VAGINITA

Sănătate cu alimente

În mod normal, în vagin se găsesc numeroase bacterii lactice utile, alături de alte câteva tipuri de bacterii care sunt anaerobe, deci capabile să trăiască fără oxigen. Atunci când se înmulţesc în ex­ces, bacteriile anaerobe pot declanşa o vaginoză bac­teriană - una dintre cele trei infecţii a căror apariţie pro­voacă inflamarea pereţilor vaginului. Celelalte două sunt infecţia fungică (respectiv candidoza) şi tricomonaza, afecţiunea cu transmitere sexuală a para­zitului numit tricomonas.
În cazul unei vaginoze bacteriene, există dezechi­libre ale florei vaginale. La unele dintre pacientele cu o asemenea infecţie, s-a constatat că bacteriile anae­robe depăşeau de până la o mie de ori valoarea admi­să. Şi, odată ce echilibrul e compromis, organismul reuşeşte cu greu să revină la starea normală.
Principalul simptom al vaginozei bacteriene este o scurgere, care se aseamănă ca aspect şi consistenţă cu laptele degresat şi degajă, adesea, un miros puter­nic, de peşte. El poate deveni şi mai intens după actul sexual, deoarece lichidul seminal al bărbatului modi­fică mediul acid din vagin. Vaginozele bacteriene pot fi, de asemenea, însoţite de mâncărimi şi iritaţii ale mucoasei, ceea ce face ca ele să fie deseori confundate cu infecţiile micotice. Iar 50-75% dintre femeile care suferă de vaginoză bacteriană nu prezintă niciun fel de simptome.
La aproximativ 30% dintre paciente, bacteriile anaerobe proliferează din nou după trei luni, chiar şi după un tratament corect prescris şi aplicat. Una din cauzele recidivei constă în faptul că, deşi microor­ganismele dăunătoare s-au redus numeric, bacteriile benefice se reinstalează cu mare dificultate în vagin. Specialiştii n-au găsit încă o explicaţie plauzibilă pentru vulnerabilitatea anumitor femei la recidivele vaginozei bacteriene. Cel mai important factor de risc pare a fi schimbarea frecventă a partenerului. Şi este evident că multe produse pentru spălături vaginale, oferite în comerţ, sporesc şi ele riscul de îmbolnăvire. Totodată, recurenţa vaginozelor bacteriene ar putea proveni şi din lipsa de eficienţă a medicamentelor prescrise. Autorii unui studiu publicat recent în revista de specialitate "Journal of Infectious Diseases" au ajuns la concluzia că, la majoritatea femeilor, trata­mentul recomandat în prezent (administrarea de Metronidazol) nu previne recidivele şi nici nu elimină dezechilibrele prezente în flora vaginală. Dintr-un alt studiu efectuat pe aceeaşi temă reiese că 45% dintre produsele destinate igienei intime nu au o acţiune dovedită împotriva infecţiilor vaginale.
Vaginozele bacteriene sunt rareori identificate şi înţelese ca atare, fiind cel mai adesea ignorate sau diagnosticate greşit. Totuşi, în ultima vreme, li se acor­dă ceva mai multă atenţie, deoarece specialiştii au evidenţiat un aspect îngrijorător: rămânând netra­tate, ele pot atrage după sine probleme de sănătate deloc neglijabile. Printre consecinţele posibile se numără diverse inflamaţii apărute în zona genitală, infecţiile postnatale, avorturile spontane, eventual şi sterilitatea, complicaţiile postoperatorii (după între­ruperea de sar­cină, extir­pa­rea uterului, cezariană etc.) şi chiar o creş­tere a vul­nera­bilităţii la in­fec­tarea cu vi­rusul HIV. A­vând în vedere toate aceste ur­mări nega­tive, este ex­trem de im­por­­tant ca pa­cientele să fie examinate şi tra­tate cores­punzător. Şi ca femeile sănă­toase să-şi asi­gure o protec­ţie eficientă, prin măsuri a­decvate de igi­enă.

Strategii de igienă şi prevenţie

* Nu faceţi spălături vaginale cu produsele comercializate în ma­gazine.
* După urinare, ştergeţi-vă din faţă către spate, deci în direcţia anu­sului.
* Evitaţi contactele sexuale cu persoane suferinde de o boală venerică, iar în cazul când aveţi dubii, întrebuinţaţi un prezervativ.
* Faceţi uz de prezervative pentru a limita con­tactul cu sperma, fiindcă aceasta poate influenţa echi­librul florei vaginale.
* Nu folosiţi produse ce conţin agenţi iritanţi pen­tru mucoasa vaginală, de exemplu spu­manţi de baie sau tampoane şi spray-uri parfumate pentru igiena intimă, deoarece ele pot schimba valoarea normală a pH-ului.
* Utilizaţi o cremă vaginală, atât în zilele ciclului, cât şi imediat după contac­tul sexual.
* Nu fumaţi.
* Rugaţi medicul să vă repete analiza, după câteva săptămâni de tratament.
Pe lângă cele de mai sus, vă puteţi aju­ta şi cu unele măsuri care ţin de nutriţie.

Alimente de consumat cu prudenţă

O alimentaţie prea bogată în grăsimi e dăunătoare şi agravează o serie de ris­curi, inclusiv pe cel al apariţiei vagino­zei bacteriene. Hrana noastră zilnică trebuie să ne asigure şi un anumit aport de gră­sime. Printre altele, aceasta ne furnizează energie, ne menţine temperatura corpului la un nivel normal, protejează organele interne şi face posibilă dezvoltarea celu­lelor. Dar exagerările nu sunt de dorit. În cadrul unui studiu efectuat la "Institutul de nutriţie de la University of Alabama", cu participarea a 1521 de femei, s-a cercetat legătura dintre alimentaţie şi vaginozele bacteriene, constatându-se că pericolul de declanşare a acestei boli creşte propor­ţional cu consumul de lipide. Dacă ingeraţi zilnic 2000 de calorii, ponderea grăsimii n-ar trebui să depă­şească 65 de grame.

