Pâine cu unt? Nu! Cu otravă!

- S-a descoperit că glifosatul, erbicidul cel mai frecvent utilizat în agricultură, ajunge în alimente, fiind prezent chiar şi în laptele de mamă. Tot mai multe voci declară că este cancerigen şi ar trebui interzis -

Cu câtva timp în urmă, erbicidul numit glifosat era privit ca o mare şansă a agriculturii mo­der­ne: convenabil ca preţ şi - se spunea atunci - lipsit de efecte secundare, pentru animale şi oa­meni. Dar opiniile s-au schimbat radical: tot mai multe voci critice pun la îndoială caracterul inofensiv al pesti­cidului, presupunând o legătură între problemele de sănătate ale populaţiei orăşeneşti şi rurale, bolile grave ce provoacă moartea vitelor, ca şi anumite anomalii şi di­for­mităţi apărute la copii. Recent, Agenţia Internaţio­na­lă pentru Cercetare în domeniul Cancerului (IARC) l-a eva­luat drept "potenţial cancerigen". O decizie de impor­tan­ţă covârşitoare, având în vedere faptul că, în Europa, substanţa este pulverizată pe circa 40% din suprafeţele agri­cole - şi nu rămâne acolo. Ea s-a regăsit până şi în 70% dintre probele de urină supuse analizei în laborator. Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Ce este glifosatul?

Ingredientul activ cel mai des introdus în compoziţia erbicidelor, glifosatul, a fost lansat pe piaţă în anii '70 de către Compania Monsanto (campionii modificărilor genetice), fiind întâlnit mai ales sub denumirea Roundup. Însă el este conţinut în numeroase alte produse destinate combaterii dăunătorilor, de regulă în combinaţie cu alte substanţe toxice. Acţionează provocând tulburări în me­ta­bolismul plantelor (nedorite) şi astfel duce la distru­gerea lor. E întrebuinţat în agri­cultură, în grădinărit, dar şi în parcuri sau pe spaţiile de joacă ale copiilor. Anul trecut, consumul său la scară mon­dială a atins cifra enor­mă de 700.000 de tone.
În special apariţia cultu­ri­lor de plante modificate gene­tic, cum ar fi cele de soia din SUA şi America de Sud, a de­terminat o creştere spec­tacu­loasă a consu­mu­lui de glifo­sat. Organismele mo­dificate ge­netic sunt rezisten­te la acţiunea lui şi, în consecinţă, el poate fi utilizat în doze masive, pe supra­feţe întinse culti­vate, pentru stâr­pi­rea buruienilor. Scep­ticii l-au privit întotdeauna cu neîn­credere: de pildă, există în Argentina regiuni unde acest pesticid este pul­verizat în cantităţi generoase la soia modificată genetic, dar tot acolo s-a înregistrat o inciden­ţă sporită a cance­rului în rândul co­piilor. O practică răs­pândită constă în aplicarea erbici­dului cu puţin timp înainte de recoltare, ca "injecţie le­tală" administrată bu­ruienilor, pentru a permite plantelor utile să ajungă si­multan la maturitate. Se presupune că această "opera­ţiune de exterminare" ar constitui prin­cipala cauză a prezenţei reziduurilor de gli­fosat în ali­mente. De aceea, ea a fost restric­ţio­nată în Europa, dar conti­nuă să fie folosită fără niciun fel de limite în mul­te alte zone de pe glob - şi nu numai la soia, ci şi la cartofi şi leguminoase. Apoi, încă un detaliu ce merită reţinut: la rândul lor, şi buruienile dezvoltă treptat o anumită rezis­tenţă la pesticid, astfel încât el trebuie utilizat în cantităţi tot mai mari, de la an la an, pentru obţinerea efectului scontat. (Desigur, spre satisfacţia concernului Monsanto, căruia îi cresc continuu vânză­rile.)

