Muzici de însoţit toamna: Festivalul de Muzică Veche, la a zecea ediţie

"Veniţi să vă încălziţi inimile!"

E toamnă? E Festivalul de Muzică Veche! Ce alte acorduri mai potrivite pentru a însoţi plutirea molcomă a frunzelor ruginii, vârtejurile nebune de vânt, ori melancoliile noastre? A început la final de oc­tombrie şi va dura până la sfârşitul acestui ano­timp, aşa că mai bine de o lună, peste Bucureşti se vor aş­ter­ne sonorităţi delicate, fie că sunt compoziţii ale baro­cu­lui francez, fie cântece de mahala, de pe vremea lui An­ton Pann!
Laurenţiu Constantin, directorul festivalului, vine de zece ani în faţa publicului bucureştean, cu oferta sa excepţională de muzici vechi, care mobilizează cele mai bune formaţii, ansambluri şi grupuri de gen din Europa. La concurenţă cu serile reci de toamnă bine înstăpânită, sălile de concert sunt mereu arhipline! Un eveniment cultural major, pe care am vrut să îl des­luşim.

- Laurenţiu Constantin, cum aţi "croit", îm­pre­ună cu echipa de organizare, ediţia de anul acesta a Fes­tivalului de Muzică Veche, având în vedere că e una aniversară?

- Şi durata (39 de zile), şi maniera de organizare (cele 14 concerte şi manifestări legate de festival an­tre­nează artişti şi formaţii din peste 10 ţări), dar şi va­loa­rea invitaţilor (o constantă a festivalului încă de la prima sa ediţie), toate concură spre o imagine festivă a acestei ediţii jubiliare. Mizăm desigur pe componenta artistică a festivalului, fiecare eveniment pe care îl propunem pu­blicului fiind susţinut de vârfuri ale interpreţilor muzicii de gen din Europa. Amintesc aici prezenţa so­pra­nei Em­ma Kirkby, divă absolută a muzicii vechi eu­ro­pene, care va cânta pe 1 noiembrie, la Palatul Bra­ga­diru, apoi, în­tâl­nirea incitantă cu artistul polonez Sla­wo­mir Zubrzycki care, în 2009, a descoperit schiţele unui instrument pro­iectat de Leonardo da Vinci, împreună cu comentariile olografe, scrise în oglindă, în Codex Atlan­ticus (cea mai mare colecţie de notiţe a lui Da Vinci, peste 1000 de fişe, datând din perioada 1489-1492). Pia­nistul Sla­womir Zubrzycki este primul care a reuşit cons­truirea lui, într-o variantă unicat în lume: "viola organista". Sonorităţile sale fascinante - o combinaţie a registrelor de claviatură şi a coardelor mângâiate de arcuş - vor fi auzite şi în România, în premieră, cu pri­lejul acestei ediţii a festivalului nostru, pe 24 no­iembrie, tot la Palatul Bragadiru! E greu să fac o se­lec­ţie, întrucât sunt multe concerte şi evenimente în pro­gram, şi toate, de înalt nivel artistic, dar aş aminti şi pro­iectul "Early Music Strings", dedicat prezentării fa­miliilor instru­men­telor de muzică veche, într-o mini­sta­giune de 5 con­cer­te, ce se vor desfăşura alternativ la Bi­se­rica Anglicană şi la Palatul Bragadiru (pe scenele fes­ti­valului se vor face auzite instrumente precum harpa triplă şi harpa go­tică, lăuta, teorba, arhilăuta, chitara re­nas­centistă, cla­vecinul, clavicordul, spineta şi virgi­nalul, viola da gam­ba, so­pran, tenor, bas, vioara barocă, fidelul sau viola d'amo­re). Tot în această ediţie ne-am pro­pus să ex­plo­răm, mai mult decât până acum, rădă­cinile muzicilor de pe teritoriul României, înce­pând de la primele mărturii despre muzica bizantină, la cea scri­să de Dimitrie Can­temir (admirabil pusă în valoare de celebrul muzician şi dirijor spaniol (catalan) Jordi Savall, într-un proiect pe care l-a dedicat tratatului său, scris în limba turcă, "Cartea ştiinţei mu­zi­cii"), sau la muzica ma­halalelor fa­na­riote a lui Anton Pann (aceasta din urmă va fi reprezentată în festival de grupul "Trei pa­ra­le", în con­cer­tul de la Palatul Co­tro­ceni, din 22 no­iem­brie). Apoi, mai a­vem şi proiectul de arte vizuale "Bucu­reşti, oraş pa­limp­sest", cu ex­po­zi­ţii şi ins­ta­laţii ale unor ar­tişti cu­nos­cuţi, ins­pi­rate de vârs­­tele istorice su­pra­pu­se ale Capitalei, ce vor com­ple­ta frumos spa­ţiul mu­zi­cal al festi­va­lu­lui, la Muzeul Ţă­ra­nului Ro­­mân şi la Foi­şorul de Foc, între 5 şi 7 noiem­brie.

