În zilele mohorâte de toamnă puteţi petrece un timp plăcut cu acest roman în care au fost puse cu bună ştiinţă toate ingredientele unui "produs" menit să dea dependenţă până la ultima pagină. Jess Walter, care provine din jurnalismul american de mare tiraj, cunoaşte bine nivelul (senti)mental al publicului, aşteptările lui. De aceea, în reţeta lui romanescă, nu ezită să folosească şi potenţatori de arome, coloranţi artificiali, înlocuitori sintetici şi tot felul de fainoşaguri, pentru a fi pe gustul tuturor amatorilor de poveşti. De la cei inocenţi, la cei capabili să discearnă ironia parodică, polemica implicită cu păcatele industriei de divertisment artistic, toţi vor găsi în Frumoasele ruine motive de satisfacţie. Iar faptul că, din anul apariţiei, 2012, s-a aflat în fruntea topurilor de vânzări, a fost tradus cu succes în vreo 30 de ţări şi acum e în curs de ecranizare dovedeşte că globalizarea a uniformizat şi portretul cititorului de plăcere. Ca să-i câştige curiozitatea, să-l surprindă şi să-l emoţioneze, romancierului îi trebuie, pe lângă talent genuin, şi o cunoaştere meseriaşă a procedeelor narative, astfel încât personajele şi peripeţiile lor să capete verosimilitate. Jess Walter e un astfel de profesionist calificat la şcoala literaturii moderne şi contemporane, de la care preia trucuri cu efect verificat: construcţia pe planuri paralele, amestecul de nume şi fapte reale în ficţiune, multe poveşti individuale din perioade şi ţări diferite, întreţesute astfel încât fiecare fir epic să se înnoade la un moment dat cu altul. Pe această canava se conturează încetul cu încetul destine, toate oscilând între năzuinţele din tinereţe şi imposibilitatea de a le împlini, între voinţă şi putinţă, între pasiune şi raţiune. Majoritatea personajelor ar fi vrut să-şi dedice viaţa câte unei arte - actorie, muzică, literatură, pictură, film - dar cariera lor artistică depinde de maşinăria infernală a show-biz-ului, de bani, de hazardul binevoitor sau ostil, de cedarea unor principii. Jucându-se cu predilecţia paradoxală a omului de azi pentru nenorociri, indiscreţii din viaţa intimă a celebrităţilor, scandaluri sexuale, melodrame, paranormalităţi, dar şi pentru iubiri statornice, acte eroice, solidarităţi înduioşătoare, miracole prin credinţă etc. - romancierul nostru introduce în existenţa personajelor lui multe din aceste teme. Avem astfel, ca în toate serialele TV, copilul din flori, al cărui tată natural nu e cine credea el (şi nici noi), boala incurabilă, iubirea platonică "pe viaţă", tânărul rebel adus pe calea cea bună, victime care au partea lor de vină şi "negativi" cinici cu o anume vulnerabilitate. Toate - subiecte cu rating sigur, cărora abilul romancier le adaugă şi niţică "filosofie" à la Coelho, ca să dea impresia de profunzime ("cu cât e mai mică distanţa dintre dorinţă şi ceea ce e corect, cu atât vei fi mai fericit"). Performanţa lui Jess Walter e că, folosind toate aceste clişee, le subminează dinăuntru şi o face atât de bine încât "te prinde". Intriga ramificată are în centru lumea marilor studiouri americane de film, din 1962 şi până azi. În iţele ei au roluri şi vedete ca Richard Burton şi Liz Taylor, apar cu nume reale regizori, scenarişti, producători, ni se povestesc secrete de platou de la turnarea filmului "Cleopatra". Capitolele sar vioi dintr-o epocă în alta şi de la o ţară la alta (Italia, SUA, Anglia), cu întoarceri în timp şi reveniri în anii noştri după o jumătate de veac, completând goluri din existenţa personajelor, lămurind părţile obscure şi retuşând portrete psihologice. Jess Walter excelează şi în parodierea diferitelor genuri şi tipuri de scriitură, folosite cu schepsis în arhitectura romanului: autoficţiune, scenariu de film, piesă de teatru, povestire de război, memorialistică de scandal. Satirizând savuros subcultura ca afacere bănoasă - reality-show-uri, blockbustere, şuşanele muzicale, tabloide, kitsch-uri - precum şi pe cei ce se îmbogăţesc de pe urma lor: producători, scenarişti, artişti dispuşi la orice compromis pentru celebritate ş.a., Frumoasele ruine reuşeşte să distreze, să impresioneze şi să cucerească cititorul, până la happy-end-ul dulce-amărui, ca un digestiv.
Selecţia "Formula AS"
* Jess Walter, "Frumoasele ruine", traducere şi note de Dana Crăciun, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 396 p.