Alimente care combat vaginita

** Fasolea, mazărea
Acelaşi studiu de la "University of Alabama" mai arată că acidul folic poate reduce riscul de vaginoză bacteriană severă. Fasolea şi mazărea sunt sursele ideale din care vă puteţi procura doza zilnică reco­mandată (pentru adulţi) de 400 micrograme. 1/2 cană de fasole pestriţă fiartă vă pune la dispoziţie 105 micrograme (25% din necesarul zilnic), 1/2 cană de fasole albă - 90 micrograme (20% din necesarul zil­nic), iar 1/2 cană de mazăre verde - 50 micrograme (15% din necesarul zilnic).

** Iaurtul degresat
Rezultatele primelor studii au atestat faptul că ponderea bacteriilor benefice din vagin poate fi spo­rită prin consumul de iaurt cu culturi vii de Lacto­bacillus acidophilus, astfel obţinându-se o reducere a frecvenţei vaginozelor bacteriene. Însă culturile de bacterii pot fi administrate şi în alt mod. Cu prilejul unui studiu mai recent, cercetătorii de la Universitatea din Milano au tratat experimental 40 de femei sufe­rinde de vaginoză bacteriană cu spălături vaginale, soluţia întrebuinţată în acest scop conţinând şi Lactobacillus acidophilus. Apoi s-a prelevat un frotiu vaginal, atât la 6 zile de la începerea tratamentului, cât şi la 20 de zile după încheierea lui. S-a demonstrat, astfel, că terapia poate contribui la refacerea micro­florei normale din vagin. Şi, revenind la studiul nutri­ţioniştilor de la "University of Alabama", menţionat anterior, ar mai fi de adăugat că autorii săi au conchis că şi aportul crescut de calciu poate scădea riscul de vaginoză bacteriană. Iată, aşadar, un motiv în plus pentru a introduce iaurtul degresat în meniul dvs, căci o cutie cu greutatea de 230 grame vă asigură 415 miligrame de calciu, adică 42% din doza zilnică recomandată. Mâncaţi-l imediat după ce l-aţi scos din frigider, pentru a ingera o cantitate cât mai mare de culturi bacteriene vii.

** Spanacul
Spanacul merită atenţie nu numai datorită conţinutului său apreciabil de acid folic (100 micrograme la 1/2 cană de frunze fierte), ci şi datorită pon­derii ridicate de vitamina A (mai mult decât dublul dozei zilnice reco­mandate), ambele reducând sensibil riscul de vaginoză bacteriană. Spana­cul proaspăt tocat îşi găseşte locul în multe reţete gustoase, de la pizza şi paste, până la supe. Sau puteţi fierbe în aburi un smoc de frunze, servindu-le apoi cu puţin ulei de măsline şi usturoi zdrobit.

* Oţetul de mere
Baia cu oţet de mere este o proce­dură tradiţională, utilizată în medicina populară, dar recomandată în prezent şi de numeroşi medici, în cazurile de vaginită. Fitoterapeuta americană Jeanne Rose, autoarea câtorva cărţi foarte interesante, printre care şi cea intitulată "Herbs & Aromatherapy for the Reproductive System" ("Plante & aromaterapie pentru sistemul repro­ducător"), susţine că băile şi spălă­tu­rile vaginale cu oţet pot reface me­diul acid al vaginului. Această acidi­tate normală ajută la combaterea in­fec­ţiilor vaginale fungice, a celei cu bac­teria Gardnerella vaginalis, ca şi a tricomonazei.
Dacă doriţi să testaţi, la început, această metodă, turnaţi 3 căni de oţet de mere în apa caldă din cadă şi cufundaţi-vă în ea pentru minimum 20 de minute. Depărtaţi picioarele, pentru a permite apei să pătrundă şi în vagin. Dacă procedeul funcţionează, treceţi, apoi, la spălături vaginale cu o lingură de oţet la 1 litru de apă.

Din cămara cu ierburi de leac

Bazându-se pe o experienţă medicală îndelun­gată, fitoterapeuta Jeanne Rose afirmă că majori­tatea infecţiilor vaginale răspund la două tipuri de tratament cu plante: administrarea orală a unor capsule şi introducerea de ovule cu ingrediente vegetale în vagin. Pentru capsule, ea recomandă următorul amestec de pulberi de plante: 30 grame din rădăcină de dragavei (Rumex crispus), pen­tru curăţarea sângelui, 60 grame rădăcină de echinacea, pentru întărirea sistemului imunitar, 30 grame genţiană, pentru combaterea bacteriilor şi a viruşilor, 30 grame ginseng pentru fortifica­rea sistemului limfatic. La prepararea ovulelor, terapeuta întrebuinţează aceeaşi reţetă, îmbogă­ţită cu alte câteva plante: brusture, nalbă-mare şi uneori răcoină. Le combină cu unt de cacao topit (se poate înlocui cu untura de porc - n. red.), pentru a putea fi introduse cu uşurinţă, profund, în vagin, unde vor rămâne 36 de ore (în acest scop, vaginul va fi închis cu un tampon). La sfâr­şit, sunt eliminate cu ajutorul unei spălături vagi­nale cu infuzie de brusture negru, genţiană şi dra­gavei. Capsulele se ţin la frigider.