Sănătatea noastră este marcată puternic de o serie întreagă de factori: alimentaţia, stilul de viaţă, influenţele mediului înconjurător. Dar un rol deosebit de important îl joacă predispoziţiile moştenite din familie, de fiecare dintre noi. Se ştie, de pildă, că numeroase afecţiuni pot fi prevăzute cu mult înainte, cunoscând istoria propriei familii. Aceasta nu înseamnă că în mod obligatoriu vom suferi şi noi de aceleaşi boli ca părinţii, bunicii sau fraţii noştri. Dar probabilitatea creşte, uneori, alarmant atunci când membrii familiei s-au confruntat cu anumite probleme de sănătate, pentru că unele dintre cauze sunt de natură genetică, iar pentru altele s-ar putea să avem o predispoziţie accentuată. De aceea, este bine să stăm de vorbă cu taţii şi cu mamele noastre, în linişte şi cu răbdare, căci există probleme despre care, poate, n-au vorbit niciodată. În felul acesta, putem afla cu toţii dacă la o vârstă mai avansată vom fi predispuşi la migrene, osteoporoză, adenom de prostată, cancer sau depresii psihice, şi le vom putea preveni, acordând atenţia cuvenită primelor semnale de avertisment. Căci, cu cât boala este depistată mai din vreme, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari.
În cele ce urmează, vă propunem - pentru a le pune în discuţie - 10 afecţiuni, cu simptomele şi cauzele lor. Abordaţi-vă în mod curajos interlocutorii şi veţi vedea că discuţiile purtate vă vor aduce nu doar lămuriri, ci şi senzaţia extrem de plăcută, de intimitate şi încredere reciprocă. Iată întrebările pe care trebuie să le adresaţi:
1. Ai avut vreodată probleme cu inima?
Calcifierea vaselor coronariene este o predispoziţie moştenită din familie. Simptomele obişnuite: dureri în spatele sternului, cu iradieri în braţul stâng şi senzaţie de sufocare. Întrebaţi-vă mama sau tatăl dacă s-au confruntat cu simptomele acestea, mai ales în situaţii de suprasolicitare şi oboseală. Mai demult, se credea că infarctul ar fi o boală tipic bărbătească, dar în ultimii 10 ani, riscul de infarct a crescut vertiginos şi în rândul femeilor de vârstă medie. Şi cu toate acestea este subestimat. Calcifierea duce la îngustarea vaselor şi împiedică irigarea cu sânge. Oxigenul nu mai poate fi transportat spre miocard, iar urmările sunt: dereglarea ritmului cardiac, pomparea defectuoasă a sângelui şi infarctul. Colesterolul, diabetul şi hipertensiunea arterială sunt factorii de risc care trebuie trataţi neîntârziat.
* Faceţi sport: Conform unui studiu efectuat de Harvard School of Public Health, 30 de minute de mişcare zilnică reduc cu 40% riscul de calcifiere a vaselor coronariene. Este suficientă o plimbare cu pas întins.
* Slăbiţi: Ţineţi-vă sub control greutatea cu ajutorul unei alimentaţii raţionale, sărace în calorii. Absolut interzis: fumatul - mai ales în combinaţie cu pilulele anticoncepţionale. Dacă reuşiţi să renunţaţi la ţigări, excludeţi unul din riscurile cele mai mari.
2. Ai nivelul colesterolului prea ridicat?
40% dintre femeile şi bărbaţii trecuţi de 55 de ani au colesterolul mărit. Cauzele pot fi numeroase, dar una dintre ele este şi predispoziţia ereditară. Riscul cel mai mare îl reprezintă calcifierea arterelor, care poate duce la infarct. Nu neglijaţi deci colesterolul. Măsuraţi-l din timp în timp!
3. Nodulul pe care l-ai avut la sân a fost cancerigen? Dar prostata?
Cancerul de sân (cancerul mamar) la femei şi cancerul prostatei - la bărbaţi, sunt foarte răspândite, iar tendinţa de îmbolnăvire este în continuă creştere, de aceea, pentru depistarea lor, experţii recomandă cu insistenţă mamografiile şi tomografiile periodice.
