Suntem dotaţi cu cinci organe de simţ: ochii, urechile, nasul, limba şi pielea. În fiecare secundă, aceste antene ne informează asupra stimulilor pe care lumea i-a pregătit pentru noi. În acelaşi timp, ni se dă posibilitatea, pe această cale, să ne optimizăm starea de sănătate. Căci aceia care îşi îndreaptă deliberat percepţiile către lucruri pozitive reduc stresul, îşi întăresc capacitatea naturală de apărare a organismului şi reuşesc chiar să evite un infarct miocardic.
MIROSUL:
Aromaterapia combate stresul şi anxietatea
Natura ne pune la dispoziţie o multitudine de remedii parfumate: rozmarinul favorizează concentrarea, grepfrutul înseninează starea de spirit, lavanda şi acele de molid relaxează, lemongrass-ul înviorează. Pe lângă aceste posibilităţi de utilizare la domiciliu, uleiurile eterice fac dovada puterii lor tămăduitoare şi atunci când sunt incluse în preparate farmaceutice. De pildă, capsulele cu lavandă ameliorează stările anxioase, o soluţie pe bază de mentă poate ajuta contra cefaleei de origine nervoasă, iar uleiul de eucalipt, folosit în răceli, fluidizează secreţiile şi uşurează expectoraţia.
PIPĂITUL:
Atingerile păstrează sănătatea inimii
Sensibilitatea tactilă are o însemnătate enormă şi pentru sănătatea noastră psihică. Atingerile plăcute ne înfioară pielea şi trec dincolo de ea, pătrunzându-ne în suflet. Când suntem mângâiaţi sau cuprinşi cu braţele, inima îşi încetineşte cadenţa bătăilor, contracţiile musculaturii cedează, tensiunea arterială scade, durerile se calmează. În doar câteva minute, persoanele extrem de stresate îşi pot relaxa astfel atât muşchii, cât şi nervii.
În domeniul medical se desfăşoară în prezent cercetări asidue, ce urmăresc utilizarea în scopuri terapeutice a acestei forţe benefice a atingerilor. La Spitalul Universitar din Jena, Germania, s-a constatat, de exemplu, că simptomele gonartrozei pot fi ameliorate prin reflexoterapie. Senzaţiile de greaţă, oboseala şi durerile bolnavilor de cancer se reduc cu o treime, dacă li se acordă săptămânal câte trei şedinţe de masaj cu durata de 20 de minute. Iar celor sănătoşi, cercetătorii le oferă argumente suficient de solide, pentru a-i convinge să facă schimb de dezmierdări cu partenerul, să-şi îmbrăţişeze prietenii şi să depună sărutări afectuoase pe obrajii colegelor de serviciu.
AUZUL:
Relaxare cu magia muzicii
Fredonarea unui cântec de leagăn are un efect liniştitor asupra bebeluşilor. Melodiile funebre ale lui Bach domolesc plânsul celor ce au pierdut o fiinţă dragă. Muzica ne emoţionează mereu de-a lungul vieţii, deoarece sonorităţile ei acţionează direct asupra sistemului nervos. Şi, fiindcă sistemul nervos vegetativ îl controlează şi pe cel cardiovascular, ea influenţează indirect şi frecvenţa bătăilor inimii, tensiunea arterială, precum şi ritmul respiraţiei.
În ce priveşte inima, cea mai mare putere tămăduitoare pare s-o aibă muzica barocă. În cadrul unui studiu efectuat la Clinica Universitară Marienhospital Herne, medicii au observat cu uimire cum Suita orchestrală nr. 3 de Bach a reuşit să scadă tensiunea pacienţilor la fel de eficient - şi chiar mai rapid - decât un betablocant. Valorile măsurate ale tensiunii arteriale s-au redus sub ochii lor, în decurs de secunde. Dimpotrivă, melodiile impetuoase, pline de elan, fie că sunt simfonii sau arii de operă, au mai curând darul de a creşte turaţia pulsului şi a tensiunii.
