Amintiți-vă de vara care a trecut. V-ați făcut "plinul" de soare? Ați stat pe plaja mării sau pe malul lacului cel puțin patru ore? Ați fost plecați în vacanțe însorite, sau ați lucrat aproape toată ziua în casă, la "lumina" calculatorului?
Modul în care ați "folosit" soarele verii influențează nivelul vitaminei D din propriul dvs. organism. Cu ajutorul razelor ultraviolete din lumina solară, organismul produce vitamina D la nivelul pielii. Pentru o cantitate suficientă, este de-ajuns, de obicei, să vă descoperiți fața, brațele și picioarele, și să ieșiți afară, la soare, la ora prânzului, fără să folosiți produse ce ecranează razele soarelui, măcar câteva minute, doar atât cât o permite limita de protecție a pielii. Din aprilie până în septembrie, producția proprie organismului funcționează fără probleme. Dar ea stagnează în sezonul de toamnă și de iarnă. Pentru că atunci, în emisfera noastră, soarele este prea jos pe cer pentru a "livra" razele ultraviolete necesare. De fapt, există o regulă de bază: "Dacă umbra noastră este mai lungă decât noi înșine, soarele e prea slab pentru o producție suficientă de vitamină D". Organismul ia măsuri în acest sens: pe timpul verii, el depozitează vitamină D în țesutul adipos, în musculatură, și cantități mai mici în ficat. Toamna, când zilele devin mai scurte și mai întunecoase, apelează la rezerve. Dar cât durează aceste provizii depinde de la om la om. Datele oscilează între câteva săptămâni și trei luni. Persoanele cu pielea brună au nevoie de mai mult soare decât cele cu pielea albă, pentru a umple rezervoarele. Și, deși dispun de mai multă grăsime și deci de mai mult loc de depozitare, obezii nu sunt neapărat mai bine aprovizionați. Supragreutatea poate chiar să împiedice alimentarea sângelui cu suficientă vitamină D. În orice caz, persoanele care pe timpul verii au stat mult afară pășesc în toamnă cu rezerve mai mari: amatorii de plajă și-au umplut mai bine rezervoarele decât cei care au fugit de razele soarelui.
Vitamina oaselor
Numită și "vitamina oaselor", vitamina D ajută la asimilarea calciului din hrană, dar este, totodată, și extrem de importantă pentru sistemul imunitar.
O eventuală carență poate duce, în cazul copiilor, la deformări ale oaselor, așa-numitul rahitism. La persoanele adulte, crește riscul de osteoporoză, iar la cei vârstnici, cel de fracturi. Motivul: când lipsește vitamina D, asimilarea calciului în intestin este limitată, și-atunci organismul "obține" substanța minerală dintr-o altă sursă - din oase, care cu timpul devin casante.
Medicii își pun problema, de ceva vreme, dacă lipsa vitaminei D poate favoriza și alte boli, precum cancerul, diabetul, scleroza multiplă, Parkinsonul sau Alzheimerul. Aceste afecțiuni sunt mult mai rare în țările însorite. S-a constatat, de asemenea, că la un număr mare de pacienți, nivelul vitaminei D este îngrijorător de scăzut. Dar aceasta ar putea fi urmarea unei boli. Procesele infecțioase (inflamatorii), care însoțesc diverse maladii pot să reducă acest nivel.
În timpul sezonului rece, când razele soarelui nu mai reprezintă sursa principală de vitamina D, copiilor și adulților ar trebui să li se administreze zilnic 20 de micrograme, ceea ce înseamnă 800 de unități internaționale (UI), o cantitate existentă în general în tabletele de vitamina D din farmacii.
Câtă vitamina D și de unde?
Vitamina D se găsește doar în puține alimente. Peștele gras, cum sunt heringii și macrourile, conține o cantitate acceptabilă, la fel și untul, gălbenușul de ou, ficatul și mânătărcile. Spre deosebire de Statele Unite, în țările europene nu se acceptă "îmbogățirea" alimentelor cu vitamina D, cu excepția margarinei, apărută pe piață, ca o "replică de post" a untului.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă preparate cu vitamina D, pentru grupele de risc, de pildă, pentru persoanele care nu stau deloc sau puțin afară, fie că nu se pot mișca, fie că muncesc pe tot parcursul zilei la birou. Printre potențialii candidați la carență se numără și oamenii trecuți de 65 de ani, fiindcă, odată cu vârsta, capacitatea pielii de a produce vitamina D scade simțitor.
De obicei, o tabletă de vitamina D conține 1000 de unități internaționale. Nu este o cantitate primejdioasă, având în vedere că Institutul American de Sănătate recomandă o doză de patru ori mai mare. Supradozajul poate să provoace senzație de greață, probleme renale sau un nivel prea ridicat al calciului în sânge. Oamenii sănătoși, care nu fac parte din vreo grupă de risc, nu trebuie să apeleze la suplimente de vitamina D. Este suficient dacă iarna consumă - o dată sau de două ori pe săptămână - pește gras sau ouă, din când în când. (Așteptând, între timp, vremuri mai însorite.)