Ceaiul de zmeură
Foarte parfumat şi înviorător, este recomandat în mod special în anotimpul rece. Se obţine când boabele de zmeură nu sunt încă foarte bine coapte. Se culeg vârfurile ramurilor verzi, cu frunze şi fructe imature. Uscarea se face în locuri lipsite de umiditate şi călduroase, rămurelele fiind puse cât mai răsfirat. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie şi se folosesc la prepararea unui ceai cu gust uşor astringent şi cu o aromă minunată, care aduce aminte de soarele verii.
Reteţa este simplă: peste 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune o cană de apă clocotită, se lasă 10 minute acoperită, aşa încât să nu se piardă aroma, apoi se filtrează şi se consumă cât mai caldă.
Iată şi câteva recomandări:
* Sensibilitate la frig, stări de depresie sau astenie - în aceste cazuri, ceaiul fierbinte de zmeură poate face adevărate minuni. Parfumul său plăcut are un efect tonic psihic rapid, în timp ce principiile active ale frunzelor ajută la dinamizarea circulaţiei şi normalizează activitatea sistemului nervos. Se recomandă consumul acestui ceai mai ales după-amiaza şi seara, atunci când avem cea mai mare nevoie de efectul său deopotrivă relaxant şi tonic.
* Arsuri gastrice, ulcer gastro-duodenal - se bea ceaiul de zmeură ca atare, neîndulcit cu zahăr sau miere. Se pot adăuga câteva linguriţe de lapte.
Se beau 1-2 căni pe zi, administrarea acestui ceai fiind recomandată mai ales în perioada de toamnă şi primăvara, când gastritele debutează sau recidivează. Ceaiul de frunze şi fructe de zmeură are efecte cicatrizante şi antiacide foarte bune.
* Graviditate - o cană de ceai de zmeură băut zilnic este un remediu excelent în timpul gravidităţii. Previne stările de greaţă, hemoragiile, reduce durerile şi ajută, se pare, chiar la păstrarea sarcinii. Fructele proaspete, în schimb, vor fi consumate cu măsură, nu mai mult de 100 de grame pe zi, deoarece în vechime erau folosite în mari cantităţi pentru a uşura naşterea, având efecte tonice uterine.
Ceaiul de mure
Se culeg vârfurile tufelor de mure (fructe şi frunzuliţe), făcându-se din ele mici bucheţele care se pun în locuri foarte bine ventilate şi aerisite. După uscare, se mărunţesc şi se folosesc la obţinerea unui ceai cu o uşoară aromă de fructe de pădure şi cu proprietăţi vindecătoare excepţionale:
Reţeta: 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun într-o cană de apă clocotită şi se fierb 1 minut la foc mic, apoi se lasă 15 minute să se răcească şi se filtrează. Se consumă 2-4 căni pe zi.
Iată doar câteva dintre efectele sale:
* Ciclu menstrual neregulat, dureros ori cu hemoragie abundentă - ceaiul de frunze şi fructe de mur face minuni şi în această categorie de afecţiuni. S-au înregistrat cazuri când tulburări grave de ciclu menstrual, care nu au răspuns la nicio altă formă de tratament, au fost stabilizate în câteva săptămâni cu 3-4 căni de ceai de mur consumat zilnic. Femeile care suferă de constipaţie nu vor consuma ceaiul, ci pulberea de fructe şi frunze uscate, obţinută cu ajutorul râşniţei electrice de cafea - câte 4 linguriţe zilnic. Tratamentul este valabil ca adjuvant şi în hemoragiile abundente.
* Diareea - se tratează rapid cu ceaiul obţinut din frunzele şi fructele murului. Acesta conţine mari cantităţi de taninuri, care inactivează bacteriile şi anumiţi viruşi din intestin, ajută la cicatrizarea pereţilor intestinali lezaţi de eventualele infecţii. Se consumă 2-4 căni de ceai de mure pe zi, până la completa vindecare.
Ceaiul de afine
Se obţine, la fel ca şi celelalte, din fructele incomplet coapte, culese cu tot cu tulpinile înfrunzite ale plantei, care se menţin verzi până toamna târziu. Are un gust surprinzător de plăcut, iar efectele sale asupra sănătăţii sunt cu adevărat spectaculoase.
Ceaiul se prepară din două linguriţe de frunze şi fructe de afin, opărite cu o cană de apă şi lăsate un sfert de oră la infuzat. Cu cât sunt mai bine mărunţite frunzele de afin, cu atât extracţia va fi mai bună, iar efectul terapeutic al ceaiului va fi mai puternic.
Dintre indicaţiile sale medicale, cele mai importante sunt:
* Viroză respiratorie, viroze în general - sunt prevenite de principiile active din această plantă, care întăresc membrana celulară, combătând infectarea celulei, îmbunătăţesc imunitatea în faţa agresiunilor virale, cresc rezistenţa organismului la accesele de febră. Este important să se bea ceaiul cât de fierbinte putem suporta, pentru că astfel stimulează o reacţie rapidă de apărare din partea organismului, atunci când simţim că ne prinde răceala.
* Diabet - se consumă câte 2-3 căni de ceai de afine zilnic, pe o perioadă cât mai lungă de timp. Încă nu se ştie exact de ce, dar acest tratament simplu ajută la stabilizarea valorilor glicemiei - un element de maximă importanţă la diabetici, mai ales la cei insulino-dependenţi. Mai mult, cura cu ceai de afine previne bolile cardiovasculare, care sunt principala şi cea mai periculoasă complicaţie a diabeticului.
* Gută - se consumă câte un litru de ceai de afine, pe o perioadă de timp de minimum 30 de zile. Este o cură simplă, dar care mobilizează puternic sărurile acidului uric din ţesuturi şi ajută la eliminarea lor prin urină. În plus, prin efectul său antiinflamator, cura cu ceai de afine ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la redobândirea aspectului normal şi a mobilităţii articulaţiilor afectate.