Cetățenii din Deva vă cer ajutorul

Cititor Formula AS
Oare ați auzit de Munții Retezat?

Oare v-ați lăsat pașii conduși pe cărările sale abrupte, cu șuvoaie de ape-n cascadă, cu arbori falnici, ce-și pierd coroa­nele în albastrul cerului? Poate pentru mulți e o filă într-un manual de geografie, pentru noi, cei de aici, din Deva, Retezatul e străjerul cel veș­­nic prezent în zilele senine, cel pe ale cărui cărări su­fletul îți rătă­cește prin Eden. Pentru noi, munții dim­prejur, Poiana Ruscăi, Apusenii, Hălmagiu, cu pădurile și cu apele lor, reprezintă mâna lui Dum­ne­­zeu care ne ține în căușul său. Ori­cât de departe ai călători, porți în tine îmbră­țișarea frumuseții lor. Dar tragedia e când te întorci și vezi cum mâini hră­părețe îți trans­­formă acei munți în văi de cianură - de la Ro­șia Montană s-au mutat la Certej și la Ro­vina! Au și acte legale, deși la ei acasă sunt judecați pentru pro­iectele lor dezas­truoase; am citit pe internet că la o altă exploatare de-a lor li s-a rupt barajul, iar cia­nu­ra s-a răspândit în jur. La noi, asta ar însemna o ca­la­mitate. Certejul și Rovina sunt localități din ba­zi­nul hidrografic al Mureșului, din Mureș în Tisa, din Tisa în Dunăre și Marea Neagră - asta înseamnă că mai bine de ju­mătate din țară, împreună cu cele ve­cine, ar fi otră­vite, și nu cu orice, ci cu cianură - cea mai puternică otravă a Evului Mediu (Maria de Me­dici o folosea pentru proprietatea ei de a fi inodo­ră, in­co­loră, greu de de­tectat).
Pe de altă parte, guri flămânde s-au apucat să taie arborii seculari din Parcul Retezat; nu de oriunde, ci din Parcul Științific, acolo unde, ca simplu turist, nici n-ai voie să pui piciorul, cu atât mai puțin să tai și să rupi. Acel loc care i s-a promis Naturii că îi va ră­mâne fidel și-și va putea urma calea sa.
Și o altă găselniță a minților "iscusite" e să cons­truiască microhidrocentrale din banii noștri, pe râu­rile de munte, captându-le 70-80% din debitul de apă (!), adică mai tot, și lăsând pădurile fără apă, peș­­tii fără habitat și animalele fără hrană! Oare ce fel de minți înguste gândesc atât de strâmb? Fără apă și fără păduri suntem Sahara! Și un copil de gră­diniță știe atâta lucru.
Am fost acuzați de indolență. E cât se poate de fals! Nouă, cetățenilor din Deva, ne pasă! În fiecare sâmbătă, la ora 18.00, ne adunăm "La Statuia lui Decebal" (Piața Victoriei) ca să protestăm împotriva acestor măsuri sinucigașe. Doar că, fiind oameni civilizați (nu ne batem și nu facem scandal), nu sun­tem luați în seamă. Am ajuns la a XII-a mani­fes­tație, iar ziarele locale nu au scris niciun rând despre pro­testele opiniei publice (despre autorități nici nu mai vorbesc, e de prisos).
Ni s-a dăruit Raiul să trăim în el și noi îl trans­for­măm în Iad! Oare, prin taxele pe care le plătim, sub­venționăm propria noastră condamnare la moar­te?!
Mă adresez revistei "Formula AS", ca unui pri­eten cu care am crescut, am învățat și m-am for­mat ca om. Atâta timp cât vă mai pot invita și la altceva decât la o ceașcă de cianură, într-un peisaj selenar, vă invit să vedeți că cetățenilor din Deva le pasă!
Cu stimă,

DIANA ROȘU - Deva