Chifle contaminate

Ce înseamnă acest "potenţial cancerigen"?
În cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Agenţia Internaţională pentru Cercetare în domeniul Cancerului (IARC) este autoritatea ştiinţifică îndreptăţită să identi­fice riscurile de cancer. Ea a încadrat glifosatul în cate­goria 2A ("potenţial cancerigen pentru om"), argumen­tându-şi decizia cu peste două sute de rapoarte şi analize. După cum a comunicat presei Aaron Blair, conducătorul grupului de evaluare, s-a discutat serios chiar o includere a erbicidului în categoria 1 ("cu certitudine cancerigen"). În orice caz, IARC observă existenţa unor riscuri consi­derabile pentru sănătatea populaţiei, ce urmează a fi examinate în continuare.
La ce concluzii conduc analizele efectuate? S-a con­sta­tat că, din zece chifle testate în laborator, opt erau con­taminate cu substanţa toxică amintită, ale cărei urme s-au regăsit şi în pâine, făină, fulgi de ovăz, linte, ca şi în soia furajeră de import. Glifosatul se întrebuinţează, de ase­me­nea, în pomicultură şi viticultură, însă aici nu s-au făcut deocamdată suficiente măsurători pentru determi­na­rea nivelului de contaminare. Recent, a provocat îngri­jorare un mic studiu iniţiat de ecologiştii germani, care au depistat pesticidul - chiar dacă într-o concentraţie mi­nimă - în laptele a 16 tinere mame ce îşi hrăneau bebelu­şii la sân. Pentru organizaţiile care se ocupă de proble­mele mediului şi cele cu atribuţii de protecţie a consu­ma­torilor, reziduurile descoperite în urină şi în laptele matern constituie o dovadă indubitabilă a faptului că noi toţi ne intoxicăm, zi de zi, cu glifosat.
Ce măsuri de apărare putem lua? Mai întâi, să nu folosim niciodată, sub niciun motiv, pesticide chimice în grădina proprie. Glifosatul poate fi achiziţionat acum cu mare uşurinţă, ceea ce îi face pe mulţi amatori de gră­di­nărit în timpul liber să recur­gă la el fără ezitare. Sună sim­plist, însă ar fi de preferat ca ei să smulgă buruienile cu mâna, în loc să-şi otrăvească petecul de pământ cu chimi­cale. Iar cine doreşte să fie absolut sigur că în mâncarea din farfuria lui nu există re­ziduuri de glifosat va trebui să se orienteze către produ­sele bio, deoarece în agricul­tu­ra ecologică este interzisă întrebuinţarea orică­ror sub­stan­ţe de sinteză pentru combaterea dăunătorilor. Cum­părând marfă provenită din fermele bio, le dăm im­plicit o mână de ajutor de care ele au mare nevoie. Căci agri­cul­tura ecologică presupune o serie de eforturi şi chel­­tuieli suplimentare (de exemplu, pentru înlăturarea bu­ruienilor prin mijloace mecanice), în scopul de a evita po­luarea solului şi a menţine diversitatea culturilor.

Ce cantitate de glifosat în alimente este lipsită de riscuri pentru sănătate?

Răspunsul la această întrebare se află încă în dez­baterea specialiştilor, iar ei sunt departe de un consens. În prezent, se consideră că aportul zilnic acceptabil ar fi de 0,3 miligrame pe kilo­gram/ corp. Totuşi, atrag atenţia unii cercetă­tori, în cazul când glifosatul are o acţiu­ne similară cu a hor­mo­ni­lor sau generatoare de can­cer, aşa cum se presupune, chiar şi o can­titate infimă ar fi de ajuns pen­tru a de­clanşa o afecţiune malignă. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, în cadrul analizelor de risc, a fost testată substanţa ca atare, în condiţiile în care ea este folosită, de regulă, în asociere cu altele. Şi nimeni nu poate şti ce efecte produc aceste combinaţii toxice pe ter­men scurt, mediu şi lung.
Ne putem aştepta ca glifosatul să fie în cu­rând scos de pe piaţă?
Discuţia este încă deschisă pe plan european. Cea mai probabilă pare interzicerea pentru uz privat a pestici­delor care conţin această substanţă, astfel încât unele magazine s-au grăbit să retragă din rafturi produ­sele respective. În momentul de faţă, Autoritatea Europeană pentru Si­guranţa Alimentelor (EFSA) analizează oportu­nitatea unei prelungiri a aprobării pentru utilizarea în agricul­tură, care a avut o valabilitate de zece ani şi ur­mează să expire. Opinia publică occidentală aşteaptă de­cizia cu sufletul la gură. Poziţia adoptată de Agenţia In­ter­naţio­nală pentru Cercetare în domeniul Cancerului sugerează necesitatea unei interziceri neîntârziate a gli­fosatului. Dar se va ajunge, într-adevăr, acolo? E greu de crezut, dacă ne gândim la interesele economice majore legate de perfida otravă.