Cauza apariţiei acestor boli nu este încă lămurită. În 5-10% din cazuri este vorba despre un factor genetic. Riscul este mare dacă mama, tatăl, fratele sau sora dvs. s-au îmbolnăvit de cancer înainte de a împlini 40 de ani. Dacă sunteţi femei, luaţi măsuri de prevedere: palpaţi-vă singure sânii o dată pe lună, după ciclu. Durează doar câteva minute. Peste 80% dintre noduli sunt depistaţi în felul acesta. Dacă l-aţi localizat şi dacă simţiţi şi o umflătură sub axilă (subsuoară) sau o scurgere de lichid prin mamelon, adresaţi-vă imediat unui ginecolog. Nu orice nodul la sân este o tumoră malignă. Mai cu seamă la femeile tinere este vorba, adeseori, doar de un chist sau o mastoză, dar asta nu înseamnă că nu trebuie consultat un specialist, chiar dacă nu este nevoie de mamografie. Aceasta trebuie însă neapărat făcută, atunci când există bănuiala că este cancer sau atunci când în familie au existat asemenea cazuri. Uneori, pentru ca diagnosticul să fie sigur, este necesară chiar o puncţie sau o biopsie. La bărbaţi: adresaţi-vă medicului, după cele mai discrete manifestări ale bolii, fără a aştepta instalarea durerii, care apare adesea tardiv.
4. Durerile de cap care te chinuie ar putea fi provocate de o migrenă?
Femeile se îmbolnăvesc de migrenă de trei ori mai frecvent decât bărbaţii. Migrenele se deosebesc de durerile de cap obişnuite, fiind însoţite de greaţă, vărsături şi sensibilitate la lumină şi zgomot. Ele se pot instala din senin, dar există şi factori care le declanşează: lipsa de somn, schimbarea vremii, alcoolul, stresul şi ciclul menstrual.
Cauzele durerilor de cap nu sunt însă nici pe departe lămurite. S-ar putea ca ele să fie provocate de o îngustare a vaselor cerebrale, cu dereglări în irigarea cu sânge. Crizele de migrenă nu sunt uşor de combătut. Descoperiţi circumstanţele şi alimentele care vi le declanşează şi încercaţi să le evitaţi pur şi simplu.
5. Ai avut vreodată necazuri cu tiroida?
Dereglarea funcţiei glandei tiroide nu poate fi, din păcate, prevenită. Pentru a restabili însă echilibrul hormonal, diagnosticul ar fi bine să se stabilească cât mai din timp. Uneori, la persoanele tinere, activitatea redusă (hipo) a tiroidei provoacă sterilitate. Nu s-a stabilit cu exactitate în ce măsură este ereditară această boală, dar ea apare destul de frecvent în familie. Hormonii glandei tiroide influenţează puternic metabolismul, circulaţia sângelui şi sistemul nervos. Simptome ale hiperactivităţii pot fi, de pildă: gâtul îngroşat, neliniştea interioară, pielea caldă şi umedă, pierderea în greutate, căderea părului. În cazul hipoactivităţii, apar simptome ca: pielea uscată, creşterea în greutate, oboseala, senzaţia de frig. Valorile nivelului hormonal pot fi stabilite printr-o simplă analiză a sângelui.
6. Treci des prin momente de melancolie şi gol sufletesc?
Tristeţea şi melancolia sunt sentimente cât se poate de normale. Le ştim şi le trăim cu toţii de multe ori, fără vreun motiv anume. Şi-atunci, se spune că suntem "depresivi", dar asta nu înseamnă neapărat "depresie".
O persoană depresivă se simte pustiită sufleteşte, împietrită parcă, vreme de câteva săptămâni. Şi suferă că i-au dispărut interesul şi elanul. Pofta de mâncare scade, nu se mai poate concentra şi uneori este chinuită de o teamă nedeterminată.
Depresiile apar mai cu seamă la femei (de două ori mai des decât la bărbaţi) şi se pare că este vorba despre un factor ereditar, pentru că de ele suferă mai mulţi membri ai aceleiaşi familii.
Pe lângă simptomele enumerate mai sus, se semnalează manifestări dintre cele mai variate, inclusiv dereglări digestive sau dureri difuze.
Cauzele sunt şi ele extrem de diferite: evenimente cu efecte profunde (de ex.: moartea unei persoane dragi), probleme apăsătoare de lungă durată (de ex.: conflictele în cadrul cuplului sau la serviciu). Afectaţi sunt în general cei ce au suferit, încă din copilărie, pierderi dureroase.
Dacă aveţi senzaţia că suferiţi de o depresie - timp mai îndelungat - nu ezitaţi să consultaţi medicul de familie sau un psiholog. Bolile sufletului trebuie tratate la fel ca toate celelalte boli. Aveţi nevoie urgent de ajutor. În niciun caz nu încercaţi să vă vindecaţi singuri.
