Faptul că meditaţia poate constitui un mijloc eficient de reducere a stresului este cunoscut de decenii. Se ştie cu certitudine că ea linişteşte bătăile inimii, calmează sistemul nervos, face ca respiraţia să devină mai regulată şi mai profundă, creşte cantitatea de oxigen din sânge şi scade nivelul cortizolului, care este hormonul stresului.
În ultimul timp, cercetătorii aduc tot mai multe dovezi şi indicii în sprijinul ideii că tehnicile de contemplaţie pot influenţa sănătatea în mod decisiv: ele ne ajută să slăbim, readuc la normal tensiunea arterială mărită, participă la vindecarea organelor, îmbunătăţesc capacitatea de concentrare şi întăresc sistemul imunitar. Studii recente arată că aceste călătorii în interiorul nostru pot încetini chiar şi procesul de degradare a creierului, provocat de înaintarea în vârstă.
Trăieşte-ţi clipa
Există diverse metode de meditaţie, însă aproape toate au în comun două elemente: concentrarea asupra clipei prezente şi antrenarea atenţiei. Pentru adepţii meditaţiei, înţelese ca demers terapeutic, aşa cum este Jon Kabat-Zinn, profesor la University of Massachusetts Medical School şi director fondator al "Stress Reduction Clinic", cheia obţinerii unui efect tămăduitor o reprezintă "calitatea atenţiei". La finele anilor '70, el a conceput un curs intensiv de antrenament al atenţiei, cu durata de opt săptămâni, pe care l-a numit "Mindfulness-Based Stress Reduction", pe scurt MBSR. În prezent, metoda este aplicată în peste două sute de clinici din lume, în tratarea depresiilor, a tulburărilor de somn, a durerilor cronice şi afecţiunilor cardiovasculare. Ca mijloc de prevenire şi combatere a stresului, îşi găseşte, de asemenea, întrebuinţare în numeroase întreprinderi, şcoli, ca şi în sportul de performanţă.
Programul include exerciţii de yoga şi elemente constitutive ale meditaţiei budiste, dar evită orice implicaţii religioase ori ezoterice. În cadrul unui atelier introductiv şi al unui curs alcătuit din mai multe module, participanţii îşi însuşesc tehnicile şi totodată se obligă să exerseze acasă, minimum câte trei sferturi de oră zilnic, şase zile pe săptămână. Pe lângă aceasta, ei trebuie să practice sporirea atenţiei în împrejurările vieţii cotidiene, de pildă, când aşteaptă să-şi achite cumpărăturile într-un supermarket, când stau la masă, ori când spală vasele.
Experimente uluitoare
Cercetările întreprinse în ultimii ani dezvăluie faptul că identitatea unei persoane poate fi modificată prin meditaţie. Cineva care practică MBSR sau o altă formă de meditaţie efectuează sistematic o explorare mentală a propriului corp. Astfel, cei ce meditează se descoperă pe sine, îşi simt capul, inima şi abdomenul ca pe un întreg unitar, iar aceasta produce efecte asupra comportamentului lor în raport cu alţi oameni. Ei se tem mai puţin că vor face impresie proastă celor din jur şi încep să-şi ia libertatea de a urma calea pe care le-o indică intuiţia, acţionând neconvenţional.
Acum câţiva ani, neuroloaga Sara Lazar, de la Massachusetts General Hospital din Boston, a dorit să afle dacă MBSR produce modificări cerebrale ce pot fi observate concret. Ea a cooptat ca participanţi la experimentul său 26 de bărbaţi şi femei, care se considerau extrem de stresaţi şi nu avuseseră până atunci niciun fel de experienţă cu practicile meditative. Specialista le-a cercetat mai întâi structura creierului, cu ajutorul unui tomograf computerizat, iar apoi i-a trimis la un curs MBSR. Opt săptămâni mai târziu, a analizat creierele subiecţilor pentru a doua oară. Rezultatul a fost uluitor. El a evidenţiat faptul că un singur curs intensiv de meditaţie fusese suficient pentru a determina o îngroşare vizibilă a substanţei cenuşii, în câteva zone ale organului gândirii. În aşa-numitul hipocamp, o excrescenţă de substanţă cenuşie cu rol important în desfăşurarea proceselor de învăţare şi în stocarea conţinuturilor de memorie, se formaseră chiar neuroni noi.