În zilele mohorâte de toamnă puteţi petrece un timp plăcut cu acest roman în care au fost puse cu bună ştiinţă toate ingredientele unui "produs" menit să dea dependenţă până la ultima pagină. Jess Walter, care provine din jurnalismul american de mare tiraj, cunoaşte bine nivelul (senti)mental al publicului, aşteptările lui. De aceea, în reţeta lui romanescă, nu ezită să folosească şi potenţatori de arome, coloranţi artificiali, înlocuitori sintetici şi tot felul de fainoşaguri, pentru a fi pe gustul tuturor amatorilor de poveşti. De la cei inocenţi, la cei capabili să discearnă ironia parodică, polemica implicită cu păcatele industriei de divertisment artistic, toţi vor găsi în Frumoasele ruine motive de satisfacţie. Iar faptul că, din anul apariţiei, 2012, s-a aflat în fruntea topurilor de vânzări, a fost tradus cu succes în vreo 30 de ţări şi acum e în curs de ecranizare dovedeşte că globalizarea a uniformizat şi portretul cititorului de plăcere. Ca să-i câştige curiozitatea, să-l surprindă şi să-l emoţioneze, romancierului îi trebuie, pe lângă talent genuin, şi o cunoaştere meseriaşă a procedeelor narative, astfel încât personajele şi peripeţiile lor să capete verosimilitate. Jess Walter e un astfel de profesionist calificat la şcoala literaturii moderne şi contemporane, de la care preia trucuri cu efect verificat: construcţia pe planuri paralele, amestecul de nume şi fapte reale în ficţiune, multe poveşti individuale din perioade şi ţări diferite, întreţesute astfel încât fiecare fir epic să se înnoade la un moment dat cu altul. Pe această canava se conturează încetul cu încetul destine, toate oscilând între năzuinţele din tinereţe şi imposibilitatea de a le împlini, între voinţă şi putinţă, între pasiune şi raţiune. Majoritatea personajelor ar fi vrut să-şi dedice viaţa câte unei arte - actorie, muzică, literatură, pictură, film - dar cariera lor artistică depinde de maşinăria infernală a show-biz-ului, de bani, de hazardul binevoitor sau ostil, de cedarea unor principii. Jucându-se cu predilecţia paradoxală a omului de azi pentru nenorociri, indiscreţii din viaţa intimă a celebrităţilor, scandaluri sexuale, melodrame, paranormalităţi, dar şi pentru iubiri statornice, acte eroice, solidarităţi înduioşătoare, miracole prin credinţă etc. - romancierul nostru introduce în existenţa personajelor lui multe din aceste teme. Avem astfel, ca în toate serialele TV, copilul din flori, al cărui tată natural nu e cine credea el (şi nici noi), boala incurabilă, iubirea platonică "pe viaţă", tânărul rebel adus pe calea cea bună, victime care au partea lor de vină şi "negativi" cinici cu o anume vulnerabilitate. Toate - subiecte cu rating sigur, cărora abilul romancier le adaugă şi niţică "filosofie" à la Coelho, ca să dea impresia de profunzime ("cu cât e mai mică distanţa dintre dorinţă şi ceea ce e corect, cu atât vei fi mai fericit"). Performanţa lui Jess Walter e că, folosind toate aceste clişee, le subminează dinăuntru şi o face atât de bine încât "te prinde". Intriga ramificată are în centru lumea marilor studiouri americane de film, din 1962 şi până azi. În iţele ei au roluri şi vedete ca Richard Burton şi Liz Taylor, apar cu nume reale regizori, scenarişti, producători, ni se povestesc secrete de platou de la turnarea filmului "Cleopatra". Capitolele sar vioi dintr-o epocă în alta şi de la o ţară la alta (Italia, SUA, Anglia), cu întoarceri în timp şi reveniri în anii noştri după o jumătate de veac, completând goluri din existenţa personajelor, lămurind părţile obscure şi retuşând portrete psihologice. Jess Walter excelează şi în parodierea diferitelor genuri şi tipuri de scriitură, folosite cu schepsis în arhitectura romanului: autoficţiune, scenariu de film, piesă de teatru, povestire de război, memorialistică de scandal. Satirizând savuros subcultura ca afacere bănoasă - reality-show-uri, blockbustere, şuşanele muzicale, tabloide, kitsch-uri - precum şi pe cei ce se îmbogăţesc de pe urma lor: producători, scenarişti, artişti dispuşi la orice compromis pentru celebritate ş.a., Frumoasele ruine reuşeşte să distreze, să impresioneze şi să cucerească cititorul, până la happy-end-ul dulce-amărui, ca un digestiv.
