O problemă a toamnei: Vitamina D

- Pe timpul verii, organismul nostru produce vitamină D cu ajutorul luminii solare. Dar odată cu venirea toamnei, această producţie începe să stagneze. Cum poate fi evitată o carenţă de vitamina D în anotimpul rece? În lipsa ei, calciul nu se mai asimilează şi oasele se fac praf -

Amintiţi-vă de vara care a trecut. V-aţi făcut "plinul" de soare? Aţi stat pe plaja mării sau pe malul lacului cel puţin patru ore? Aţi fost plecaţi în vacanţe însorite, sau aţi lucrat aproape toată ziua în casă, la "lumina" calculato­rului?
Modul în care aţi "folosit" soarele verii influen­ţează nivelul vitaminei D din propriul dvs. organism. Cu ajutorul razelor ultraviolete din lumina solară, organismul produce vitamina D la nivelul pielii. Pentru o cantitate suficientă, este de-ajuns, de obicei, să vă descoperiţi faţa, braţele şi picioarele, şi să ieşiţi afară, la soare, la ora prânzului, fără să folosiţi produse ce ecranează razele soarelui, măcar câteva minute, doar atât cât o permite limita de protecţie a pielii. Din aprilie până în septembrie, producţia proprie organismului funcţionează fără probleme. Dar ea stagnează în sezonul de toamnă şi de iarnă. Pentru că atunci, în emisfera noastră, soarele este prea jos pe cer pentru a "livra" razele ultraviolete necesare. De fapt, există o regulă de bază: "Dacă umbra noastră este mai lungă decât noi înşine, soarele e prea slab pentru o producţie suficientă de vitamină D". Organismul ia măsuri în acest sens: pe timpul verii, el depozitează vitamină D în ţesutul adipos, în muscula­tu­ră, şi cantităţi mai mici în ficat. Toamna, când zilele devin mai scurte şi mai întunecoase, apelează la rezerve. Dar cât durează aceste provizii depinde de la om la om. Datele os­cilează între câteva săptămâni şi trei luni. Persoanele cu pielea brună au nevoie de mai mult soare decât cele cu pielea albă, pen­tru a umple rezer­voa­rele. Şi, deşi dis­pun de mai multă gră­sime şi deci de mai mult loc de depozi­ta­re, obezii nu sunt nea­părat mai bine aprovizionaţi. Supragreutatea poate chiar să împiedice alimentarea sângelui cu suficientă vitamină D. În orice caz, persoanele care pe timpul verii au stat mult afară păşesc în toamnă cu rezerve mai mari: amatorii de plajă şi-au umplut mai bine re­zervoarele decât cei care au fugit de razele soarelui.

Vitamina oaselor

Numită şi "vitamina oaselor", vitamina D ajută la asimilarea calciului din hrană, dar este, totodată, şi extrem de importantă pentru sistemul imunitar.
O eventuală carenţă poate duce, în cazul copiilor, la deformări ale oaselor, aşa-numitul rahitism. La persoanele adulte, creşte riscul de osteoporoză, iar la cei vârstnici, cel de fracturi. Motivul: când lipseşte vitamina D, asimilarea calciului în intestin este limitată, şi-atunci organismul "obţine" substanţa mi­nerală dintr-o altă sursă - din oase, care cu timpul devin casante.
Medicii îşi pun problema, de ceva vreme, dacă lipsa vitaminei D poate favoriza şi alte boli, precum cancerul, diabetul, scleroza multiplă, Parkinsonul sau Alzheimerul. Aceste afecţiuni sunt mult mai rare în ţările însorite. S-a constatat, de asemenea, că la un număr mare de pacienţi, nivelul vitaminei D este în­grijorător de scăzut. Dar aceasta ar putea fi urma­rea unei boli. Procesele infecţioase (inflamatorii), care însoţesc diverse maladii pot să reducă acest nivel.
În timpul sezonului rece, când razele soarelui nu mai reprezintă sursa principală de vitamina D, co­piilor şi adulţilor ar trebui să li se administreze zilnic 20 de micrograme, ceea ce înseamnă 800 de unităţi internaţionale (UI), o cantitate existentă în general în tabletele de vitamina D din farmacii.

Câtă vitamina D şi de unde?

Vitamina D se găseşte doar în puţine alimente. Peştele gras, cum sunt heringii şi macrourile, conţine o cantitate accepta­bilă, la fel şi untul, gălbenuşul de ou, ficatul şi mână­tăr­­cile. Spre deosebire de Statele Unite, în ţările europene nu se acceptă "îmbo­găţirea" alimentelor cu vita­mina D, cu excepţia margarinei, apărută pe piaţă, ca o "re­plică de post" a un­tului.
Organizaţia Mon­dială a Sănătăţii re­comandă preparate cu vitamina D, pen­tru grupele de risc, de pildă, pentru per­soanele care nu stau deloc sau puţin afa­ră, fie că nu se pot mişca, fie că mun­cesc pe tot parcursul zilei la birou. Printre poten­ţialii candidaţi la carenţă se numără şi oamenii trecuţi de 65 de ani, fiindcă, odată cu vârsta, capacitatea pielii de a produce vitamina D scade simţitor.
De obicei, o tabletă de vitamina D conţine 1000 de unităţi internaţionale. Nu este o cantitate primejdi­oasă, având în vedere că Institutul American de Să­nă­tate recomandă o doză de patru ori mai mare. Su­pra­dozajul poate să provoace senzaţie de greaţă, pro­bleme renale sau un nivel prea ridicat al calciului în sânge. Oamenii sănătoşi, care nu fac parte din vreo grupă de risc, nu trebuie să apeleze la suplimente de vitamina D. Este suficient dacă iarna consumă - o dată sau de două ori pe săptămână - peşte gras sau ouă, din când în când. (Aşteptând, între timp, vre­muri mai însorite.)