- Festivalul de Mu­zică veche are, am ob­ser­vat, un public foarte entu­zi­ast. Cum vi l-aţi cul­tivat de-a lungul acestor zece e­di­ţii?

- Festivalul a crescut de la an la an, iar noi am de­venit mai buni, mai a­tenţi, mai pre­gătiţi, dato­ri­tă pu­blicului nostru! E un pu­blic care iu­beş­te muzica, for­­mat din oa­meni care pot ex­perimenta, fără "ruperi in­terioare", şi o seară de jazz sau de rock, dar care pot sa­vura pe de­plin şi o muzică scrisă acum 300 de ani, cu mult îna­in­tea muzicii clasice sau a celei romantice. Publicul es­te componenta cea mai dinamică a festi­valului nostru şi, când proiectăm o nouă ediţie, ne gân­dim la el. Am fost la majoritatea festivalurilor im­por­tante de muzică veche din Apusul Europei şi m-am con­vins că acolo există un public iniţiat, festivalul de la Bruges, de exemplu. Dar, şi îmi asum afirmaţia, la noi e un public cu mult mai tandru şi mai entuziast. Toţi artiştii care vin să cânte la Bucu­reşti spun că simt un flux între public şi scenă, cu toţii împărtăşind dragostea pentru această muzică, chiar şi când vorbim de săli mari, cum e Sala Radio, sau de spa­ţii mai mici, cu o atmosferă mai intimă, cum e Biserica Anglicană.
Pe de altă parte, trebuie să spun că blazonul festi­va­lului s-a înnobilat, o dată în plus, datorită succesului la public pe care l-am avut an de an: în această primăvară, de pildă, festivalul nostru a fost înscris în REMA (Re­ţea­ua Europeană de Muzică Veche), şi e o mândrie să facem parte dintr-o familie glorioasă - familia muzicii vechi europene. A accede la REMA nu e deloc o forma­litate, ci este chiar o eva­lua­re destul de serioasă şi de la­borioasă, de care am tre­cut. Iată, avem acum o dovadă că festivalul nostru s-a "copt", s-a maturizat, şi o re­cu­noaştere a valorii sale, în peisajul evenimentelor de gen româneşti şi europene.

- Asistăm, aşadar, la o renaştere a muzicii acesteia vechi, iar voi sunteţi susţinătorii ei, în această parte de lume. Munca aceasta de pionierat nu e grea?

- Muzica veche are enorm de multe de oferit: chiar dacă vorbim de compoziţii ce datează de trei, patru sau cinci sute de ani, ele au surprinzător de multă emoţie şi prospeţime şi cred ca vor avea tot atâta şi peste alte trei sute de ani. Chiar aş îndrăzni să afirm că muzica veche e viitorul muzicii culte, mai mult decât clasicismul şi ro­mantismul: argumentul este că mai mult de jumătate din programările de concerte în teatre lirice, în opere şi în stagiunile permanente ale filarmonicelor, ca şi din pro­­ducţia audio de muzici culte din ţări foarte im­por­tante ale continentului european, e tributară reper­to­riu­lui de mu­zică veche. Asta spune mult! Întoarcerea a­ceas­ta a publi­cului la muzica veche nu e deloc întâm­plătoare, pentru că azi, mai mult decât oricând, avem nevoie de izvoarele ei curate şi pline de trăire, în con­diţiile în care viaţa tehnologizată la maxim ne "seacă" de emoţie, de umanism. Şi ca să răspund la întrebare, sigur, nu e uşor să faci posibile evenimente ca acesta, şi trebuie să recunoaştem că nu putem face totul singuri, oricâtă energie, timp şi entuziasm am investi. În acest context, poate nu e lipsit de importanţă să spun că anul acesta, festivalul se desfă­şoa­ră sub înal­tul patronaj al Preşe­dintelui Româ­ni­ei. Şi, de asemenea, că ne­spe­rata im­plicare a Minis­terului Cul­turii, prin­tr-un sprijin destul de con­sis­tent, a fă­cut ca această a zecea edi­ţie a Festivalului de Mu­zi­că Veche să se des­făşoare la dimen­siu­nea pe care noi am proiec­tat-o. Îi invit cu bucurie şi pe cititorii dvs să vină şi să-şi încălzească inimile la Festivalul de Muzică Veche!
(Puteţi găsi infor­ma­ţii complete despre pro­gra­mul festi­va­lu­lui pe site-ul www. earlymusic. ro sau pe pagina de Face­book a eveni­men­tu­lui - "Fes­tivalul de Mu­zică Veche Bucu­reşti". Bi­letele se pot procu­ra prin www. eventim. ro, în ma­ga­zi­nele Ger­ma­nos, Orange, Vo­dafone, Domo, Carrefour, libră­riile Cărtu­reşti.)