În zilele mohorâte de toamnă puteţi petrece un timp plăcut cu acest roman în care au fost puse cu bună ştiinţă toate ingredientele unui "produs" menit să dea dependenţă până la ultima pagină. Jess Walter, care provine din jurnalismul american de mare tiraj, cunoaşte bine nivelul (senti)mental al publicului, aşteptările lui. De aceea, în reţeta lui romanescă, nu ezită să folosească şi potenţatori de arome, coloranţi artificiali, înlocuitori sintetici şi tot felul de fainoşaguri, pentru a fi pe gustul tuturor amatorilor de poveşti. De la cei inocenţi, la cei capabili să discearnă ironia parodică, polemica implicită cu păcatele industriei de divertisment artistic, toţi vor găsi în Frumoasele ruine motive de satisfacţie. Iar faptul că, din anul apariţiei, 2012, s-a aflat în fruntea topurilor de vânzări, a fost tradus cu succes în vreo 30 de ţări şi acum e în curs de ecranizare dovedeşte că globalizarea a uniformizat şi portretul cititorului de plăcere. Ca să-i câştige curiozitatea, să-l surprindă şi să-l emoţioneze, romancierului îi trebuie, pe lângă talent genuin, şi o cunoaştere meseriaşă a procedeelor narative, astfel încât personajele şi peripeţiile lor să capete verosimilitate. Jess Walter e un astfel de profesionist calificat la şcoala literaturii moderne şi contemporane, de la care preia trucuri cu efect verificat: construcţia pe planuri paralele, amestecul de nume şi fapte reale în ficţiune, multe poveşti individuale din perioade şi ţări diferite, întreţesute astfel încât fiecare fir epic să se înnoade la un moment dat cu altul. Pe această canava se conturează încetul cu încetul destine, toate oscilând între năzuinţele din tinereţe şi imposibilitatea de a le împlini, între voinţă şi putinţă, între pasiune şi raţiune. Majoritatea personajelor ar fi vrut să-şi dedice viaţa câte unei arte - actorie, muzică, literatură, pictură, film - dar cariera lor artistică depinde de maşinăria infernală a show-biz-ului, de bani, de hazardul binevoitor sau ostil, de cedarea unor principii. Jucându-se cu predilecţia paradoxală a omului de azi pentru nenorociri, indiscreţii din viaţa intimă a celebrităţilor, scandaluri sexuale, melodrame, paranormalităţi, dar şi pentru iubiri statornice, acte eroice, solidarităţi înduioşătoare, miracole prin credinţă etc. - romancierul nostru introduce în existenţa personajelor lui multe din aceste teme. Avem astfel, ca în toate serialele TV, copilul din flori, al cărui tată natural nu e cine credea el (şi nici noi), boala incurabilă, iubirea platonică "pe viaţă", tânărul rebel adus pe calea cea bună, victime care au partea lor de vină şi "negativi" cinici cu o anume vulnerabilitate. Toate - subiecte cu rating sigur, cărora abilul romancier le adaugă şi niţică "filosofie" à la Coelho, ca să dea impresia de profunzime ("cu cât e mai mică distanţa dintre dorinţă şi ceea ce e corect, cu atât vei fi mai fericit"). Performanţa lui Jess Walter e că, folosind toate aceste clişee, le subminează dinăuntru şi o face atât de bine încât "te prinde". Intriga ramificată are în centru lumea marilor studiouri americane de film, din 1962 şi până azi. În iţele ei au roluri şi vedete ca Richard Burton şi Liz Taylor, apar cu nume reale regizori, scenarişti, producători, ni se povestesc secrete de platou de la turnarea filmului "Cleopatra". Capitolele sar vioi dintr-o epocă în alta şi de la o ţară la alta (Italia, SUA, Anglia), cu întoarceri în timp şi reveniri în anii noştri după o jumătate de veac, completând goluri din existenţa personajelor, lămurind părţile obscure şi retuşând portrete psihologice. Jess Walter excelează şi în parodierea diferitelor genuri şi tipuri de scriitură, folosite cu schepsis în arhitectura romanului: autoficţiune, scenariu de film, piesă de teatru, povestire de război, memorialistică de scandal. Satirizând savuros subcultura ca afacere bănoasă - reality-show-uri, blockbustere, şuşanele muzicale, tabloide, kitsch-uri - precum şi pe cei ce se îmbogăţesc de pe urma lor: producători, scenarişti, artişti dispuşi la orice compromis pentru celebritate ş.a., Frumoasele ruine reuşeşte să distreze, să impresioneze şi să cucerească cititorul, până la happy-end-ul dulce-amărui, ca un digestiv.
Alte articole din acest numar
- ZODIACUL ANIMALELOR
- Răspuns pentru MARINELA P. - Ploieşti, F. AS nr. 1183 - "Ştie cineva cum se poate elimina naturist lichidul din abdomen? Am ciroză hepatică"
- "Trombocitele copilului meu au scăzut la jumătate"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
