"Scoateţi Romsilva din parcurile naţionale!"

Sunt 25 de ani de când pădurile sunt jefuite barbar, şi Romsilva, paznicul lor principal şi oficial, ridică din umeri, întrucât, zice, diri­jează tăierile prin... interpuşi.

Vinovată sau nu, Romsilva poartă o grea povară pe umeri, fiind "cuibul" unde se adună cele mai multe suspiciuni de corupţie. Ca urmare, socie­tatea civilă, ajunsă la disperare, reprezentată de 20 de asociaţii şi cluburi din domeniile protejării naturii, turismului şi speologiei, a trimis Mi­nis­terului Mediului, Apelor şi Pădurilor, o rezoluţie prin care solicită oprirea exploatărilor forestiere, în cele 12 parcuri naţionale. De ase­menea, organizaţiile cer ca de administrarea acestor parcuri să nu mai răspundă Regia Na­ţională a Pădurilor Romsilva. Adică, să în­ceteze sistemul aberant de "lupul paznic la stână". Un inginer silvic de la Romsilva nu va merge niciodată în mijlocul unei păduri pentru a se odihni şi a se încărca de miresmele arbo­rilor seculari. Singurul lui gând e ce şi când să taie, cu ce preţ şi cui să exporte (când nu trimite direct camioanele la fabricile domnului Schweighofer). De aceea, grupurile civice cred că guvernul ar trebui de urgenţă să înfiinţeze structuri în subordinea sa, care să aibă mi­siu­nea de a gestiona şi proteja parcurile naţionale şi naturale. Intitulată "Scoateţi Romsilva din parcurile naţionale", rezoluţia argumentează convingător: "Noi, iniţiatorii acestei rezoluţii, constatăm cu îngrijorare că administrarea ariilor protejate din România este într-o si­tuaţie critică, iar politicile publice din ultimii 15 ani în acest domeniu se dovedesc funda­men­­tal greşite!" (Evident că politicile guver­na­mentale sunt greşite, deoarece se ştie cum funcţionează sistemul clientelar din jungla politică.) În consecinţă, guvernul este somat să ia măsuri, până nu e prea târziu. În continuare, organizaţiile solicită "reformarea de urgenţă a sistemului naţional de arii protejate, bazată pe următoarele direcţii de acţiune": 1. În­fiin­ţarea agenţiei/administraţiei ariilor naturale protejate din România, instituţie publică, in­dependentă, subordonată Minis­te­rului Me­diu­lui. 2. Politicile publice de coordonare şi administrare ale ariilor protejate să fie fun­damentate în linie cu principiile de conser­vare a biodiversităţii, şi nu de exploa­tare a resur­selor naturale. 3. Consiliile ştiinţifice să fie organisme independente, formate exclusiv din cercetători, cadre universitare şi specialişti în conservarea naturii. 4. Interzicerea prin lege a posibilităţii de administrare sau impli­care în managementul ariilor protejate a agenţilor economici (regii autonome, com­po­sesorate, societăţi comerciale). 5. Interzicerea prin lege a exploatărilor forestiere, curăţirea pajiştilor şi exploatarea altor resurse naturale în parcu­rile naţionale, în rezervaţiile naturale, în mo­numente ale naturii şi în rezervaţii ştiinţifice. 6. Realizarea procedurilor şi alocarea fondu­rilor necesare pentru acordarea compensaţiile proprietarilor de terenuri si­tua­te în arii pro­tejate. 7. Garantarea unui procent minim de arii protejate din suprafaţa ţării, care să fie administrate exclusiv pentru protec­ţie şi con­servare". Rezoluţia este, desi­gur, mai mare, şi urmăreşte pas cu pas salvarea ariilor protejate din strânsoarea interesată a politi­cienilor nu­miţi de fiecare guvern la conducerea Romsilva. Când pădurile pier, cu avizul şi sub directiva regiei care ar trebui să oprească jaful, este limpede că lucrurile nu mai pot fi tolerate la nesfârşit.
Doamnă ministru de la Mediu! Luaţi-vă parcurile naţionale înapoi! Silvicultorii ne-au arătat ce pot. Am ajuns pe ultimul loc în UE, la capitolul spaţiu verde pe cap de locuitor. Cu ei la cârmă, ne trezim în Sahara...