"Să nu vă lipsească din casă mierea şi oţetul de mere"
Stimată redacţie,
Sunt pensionară şi după ani de zile am ajuns la concluzia că orice boală se poate vindeca, de multe ori fără medicamente, dacă tu, ca individ, doreşti acest lucru, ai încredere în tine şi în bunul Dumnezeu. Eu sunt pe principiul fără medicamente, şi este foarte bine. În anul 1981, întâmplător, mi-a picat în mână cartea "Mierea şi alte produse naturale" de Dr. Jarvis, care mi-a schimbat complet mentalitatea. Tot de atunci nu-mi lipsesc din casă mierea şi oţetul de mere (pe care îl pregătesc singură). De atunci nu mai ştiu ce mai sunt răceala, gripa, febra, durerile articulare, tulburările digestive. Pe lângă citronadele făcute din miere, oţet de mere şi apă pe care le consum (fără alte băuturi din comerţ) oţetul de mere îl folosesc şi în gospodărie, în locul oţetului alimentar din comerţ, la salate, ciorbe etc. În felul acesta s-a creat în organism o imunitate neprielnică dezvoltării microbilor.
În ultimul timp, caut să mă armonizez cu natura, mai ales vara, cât stau la ţară, unde m-am născut, şi este foarte bine. Îmi cultiv şi zarzavat pentru consum, mai ales ceapă. Ce am constatat acolo: ţăranul, miercurea şi vinerea, nu-ţi mănâncă de dulce, în schimb, sparge o ceapă şi o mănâncă aşa, cu pâine şi sare. Nu-i lipseşte ceapa de la masă niciodată. Pe bună dreptate, fiindcă ceapa are multe calităţi. O ceapă crudă, tăiată mărunt, pusă într-o jumătate de litru de lapte nefiert, consumată în cursul unei zile, câteva zile la rând, vindecă durerile articulare şi umflăturile. Sau: 3 cepe mari, necurăţate de ultima foaie învelitoare, crestate în 4 părţi, se fierb într-un litru de apă, timp de 15 minute, după ce a dat în clocot. Din lichidul respectiv se bea jumătate seara şi jumătate dimineaţa, tot pentru articulaţii. Le recomand această reţetă simplă tuturor cititorilor care se plâng de reumatism.
Cu oţet de mere şi ceapă m-am vindecat şi eu, cât am fost la ţară, de o durere la articulaţia umărului. Iar un vecin s-a vindecat la articulaţia de la genunchi de marţi până sâmbătă, iar duminică a jucat la nunta unui nepot. Natura e benefică pentru fiecare dintre noi, dar nu ştim s-o apreciem. Aceia dintre dumneavoastră care citiţi această scrisoare, când serviţi ciorba acasă, tăiaţi o ceapă mărunt şi puneţi-o în farfuria cu ciorbă (e mai comestibilă, că nu ustură şi nu-şi pierde nici calităţile benefice) şi veţi vedea efectele. Sunt multe de spus, dar mă opresc aici. Omul trebuie să se vindece mai întâi sufleteşte (să se debaraseze de ură, furie, mânie, răutate), iar vindecarea trupească vine de la sine. E foarte greu de schimbat mentalitatea omului, dar nu imposibil.
Să fim binecuvântaţi de bunul Dumnezeu.
Cu stimă şi respect,
Laura Busuioceanu - Bucureşti
Reţetă veche pentru arsuri - Unt de ou
Se răstoarnă zece ouă într-o tigaie foarte curată şi neemailată, apoi se aşează tigaia la foc potrivit şi se amestecă permanent, cu o lingură de lemn. Pe măsură ce încep să se prăjească ouăle, se dă focul mic şi se continuă coacerea. Cu dosul lingurii, se începe strânsul compoziţiei într-o parte a tigăii, aceasta aplecându-se puţin pentru a se strânge grăsimea. Se ţine tigaia pe foc până când ouăle se fac scrum şi apoi se transformă într-un cocoloş negru, ca de smoală, pe care îl tot întoarcem şi-l presăm până se scurge toată grăsimea, care se strânge într-o cănuţă mică, pentru ca apoi să o punem într-o sticluţă care se închide bine. Se aplică această grăsime pe rană cu ajutorul unei pene de gâscă (sau de curcă). Pentru răni mai mici, se poate face untul din 2-3 ouă.