GUSTUL:
Mâncaţi amar, ca să obţineţi silueta dorită
Din păcate, preocuparea obsesivă de a vinde cât mai mult îi îndeamnă atât pe cultivatori, cât şi pe producătorii din industria alimentară să "îndulcească" tot ce se poate. Aşa se explică faptul că, în zilele noastre, până şi unele dintre legumele amărui clasice, cum sunt castravetele şi ardeiul gras, au început să-şi trădeze gustul tradiţional, devenind dulcege. De aceea, şi pragul de sensibilitate la nuanţele de gust amar este în prezent mai înalt decât în urmă cu câteva decenii. Sfatul nostru: încercaţi să vă deprindeţi treptat cu aroma care vi se pare acum neobişnuită - de exemplu, punând o salată de cicoare lângă mâncarea dvs. cu carne, sau folosind la salata de andive un sos vinegretă în loc de smântână. N-o să mai căutaţi doctorul.
VĂZUL:
Lumina risipeşte tristeţea toamnei
Tot ce vedem lasă urme: mai întâi pe retină, apoi în creier, iar la sfârşit în corp. Când e vorba de lumină, chiar şi absenţa ei se face simţită. Radiaţiile solare mai zgârcite în lunile de toamnă şi iarnă provoacă aşa-numita depresie sezonieră, de care suferă milioane de oameni pe continentul european. Pe retina noastră există celule fotoreceptoare, care reacţionează la lumina albastră din spectrul solar, fiind conectate la "ceasul interior" al creierului. Pe măsură ce lumina zilei se împuţinează, organismul primeşte pe această cale semnalul că iarna se apropie, aşadar, corpul trebuie să-şi economisească energia. La persoanele mai sensibile, funcţionarea în regim economic se resimte sub forma unei stări generale de indispoziţie şi apatie. Alte simptome caracteristice sunt pofta nesăţioasă de dulce şi oboseala permanentă, în ciuda respectării programului normal de somn.
Când tristeţea sezonului rece se manifestă doar superficial, mişcarea în aer liber poate fi adesea un remediu suficient. Ea reconstituie măcar parţial rezervele noastre de lumină şi, totodată, face să crească secreţia de serotonină, hormonul capabil să frâneze tendinţele depresive. Dacă, însă, dezechilibrul psihic este deja mai accentuat, medicii recomandă frecvent fototerapia. Aceasta se efectuează zilnic, în şedinţe de câte 30 de minute, timp în care pacientul se află aşezat, la o distanţă de circa 80 centimetri, în faţa unei lămpi ce iradiază o lumină de aproximativ 10.000 lucşi. Pentru comparaţie: iluminarea încăperilor se ridică la numai 300-500 lucşi, iar într-o zi călduroasă, de vară, soarele ne oferă 100.000 lucşi. Studiile demonstrează că, la opt pacienţi din zece, simptomele se ameliorează pe parcursul a două săptămâni.
Şi preparatele antidepresive pe bază de plante, de exemplu cele cu o concentraţie îndeajuns de ridicată de sunătoare, pot avea de asemenea un efect benefic, înseninând sufletele umbrite de melancolia unei toamne târzii.
Programul de confort pentru simţuri
Nasul
Cine face des guturai ştie cât de rău afectează el mirosul şi gustul. O spălătură cu apă sărată eliberează nările şi dezinflamează mucoasa nazală. Umpleţi o cană cu apă călduţă şi puţină sare grunjoasă. Clătiţi-vă ambele nări cu această soluţie.
Urechile
Nimic nu ne stresează atât de mult ca zgomotul. O expunere permanentă la 80 decibeli (ex. nivelul sonor al străzii) provoacă daune pe termen lung. Utilizaţi din când în când dopurile pentru urechi, pentru a îngădui timpanelor dvs. un repaos total. Milioane de europeni suferă de tinitus. Extractul de ginkgo biloba poate fi deseori de folos, fiindcă activează circulaţia sângelui în urechea internă.