7. Când ţi-au apărut primele fire albe?
În general, părinţii şi copiii au cam aceleaşi predispoziţii atunci când este vorba de piele sau păr. Slăbirea fibrelor elastice din ţesutul conjunctiv al pielii duce la apariţia varicelor, a celulitei şi a striurilor postsarcină, la femei. O intervenţie directă asupra acestor fibre nu este posibilă. Preventiv, se poate apela însă la tot ceea ce stimulează irigarea sanguină a pielii: gimnastică, aer curat, alimentaţie echilibrată, băi alternative. Invincibili în lupta cu varicele, durerile şi tumefierile sunt ciorapii medicinali, deloc eleganţi, dar extrem de eficienţi.
Celulele capilare îmbătrânesc şi ele, părul se subţiază, îşi pierde pigmenţii coloranţi, încărunţeşte. Momentul apariţiei primelor fire albe poate fi condiţionat ereditar, la fel ca şi culoarea sau constituţia părului. Atât firul gros şi suplu, cât şi cel subţire şi casant se moştenesc - din păcate. Căderea părului, de care suferă mai ales bărbaţii (alopecia), se moşteneşte şi ea ereditar (nu însă obligatoriu). Ea nu se moşteneşte neapărat în mod direct, ci poate apărea din nou, după câteva generaţii. Se estimează că o treime din numărul total al femeilor şi bărbaţilor suferă de această boală, după intrarea la menopauză şi andropauză. Combaterea: un tratament hormonal aplicat preventiv, dozat cu atenţie de un medic specialist.
8. Pentru femei: cum s-a manifestat la tine menopauza?
Multe femei intră la menopauză la aceeaşi vârstă ca mamele lor. Această fază de modificări începe - în mod normal - pe la 50 de ani. Ovarele întrerup producerea estrogenilor, sarcinile sunt excluse. La această vârstă dispare şi ciclul menstrual. Este o perioadă deloc uşoară, în care îşi fac apariţia palpitaţiile, bufeurile şi dereglările de somn. Unele femei sunt excesiv de sensibile şi suferă din cauză că un capitol din viaţa lor s-a încheiat. Dar apare şi ceva nou: copiii sunt mari şi pleacă la casele lor şi se creează "spaţiu" mai mult pentru necesităţile proprii şi pentru cuplu.
Pentru mamele dvs., faptul că pot vorbi cu cineva deschis despre sentimentele, spaimele sau dorinţele lor este, fără doar şi poate, o mare uşurare.
9. Ai glicemia mărită?
Diabetul este una dintre bolile cele mai frecvente ale vremurilor noastre, de el suferind zeci şi sute de milioane de oameni. Diabetul vârstei (tipul II) are riscul ereditar cel mai ridicat. Dacă părinţii dvs. suferă de această formă de diabet, pentru dvs., ca fiică sau fiu, pericolul este de două ori mai mare. Doar o mică parte a diabeticilor se îmbolnăvesc înainte de 40 de ani (tipul I) şi rămân dependenţi de insulină tot restul vieţii. Diabetul este o suferinţă care necesită o terapie permanentă şi n-ar trebui tratat cu indiferenţă. Motivul: începe cu simptome mai degrabă nesemnificative, precum oboseala, setea continuă sau cistita, dar continuă, treptat, cu afecţiuni ale ochilor, rinichilor şi nervilor (din cauza dereglării producţiei de insulină sau a acţiunii insuficiente a insulinei la nivelul celulelor). Insulina produsă în pancreas este necesară pentru descompunerea zahărului din sânge, care creşte după fiecare consum de alimente.
Adeseori, diabetul se instalează la o vârstă înaintată, ca urmare a alimentaţiei incorecte, a surplusului de greutate, a sedentarismului şi - mai rar - a altor afecţiuni. Pentru început, glicemia poate fi ţinută sub control - de către medic - printr-un regim alimentar special, prin reducerea kilogramelor şi prin medicamente. Dacă acestea sunt insuficiente, se va trece cât mai repede la terapia cu insulină.
10. De unde ţi se trag durerile de spate?
După 50 de ani, cam un sfert din numărul total al oamenilor suferă de o diminuare a substanţei osoase. Densitatea oaselor scade, ele devenind instabile. Urmarea: dureri prelungite, mai ales de spate, şi fracturi, chiar şi în cazul unor căzături uşoare. Încercaţi să influenţaţi pozitiv apariţia acestei boli. Mişcaţi-vă cât mai mult în aer liber (şi curat). Aceasta activează vitamina D şi stabilizează oasele. Necesarul zilnic de 1000 mg calciu este prezent într-un litru de lapte, dar şi în varză, iaurt, brânză sau afine. Indicate sunt, de asemenea, peştele şi albumina vegetală. La femei, o combinaţie cu estrogeni, în perioada menopauzei, poate împiedica apariţia osteoporozei şi poate reduce frecvenţa fracturilor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