Când eram mică, am căzut pe o plită încinsă şi am stat două săptămâni numai cu faţa în jos, pentru că dosul mi-era tot o rană. Mama mi-a pregătit acest unt de ou şi mi-a uns rănile, iar când s-a terminat uleiul din cănuţă, s-au terminat de vindecat şi rănile mele.
De fiecare dată când sufeream câte o arsură mică, eu sau fraţii mei, sau chiar mama, pe lângă cuptor, repede alerga la sticluţa cu unt de ou şi ne ungea rana.
Acum, după ce fac mâncare sau folosesc cuptorul aragazului şi se-ntâmplă să mă pişte puţin focul sau uşa cuptorului, imediat dau cu unt de ou.
Mama mea nu mai este printre cei vii, dar aş dori ca reţeta aceasta să facă bine celor aflaţi în suferinţă şi s-o pomenească pe mama mea, Maria.
Alexandra Obretin - Bucureşti
Remedii contra diabetului
Pentru diabet, se recomandă, cu mult succes, sucuri de legume în combinaţie cu suc de cartofi cruzi şi suc de lămâie.
Reţeta nr. 1: morcov 210 ml (suc proaspăt, stors prin storcătorul de fructe), ţelină 100 ml, spanac 90 ml, suc de cartofi cruzi 50 ml (sucul de cartofi se creşte zilnic cu 10 ml, până se ajunge la 100-150 ml.
Aceste sucuri se amestecă şi se adaugă şi suc proaspăt de lămâie, cam o lingură. Se mai poate adăuga şi suc de mere (100-200 ml). Cantitatea se poate reduce la jumătate, în funcţie de cât mănâncă bolnavul. Chiar dacă reduceţi la jumătate cantitatea de sucuri, sucul de cartofi rămâne integral (50-75-100 ml).
O altă reţetă: morcov 180 g, lăptucă (salată) 120 g, varză 90 g, fasole verde 90 g, suc de cartofi 75 ml, suc de mere 100 ml. Fasolea verde este foarte indicată diabeticilor. Se fierbe în puţină apă şi se asezonează cu usturoi. Tratamentul nu are contraindicaţii, nu face rău, ci numai bine, dar trebuie răbdare şi perseverenţă. Insist asupra sucului de cartof. O rudă apropiată, bolnavă de diabet, după 4-5 săptămâni, a mai redus din insulină şi, treptat, a renunţat la ea.
Urări de bine tuturor cititorilor minunatei reviste "Formula AS". Le doresc sănătate şi linişte sufletească! Iar colectivului "Formulei AS", zile pline de satisfacţii şi împliniri. Cu deosebită stimă şi multă dragoste,
Maria Şuţa - Baia-Mare
Leacuri pentru fiere leneşă şi dureri de stomac
Sunt o pensionară vârstnică (87 de ani) şi o cititoare fidelă a revistei dvs. Abia aştept ca fiica mea să-mi aducă "Formula AS", pe care nu mă mai satur s-o citesc. Văzând atâtea reţete pe care le comunicaţi, m-am gândit să vă scriu şi eu unele pe care le-am folosit în familie, cu efecte foarte bune. Nu sunt costisitoare şi se află la îndemâna oricui.
Pentru ficat sau fiere leneşă: se ia 1 kg seminţe de cânepă (de la magazinele care vând seminţe pentru însămânţări), se zdrobesc cu un sucitor şi se pun la fiert în 5 l de apă, până rămân 3 l. Se lasă să se răcorească, se strecoară şi se pune la frigider. Din acest ceai se bea, de 3 ori pe zi, înainte de masă, câte un păhărel de ţuică. În acest timp, nu se consumă alcool, cafea şi ţigări.
Pentru ulceraţii la stomac, gastrite, balonări: 1 kg miere de albine (de toamnă) şi 200 g sulf (se găseşte la magazinele cu chimicale, sub formă de pulbere sau batoane, care trebuie pisate şi cernute bine). Ingredientele se amestecă bine. Se ia câte o lingură rasă, de 3 ori pe zi, înainte de masă cu o jumătate de oră, timp în care se stă culcat pe toate părţile, pentru a se face bandajul stomacului, apoi se poate mânca. Efectele se văd din primele zile. În timpul tratamentului, în loc de apă se bea lapte, care ajută la spălarea stomacului. Acest tratament se ţine 15-18 zile, după care puteţi mânca orice, fără să vă mai supere durerile. De fiecare dată când luaţi remediul, amestecaţi bine în vas, pentru că sulful este greu şi se lasă la fund. Să vă fie de folos! Vă doresc numai bine!
Lucia Hăvărneanu - Constanţa
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