Pielea
Ea este cel mai mare dintre organele noastre de simţ. Toamna şi iarna, pielea are nevoie de o îngrijire consistentă, deoarece, atunci când temperatura începe să coboare sub 8° C, ea îşi reduce producţia de sebum. Pentru a o împiedica să se usuce şi să se fisureze, aplicaţi o loţiune grasă ori un ulei de corp.
INTERVIU
Dr. psiholog ILENA SZAS, despre folosirea corectă a simţurilor
"Cine învaţă să se bucure de senzaţiile plăcute va fi mereu sănătos"
- De ce ne simţim atât de bine când ni se face un masaj sau când ne delectăm cu un gulaş suculent?
- Fiindcă în asemenea momente, corpul secretă endorfine, nişte substanţe asemănătoare cu opiul, care ne creează o stare de relaxare şi de satisfacţie. Este modalitatea prin care natura ne convinge, utilizând instrumentele plăcerii, să facem acele lucruri care ne sunt în cel mai înalt grad necesare: să mâncăm, să avem raporturi sexuale, să ne îngrijim cu delicateţe şi afecţiune de perpetuarea speciei...
- Aceste senzaţii agreabile pot fi doar "simţite", sau există şi posibilitatea de a le măsura obiectiv?
- Da. Căldura, atingerile şi contactul fizic sporesc nivelul oxitocinei din sânge, acesta fiind hormonul tandreţei şi al altor emoţii benefice aflate în legătură cu ea. Totodată, creşte şi numărul celulelor sistemului imunitar, în paralel cu reducerea secreţiei de cortizol, cunoscut de toată lumea ca hormon al stresului. Există psihologi care compară bucuria simţurilor, adică folosirea lor deliberată în sens pozitiv, cu un antidepresiv uşor.
- Dacă simţurile ne pot ajuta să fim sănătoşi şi fericiţi, de ce ni se pare atât de dificilă viaţa de fiecare zi?
- Deoarece ne lăsăm copleşiţi de agitaţie, de muncă, de eterna criză de timp. Bucuria simţurilor necesită exact contrariul: suficient timp la dispoziţie, spaţiu şi concentrare. Când mâncăm repede un baton de ciocolată, cu ochii în televizor, ratăm de fapt şansa de a o savura cu adevărat.
- Cum putem învăţa să ne rafinăm simţurile?
- Începeţi cu lucrurile care vă procură cea mai mare plăcere - muzica, o mâncare delicioasă, un vin bun. Stabiliţi o comunicare exclusivă între dvs. şi simţuri, concentrându-vă deplin asupra experienţei respective. Iar dacă o veţi trăi împreună cu altcineva, aceasta vă va ajuta să gustaţi pe îndelete plăcerea. Şi prelungiţi-vă bucuria simţurilor, mai întâi anticipând-o, apoi păstrând-o în memorie ulterior. Cine îşi aduce aminte de lucrurile bune îşi prelungeşte şi îşi intensifică plăcerea.
- Care dintre simţurile noastre răspunde mai prompt la un astfel de antrenament?
- Mirosul. Însă cel mai mult se poate experimenta cu gustul, fiindcă el se asociază cel mai frecvent cu plăcerea. Totodată, savurarea conştientă activează şi alte simţuri: mirosul, văzul, percepţiile tactile.
- Ce anume vă face cea mai mare plăcere dvs., personal?
- Multe lucruri. O mâncare gustoasă, un pahar cu vin, o ceaşcă de ceai sau un prilej de a asculta muzică. Dar mă bucur şi de faptul că scriu cărţi şi ţin conferinţe. Şi, desigur, mă bucură enorm timpul petrecut împreună cu familia şi cu prietenii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
