În mod normal, în vagin se găsesc numeroase bacterii lactice utile, alături de alte câteva tipuri de bacterii care sunt anaerobe, deci capabile să trăiască fără oxigen. Atunci când se înmulțesc în exces, bacteriile anaerobe pot declanșa o vaginoză bacteriană - una dintre cele trei infecții a căror apariție provoacă inflamarea pereților vaginului. Celelalte două sunt infecția fungică (respectiv candidoza) și tricomonaza, afecțiunea cu transmitere sexuală a parazitului numit tricomonas.
În cazul unei vaginoze bacteriene, există dezechilibre ale florei vaginale. La unele dintre pacientele cu o asemenea infecție, s-a constatat că bacteriile anaerobe depășeau de până la o mie de ori valoarea admisă. Și, odată ce echilibrul e compromis, organismul reușește cu greu să revină la starea normală.
Principalul simptom al vaginozei bacteriene este o scurgere, care se aseamănă ca aspect și consistență cu laptele degresat și degajă, adesea, un miros puternic, de pește. El poate deveni și mai intens după actul sexual, deoarece lichidul seminal al bărbatului modifică mediul acid din vagin. Vaginozele bacteriene pot fi, de asemenea, însoțite de mâncărimi și iritații ale mucoasei, ceea ce face ca ele să fie deseori confundate cu infecțiile micotice. Iar 50-75% dintre femeile care suferă de vaginoză bacteriană nu prezintă niciun fel de simptome.
La aproximativ 30% dintre paciente, bacteriile anaerobe proliferează din nou după trei luni, chiar și după un tratament corect prescris și aplicat. Una din cauzele recidivei constă în faptul că, deși microorganismele dăunătoare s-au redus numeric, bacteriile benefice se reinstalează cu mare dificultate în vagin. Specialiștii n-au găsit încă o explicație plauzibilă pentru vulnerabilitatea anumitor femei la recidivele vaginozei bacteriene. Cel mai important factor de risc pare a fi schimbarea frecventă a partenerului. Și este evident că multe produse pentru spălături vaginale, oferite în comerț, sporesc și ele riscul de îmbolnăvire. Totodată, recurența vaginozelor bacteriene ar putea proveni și din lipsa de eficiență a medicamentelor prescrise. Autorii unui studiu publicat recent în revista de specialitate "Journal of Infectious Diseases" au ajuns la concluzia că, la majoritatea femeilor, tratamentul recomandat în prezent (administrarea de Metronidazol) nu previne recidivele și nici nu elimină dezechilibrele prezente în flora vaginală. Dintr-un alt studiu efectuat pe aceeași temă reiese că 45% dintre produsele destinate igienei intime nu au o acțiune dovedită împotriva infecțiilor vaginale.
Vaginozele bacteriene sunt rareori identificate și înțelese ca atare, fiind cel mai adesea ignorate sau diagnosticate greșit. Totuși, în ultima vreme, li se acordă ceva mai multă atenție, deoarece specialiștii au evidențiat un aspect îngrijorător: rămânând netratate, ele pot atrage după sine probleme de sănătate deloc neglijabile. Printre consecințele posibile se numără diverse inflamații apărute în zona genitală, infecțiile postnatale, avorturile spontane, eventual și sterilitatea, complicațiile postoperatorii (după întreruperea de sarcină, extirparea uterului, cezariană etc.) și chiar o creștere a vulnerabilității la infectarea cu virusul HIV. Având în vedere toate aceste urmări negative, este extrem de important ca pacientele să fie examinate și tratate corespunzător. Și ca femeile sănătoase să-și asigure o protecție eficientă, prin măsuri adecvate de igienă.
Strategii de igienă și prevenție
* Nu faceți spălături vaginale cu produsele comercializate în magazine.
* După urinare, ștergeți-vă din față către spate, deci în direcția anusului.
* Evitați contactele sexuale cu persoane suferinde de o boală venerică, iar în cazul când aveți dubii, întrebuințați un prezervativ.
* Faceți uz de prezervative pentru a limita contactul cu sperma, fiindcă aceasta poate influența echilibrul florei vaginale.
* Nu folosiți produse ce conțin agenți iritanți pentru mucoasa vaginală, de exemplu spumanți de baie sau tampoane și spray-uri parfumate pentru igiena intimă, deoarece ele pot schimba valoarea normală a pH-ului.
* Utilizați o cremă vaginală, atât în zilele ciclului, cât și imediat după contactul sexual.
* Nu fumați.
* Rugați medicul să vă repete analiza, după câteva săptămâni de tratament.
Pe lângă cele de mai sus, vă puteți ajuta și cu unele măsuri care țin de nutriție.
Alimente de consumat cu prudență
O alimentație prea bogată în grăsimi e dăunătoare și agravează o serie de riscuri, inclusiv pe cel al apariției vaginozei bacteriene. Hrana noastră zilnică trebuie să ne asigure și un anumit aport de grăsime. Printre altele, aceasta ne furnizează energie, ne menține temperatura corpului la un nivel normal, protejează organele interne și face posibilă dezvoltarea celulelor. Dar exagerările nu sunt de dorit. În cadrul unui studiu efectuat la "Institutul de nutriție de la University of Alabama", cu participarea a 1521 de femei, s-a cercetat legătura dintre alimentație și vaginozele bacteriene, constatându-se că pericolul de declanșare a acestei boli crește proporțional cu consumul de lipide. Dacă ingerați zilnic 2000 de calorii, ponderea grăsimii n-ar trebui să depășească 65 de grame.
