnică (îţi recomand Aca­tis­tul Părintelui Arsenie Boca şi, pentru lectură apro­fundată - cărţile sale; mulţi oameni merg la mor­mântul său de la Mânăstirea Prislop, dar câţi îi ci­tesc scrierile şi câţi respectă sfaturile sale şi con­cepţia sa teologică?); la orice biserică poţi găsi cărţi cu rugăciuni pentru fiecare ocazie, acatiste ale sfin­ţi­lor. Rugăciunea te va ajuta mult, dar nu imediat, pe mo­ment, ci mai târziu, când vei avea cu adevărat nevoie;
3. Mergi la un psiholog care să te ajute să-ţi lă­mureşti dilemele existenţiale, care să-ţi spună cum să te porţi cu părinţii tăi, cum să comunici mai bine cu ei şi cu ceilalţi oameni din jurul tău.
4. Ia-ţi examenele, termină facultatea şi anga­jea­ză-te; aşa vei realiza două lucruri esenţiale: vei do­vedi că eşti capabilă şi vei deveni independentă în planul financiar.
5. Cultivă-ţi pasiunile, citeşte cât mai mult, as­cul­tă muzică diversă, practică un sport, mergi la teatru, la evenimente, ieşi în societate în diverse ocazii; aşa vei cunoaşte oameni noi şi îţi vei face prie­teni; in­formează-te şi fii la curent cu ce se în­tâmplă în jurul tău; urmează cursuri diverse, in­vesteşte în tine, poate îţi vei descoperi pasiuni noi, calităţi noi, pe care să le dezvolţi.
6. Ajut-o pe mama ta la treburile gospodăreşti, atât cât poţi; asta vă va apropia mai mult; de ase­me­nea, păs­trează legăturile cu rudele apropiate (veri, ve­ri­şoare, mătuşi etc); contează mult să ai în jurul tău o familie unită.
7. Urmează cursuri de prim ajutor, implică-te în acţiuni de voluntariat, fii aproape de cei mai slabi de­cât tine şi ajută-i; asta îţi va întări încrederea în tine.
8. Schimbă anturajul: eşti o fată sensibilă, fru­moa­să şi inteligentă şi cred că prietenele tale nu te merită, dacă se poartă aşa cu tine.
9. Nu te mai gândi să cauţi dragostea, te va găsi ea pe tine; vei găsi omul potrivit pentru tine mai târziu, când nu te vei aştepta; nu te mai gândi atât de mult la asta.
10. Abonează-te la revista "Formula AS''; este o pu­blicaţie completă, din care ai foarte multe de în­văţat, şi acum, când eşti tânără, dar şi mai târziu.
11. Ia-ţi un animal de companie (o pisicuţă, un că­ţe­luş) căruia să-i oferi afecţiune; te va iubi necon­diţionat.
12. Poţi efectua, din când în când, pelerinaje la mâ­năstirile din ţară; la unele biserici se găsesc in­for­maţii despre cum poţi pleca într-un pelerinaj (cine, unde şi când organizează); du-te şi tu, roagă-te, vezi cum este viaţa la mânăstire, şi vei vedea că nu este chiar atât de simplu, după cum ţi se pare; ba, mai mult, la Mânăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (jud. Braşov) se oferă cazare persoanelor care au ne­voie de linişte şi reculegere; te poţi duce la vară, o săp­­­tămână, acolo, după care sigur te vei simţi mai bine.
Închei cu speranţa că vei depăşi perioada aceasta nefastă. Pe lângă cele enumerate mai sus, regula generală este următoarea: ZÂMBEŞTE! Nu mai fi tristă şi nu mai plânge. Dacă, totuşi, nu ai o dispoziţie prea bună, citeşte ceva vesel, urmăreşte pe internet momente vesele cu marii noştri actori şi schimbă-ţi dispoziţia, pentru că viaţa este prea scurtă ca să fim trişti.
Mi-ar plăcea să păstram legătura şi să am veşti despre tine. Găseşti la redacţie adresa mea de e-mail şi poţi să-mi scrii, dacă vrei.
O prietenă ceva mai în vârstă.
prof. CONSTANŢA VLAD - Buzău, 20 octombrie 2015

"Călugăria cere convingere, nu dezamăgire"

Dragă Silvia,
Nu ştiu dacă sunt potrivită pentru a-ţi da un răs­puns, dar încerc. Cu ajutorul Domnului, în această toamnă voi împlini 55 de ani, care m-au motivat să-ţi scriu. În spatele rândurilor pe care le-ai aşternut, ţi-am simţit sufletul chinuit care strigă după ajutor. Scri­soarea ta este un prim pas şi te felicit. Draga mea, eşti unică, aşa cum spui, aşa­dar, nu te compara cu lu­mea. Nu ai nici o pro­ble­mă, doar că eşti diferită, ceea ce ar trebui să te facă fericită. Ne­fe­­ricirea vine chiar din obse­sia ta de a fi ca ceilalţi. Cei care au fugit din viaţa ta nu erau pentru tine (bucură-te că nu te-ai pricopsit cu vreu­nul!), nimic nu este întâm­plător! Eşti la început de drum, priveşte înainte şi fi bucu­roasă că eşti altfel decât gloa­ta. Călugăria este o op­ţiune pentru toată viaţa, nu exis­tă întoarcere, ea cere con­­vingere, nu deza­mă­gire, nu este o alternativă la o via­ţă eşuată. Lasă timpul să-şi urmeze cursul şi te va scoate la mal.
Nu ştiu dacă rândurile mele vor ajung la tine, cum vrea Dumnezeu, dar ţi le trimit cu drag, în speranţa că vei găsi drumul cel bun, care te va duce acolo unde trebuie. Cu mult drag, copilule!
CONSTANŢA

"Inima omului se naşte pregătită pentru fericire"

Silvia,
Am trecut şi eu prin asemenea trăiri sufleteşti şi mentale, în legătură cu iubirea, deşi am fost expus la experienţe exterioare diferite. Au fost intense, însă acum le văd ca pe ceva trecător. Au fost fără îndoială necesare pentru formarea mea ca om, însă ea con­ti­nuă de-a lungul vieţii, prilejuită de mereu noi ex­pe­rienţe. De ce să decizi să le limitezi prin izolare? Cre­de-mă, la 22 de ani, nu ai trăit încă tot ce poate un om să trăiască şi eşti departe încă de a te cunoaşte cu adevărat. Ai nevoie să preiei treptat controlul asupra propriei vieţi, în loc să îl laşi în mâinile altora; cum prilejuieşte cadrul mânăstirii. Cu cât îţi vei asuma mai mult responsabilitatea propriei vieţi, cu atât tul­burările interioare vor avea o mai mică influenţă asu­pra ta, iar tu vei putea să te exprimi mai bine. În cele din urmă, îţi vei fi găsit adevăratul loc faţă de lume şi faţă de Cer, iar expresia ta, potrivită des­ti­nului tău şi talentelor cu care ai fost înzestrată, va tin­de către perfecţiune. Caută să înveţi mai multe despre tine şi despre lu­mea în care trăieşti. Nu te încrede în teorii, expe­ri­men­tează. Caută noul, dar nu accepta orice. Rămâi echilibrată. Nu toate lucrurile care îţi ies înainte sunt bune. Nici toate lucrurile care te îndeamnă din inte­rior.
Inima omului se naşte pregătită pentru fericire, dar e nevoie de muncă pentru a ridica celelalte lucruri ale vieţii la măsura ei. Curaj! Poţi reuşi!
ANDREI, 34 ani