Un alt experiment apreciat drept "revoluţionar" îi aparţine neurologului Richard Davidson, de la University of Wisconsin-Madison. Împreună cu un colectiv de cercetare, el a studiat efectul unei meditaţii tibetane speciale, axată pe compasiune, asupra emoţiilor pozitive, cum sunt iubirea şi capacitatea de empatie, încercând să stabilească în ce măsură ea reuşeşte să le stimuleze. Şaisprezece voluntari, total lipsiţi de experienţă în privinţa meditaţiei, au fost invitaţi la un curs de scurtă durată, unde le-a fost prezentat acest tip de contemplaţie. La început, ei au învăţat să se concentreze asupra persoanelor care le erau foarte apropiate şi dragi, dorindu-le din suflet tot binele posibil şi eliberarea de orice suferinţe ar fi avut. După câteva zile de antrenament, li s-a cerut să transfere această "compasiune iubitoare" asupra tuturor oamenilor şi fiinţelor. "Au creat, în mod concret, fericire", spune autorul experimentului.
Johannes Michalak de la Universitatea Bochum din Germania s-a ocupat cu studierea mecanismelor de acţiune ale tehnicilor meditative, ajungând la concluzia că ele pot contribui la prevenirea şi tratarea tulburărilor psihice, în mod deosebit a depresiei şi anxietăţii. Prin concentrarea asupra percepţiilor clipei prezente, gândurile şi sentimentele sunt acceptate cu timpul drept ceea ce şi sunt în realitate: nimic altceva decât nişte procese mentale care apar şi dispar şi cu care nu trebuie să ne identificăm. "În felul acesta", explică Michalak, "izbutim să ne distanţăm treptat de ele şi să nu ne mai lăsăm atât de uşor afectaţi de prezenţa lor."
La Bad Kissingen, în Germania, funcţionează de 20 de ani o clinică în care se utilizează practicile meditative. În timpul cât sunt internaţi aici, pacienţii urmează tratamentele obişnuite, însă în paralel, fac cunoştinţă cu diverse metode de contemplaţie şi au posibilitatea să le exerseze: de la tipurile clasice, bazate pe atenţie şi pe urmărirea respiraţiei, la concentrarea pe anumite texte şi sunete, iar apoi, la formele oarecum excentrice, cum sunt meditaţia ritmică şi terapia de stimulare a ilarităţii, numită yoga râsului. "Din multitudinea de oferte, fiecare poate alege ceea ce i se potriveşte", spun medicii. "Cei mai mulţi dintre pacienţi observă repede că le face bine să-şi recâştige calmul şi să descopere centrul autentic al fiinţei lor."
Cercetările desfăşurate de psihologii de la Universitatea Oldenburg adaugă acestui concept medical modern şi o latură spirituală. S-a constatat că suferinzii credincioşi, care îşi îndreaptă speranţele spre un nivel de existenţă superior, adică spre Dumnezeu, au şanse considerabil mai mari de a învinge boala şi de a deveni sănătoşi, decât cei nereceptivi la aspectele spirituale ale vieţii. Fenomenul a fost comentat într-un articol apărut în publicaţia ştiinţifică "New Scientist", care face la un moment dat o subliniere demnă de reţinut: "Dacă meditaţia e bună, credinţa în Dumnezeu o face şi mai bună."
Metode de meditaţie
Există diverse tehnici de antrenare a atenţiei şi a concentrării - occidentale şi orientale, profane şi religioase. Vi le prezentăm în continuare pe cele mai importante.
MBSR (Mindfullness-Based Stress Reduction)
Originea - Consacrată de către medicul american Jon Kabat-Zinn ca modalitate eficientă de reducere a stresului.
Tehnica - Meditaţie în poziţie şezând, constând în explorarea mentală a corpului (o călătorie imaginară în interior, pornind de la cap şi până la vârful picioarelor, care sunt vizualizate pe rând şi "cu drag", ca părţi ale fiinţei tale), precum şi în concentrarea pe procesul respiraţiei. (Atenţia este îndreptată pe felul în care intră şi iese aerul din plămâni. Se fac între 20-30 de respiraţii conştiente. Limpezesc creierul şi alungă oboseala, oricât de grea.)
Meditaţia Benson
Originea - Metoda concepută de cardiologul american Herbert Benson serveşte, în primul rând, unei bune gestionări a stresului, având drept scop prevenirea bolilor cardiovasculare.