Alimente care combat vaginita
** Fasolea, mazărea
Același studiu de la "University of Alabama" mai arată că acidul folic poate reduce riscul de vaginoză bacteriană severă. Fasolea și mazărea sunt sursele ideale din care vă puteți procura doza zilnică recomandată (pentru adulți) de 400 micrograme. 1/2 cană de fasole pestriță fiartă vă pune la dispoziție 105 micrograme (25% din necesarul zilnic), 1/2 cană de fasole albă - 90 micrograme (20% din necesarul zilnic), iar 1/2 cană de mazăre verde - 50 micrograme (15% din necesarul zilnic).
** Iaurtul degresat
Rezultatele primelor studii au atestat faptul că ponderea bacteriilor benefice din vagin poate fi sporită prin consumul de iaurt cu culturi vii de Lactobacillus acidophilus, astfel obținându-se o reducere a frecvenței vaginozelor bacteriene. Însă culturile de bacterii pot fi administrate și în alt mod. Cu prilejul unui studiu mai recent, cercetătorii de la Universitatea din Milano au tratat experimental 40 de femei suferinde de vaginoză bacteriană cu spălături vaginale, soluția întrebuințată în acest scop conținând și Lactobacillus acidophilus. Apoi s-a prelevat un frotiu vaginal, atât la 6 zile de la începerea tratamentului, cât și la 20 de zile după încheierea lui. S-a demonstrat, astfel, că terapia poate contribui la refacerea microflorei normale din vagin. Și, revenind la studiul nutriționiștilor de la "University of Alabama", menționat anterior, ar mai fi de adăugat că autorii săi au conchis că și aportul crescut de calciu poate scădea riscul de vaginoză bacteriană. Iată, așadar, un motiv în plus pentru a introduce iaurtul degresat în meniul dvs, căci o cutie cu greutatea de 230 grame vă asigură 415 miligrame de calciu, adică 42% din doza zilnică recomandată. Mâncați-l imediat după ce l-ați scos din frigider, pentru a ingera o cantitate cât mai mare de culturi bacteriene vii.
** Spanacul
Spanacul merită atenție nu numai datorită conținutului său apreciabil de acid folic (100 micrograme la 1/2 cană de frunze fierte), ci și datorită ponderii ridicate de vitamina A (mai mult decât dublul dozei zilnice recomandate), ambele reducând sensibil riscul de vaginoză bacteriană. Spanacul proaspăt tocat își găsește locul în multe rețete gustoase, de la pizza și paste, până la supe. Sau puteți fierbe în aburi un smoc de frunze, servindu-le apoi cu puțin ulei de măsline și usturoi zdrobit.
* Oțetul de mere
Baia cu oțet de mere este o procedură tradițională, utilizată în medicina populară, dar recomandată în prezent și de numeroși medici, în cazurile de vaginită. Fitoterapeuta americană Jeanne Rose, autoarea câtorva cărți foarte interesante, printre care și cea intitulată "Herbs & Aromatherapy for the Reproductive System" ("Plante & aromaterapie pentru sistemul reproducător"), susține că băile și spălăturile vaginale cu oțet pot reface mediul acid al vaginului. Această aciditate normală ajută la combaterea infecțiilor vaginale fungice, a celei cu bacteria Gardnerella vaginalis, ca și a tricomonazei.
Dacă doriți să testați, la început, această metodă, turnați 3 căni de oțet de mere în apa caldă din cadă și cufundați-vă în ea pentru minimum 20 de minute. Depărtați picioarele, pentru a permite apei să pătrundă și în vagin. Dacă procedeul funcționează, treceți, apoi, la spălături vaginale cu o lingură de oțet la 1 litru de apă.
Din cămara cu ierburi de leac
Bazându-se pe o experiență medicală îndelungată, fitoterapeuta Jeanne Rose afirmă că majoritatea infecțiilor vaginale răspund la două tipuri de tratament cu plante: administrarea orală a unor capsule și introducerea de ovule cu ingrediente vegetale în vagin. Pentru capsule, ea recomandă următorul amestec de pulberi de plante: 30 grame din rădăcină de dragavei (Rumex crispus), pentru curățarea sângelui, 60 grame rădăcină de echinacea, pentru întărirea sistemului imunitar, 30 grame gențiană, pentru combaterea bacteriilor și a virușilor, 30 grame ginseng pentru fortificarea sistemului limfatic. La prepararea ovulelor, terapeuta întrebuințează aceeași rețetă, îmbogățită cu alte câteva plante: brusture, nalbă-mare și uneori răcoină. Le combină cu unt de cacao topit (se poate înlocui cu untura de porc - n. red.), pentru a putea fi introduse cu ușurință, profund, în vagin, unde vor rămâne 36 de ore (în acest scop, vaginul va fi închis cu un tampon). La sfârșit, sunt eliminate cu ajutorul unei spălături vaginale cu infuzie de brusture negru, gențiană și dragavei. Capsulele se țin la frigider.