Oare v-aţi lăsat paşii conduşi pe cărările sale abrupte, cu şuvoaie de ape-n cascadă, cu arbori falnici, ce-şi pierd coroanele în albastrul cerului? Poate pentru mulţi e o filă într-un manual de geografie, pentru noi, cei de aici, din Deva, Retezatul e străjerul cel veşnic prezent în zilele senine, cel pe ale cărui cărări sufletul îţi rătăceşte prin Eden. Pentru noi, munţii dimprejur, Poiana Ruscăi, Apusenii, Hălmagiu, cu pădurile şi cu apele lor, reprezintă mâna lui Dumnezeu care ne ţine în căuşul său. Oricât de departe ai călători, porţi în tine îmbrăţişarea frumuseţii lor. Dar tragedia e când te întorci şi vezi cum mâini hrăpăreţe îţi transformă acei munţi în văi de cianură - de la Roşia Montană s-au mutat la Certej şi la Rovina! Au şi acte legale, deşi la ei acasă sunt judecaţi pentru proiectele lor dezastruoase; am citit pe internet că la o altă exploatare de-a lor li s-a rupt barajul, iar cianura s-a răspândit în jur. La noi, asta ar însemna o calamitate. Certejul şi Rovina sunt localităţi din bazinul hidrografic al Mureşului, din Mureş în Tisa, din Tisa în Dunăre şi Marea Neagră - asta înseamnă că mai bine de jumătate din ţară, împreună cu cele vecine, ar fi otrăvite, şi nu cu orice, ci cu cianură - cea mai puternică otravă a Evului Mediu (Maria de Medici o folosea pentru proprietatea ei de a fi inodoră, incoloră, greu de detectat).
Pe de altă parte, guri flămânde s-au apucat să taie arborii seculari din Parcul Retezat; nu de oriunde, ci din Parcul Ştiinţific, acolo unde, ca simplu turist, nici n-ai voie să pui piciorul, cu atât mai puţin să tai şi să rupi. Acel loc care i s-a promis Naturii că îi va rămâne fidel şi-şi va putea urma calea sa.
Şi o altă găselniţă a minţilor "iscusite" e să construiască microhidrocentrale din banii noştri, pe râurile de munte, captându-le 70-80% din debitul de apă (!), adică mai tot, şi lăsând pădurile fără apă, peştii fără habitat şi animalele fără hrană! Oare ce fel de minţi înguste gândesc atât de strâmb? Fără apă şi fără păduri suntem Sahara! Şi un copil de grădiniţă ştie atâta lucru.
Am fost acuzaţi de indolenţă. E cât se poate de fals! Nouă, cetăţenilor din Deva, ne pasă! În fiecare sâmbătă, la ora 18.00, ne adunăm "La Statuia lui Decebal" (Piaţa Victoriei) ca să protestăm împotriva acestor măsuri sinucigaşe. Doar că, fiind oameni civilizaţi (nu ne batem şi nu facem scandal), nu suntem luaţi în seamă. Am ajuns la a XII-a manifestaţie, iar ziarele locale nu au scris niciun rând despre protestele opiniei publice (despre autorităţi nici nu mai vorbesc, e de prisos).
Ni s-a dăruit Raiul să trăim în el şi noi îl transformăm în Iad! Oare, prin taxele pe care le plătim, subvenţionăm propria noastră condamnare la moarte?!
Mă adresez revistei "Formula AS", ca unui prieten cu care am crescut, am învăţat şi m-am format ca om. Atâta timp cât vă mai pot invita şi la altceva decât la o ceaşcă de cianură, într-un peisaj selenar, vă invit să vedeţi că cetăţenilor din Deva le pasă!
Cu stimă,
DIANA ROŞU - Deva