Tehnica - Atenţia se concentrează pe respiraţie şi pe un cuvânt, un sunet sau o propoziţie (poate să fie şi din zona religioasă, numele Domnului sau un nume de sfânt) la libera alegere a practicantului. Această "mantră" este repetată la fiecare expiraţie. Se execută calm şi relaxat, în poziţie şezând, cu ochii închişi. Durata: între 10 şi 20 de minute. Pe cât posibil, meditaţia trebuie efectuată o dată sau de două ori pe zi.
Rugăciunea inimii (isihastă, rugăciunea lui Iisus)
Originea - Este o meditaţie prin rugăciune, răspândită mai ales în bisericile ortodoxe răsăritene. Urmăreşte punerea în acord a persoanei cu voinţa divină şi legătura spirituală cu Dumnezeu.
Tehnica - La această meditaţie este invocat Iisus Hristos, numele lui fiind folosit ca mantră. De exemplu, se rosteşte "Iisus" pe inspiraţie şi "Hristos" pe expiraţie. De obicei, se execută cu ajutorul unui şirag de mătănii cu un şnur având minimum 30 de noduri.
Contemplaţia
Originea - Un tip de rugăciune consfinţit de monahii din pustie, încă din secolul al treilea, iar mai târziu, în special de marii mistici ai Evului Mediu, ca Teresa de Avila.
Tehnica - Meditaţii realizate cu ajutorul unor mantre cu conţinut creştin, la care se adaugă cântece şi recitări de texte sacre. Se tinde spre o golire completă a minţii şi unirea cu Dumnezeu, aşa-numita "unio mistica".
Qi Gong
Originea - Tradiţie chineză cu o vechime de milenii, ce are ca scop echilibrarea şi armonizarea energiei vitale Qi. Este fundamentată pe învăţătura taoistă despre forţele complementare Yin şi Yang.
Tehnica - Dirijarea energiei Qi prin mişcări ritualice, controlul respiraţiei şi vizualizări.
Meditaţia cu rozariul
Originea - Legenda spune că ar fi fost introdusă ca formă de rugăciune în biserica romano-catolică de către sfântul spaniol Domingo de Guzman (Dominic), în secolul 13, la îndemnul Fecioarei Maria.
Tehnica - Repetare a unor rugăciuni, într-un mod similar mantrei, prin care se rememorează meditativ aspecte din viaţa şi învăţătura lui Iisus, utilizându-se ca auxiliar şiragul de mărgele numit rozariu.
Meditaţia pe dans
Originea - Se întâlneşte de milenii, în aproape toate civilizaţiile. Merită menţionat în mod special dansul rotitor al dervişilor, călugări care aparţin curentului mistic sufist.
Tehnica - Prin rotire sau o altă mişcare uniformă, dansatorii ating o stare de transă, care le dă un sentiment de atemporalitate, de comuniune sau contopire mistică.
Vipassana
Originea - Meditaţie budistă bazată pe atenţie, răspândită cu deosebire în Birmania, Thailanda şi Sri Lanka. Se spune că această tehnică ar fi fost practicată de însuşi Siddhartha Gautama Buddha, cu peste 2500 de ani în urmă.
Tehnica - Meditaţie ce urmăreşte cultivarea bunătăţii, a iubirii, a bucuriei, compasiunii şi calmului. La meditaţia pe respiraţie este obligatorie poziţia şezând, cu coloana vertebrală dreaptă. Respiraţia serveşte ca ancoră a concentrării.
Yoga
Originea - Această practică meditativă, care provine din India antică şi are o vechime ce depăşeşte cinci milenii, caută să aducă mintea într-o stare de linişte.
Tehnica - Meditaţie cu observarea respiraţiei, tehnici de concentrare, exerciţii fizice cu mii de posturi şi modele de mişcare diferite. Există diverse şcoli, care au orientări religioase, respectiv spirituale mai mult sau mai puţin pronunţate.
Zen
Originea - Formă a budismului care a migrat din India în China, în secolul 6 după Hristos, pentru ca în secolul 12, să ajungă în Japonia, considerată astăzi ca fiind centrul Zen. Finalitatea metodei este aceea de a opri fluxul gândurilor şi a accede la starea de iluminare, la sentimentul unităţii universale.
Tehnica - În "zazen" se meditează stând aşezat, cu picioarele îndoite sub fese, pe o pernă sau o băncuţă.