Repetând sintagme uzate, se poate spune că şi la Valea Verde, în inima Apusenilor, e un colţ de rai românesc. Nu un rai cu îngeri şi heruvimi, ci un rai cu oameni cât se poate de vii şi frumoşi. Băştinaşi sunt moţii, aflaţi aici de-o viaţă, lângă care s-au aşezat, rânduri, rânduri de oameni veniţi din alte colţuri de ţară sau chiar din alte colţuri ale pământului. Tot vin, şi tot vin... Unii ca să rămână, alţii doar ca să aibă unde să se întoarcă, sau, pur şi simplu, să se bucure de ceea ce nu pot găsi în alte părţi. Frumuseţe? Cu siguranţă! Sălbăticie, natură? Da, dar mai presus de toate, o stare anume, o beţie a sufletului pe care nu o poţi numi cu exactitate şi de care nu poţi să te fereşti.
"Franţuzii" din vârful dealului
"Povestea noastră s-a închegat foarte bine, a curs firesc", spune Ana. "Ne-am cunoscut la Cluj, printr-un prieten comun, şi foarte repede ne-am dat seama că vrem să rămânem împreună toată viaţa. După două săptămâni ne-am căsătorit. N-aveam nici unul bani, ne tot mutam dintr-o casă într-alta, dintr-un apartament într-altul. Tatăl lui Radu munceşte în Franţa de peste 12 ani şi, pe la începutul lui ianuarie, a sunat să ne cheme, că ar fi ceva de lucru acolo. Nu s-a pus problema să nu mă duc şi eu. Am ajuns la Paris în 13 ianuarie. Aşa a început aventura noastră în Franţa. Am muncit în diferite locuri, am îngrijit copii, am lucrat la oameni bogaţi, apoi mi-am găsit de lucru la cea mai mare companie de turism, care are vapoare pe Sena şi face promenade scurte, de câte o oră. Lucram la recepţia restaurantului. Radu lucra şi el în renovări interioare, ajutându-l pe tatăl său. Am stat un an şi jumate acolo, dar nicio clipă nu ne-a încolţit în suflet dorinţa să rămânem definitiv. Pentru noi, «acasă» era... acasă. Şi dacă s-ar fi putut, în Ardeal...".
Libertate şi aer curat
Viaţa de la început
Prima dată, la Valea Verde, i-a invitat un pastor din Zalău. L-au refuzat. Apoi, nişte colegi i-au spus lui Radu de locul ăsta şi de frumuseţile din Munţii Apuseni. "Plecam pe loc, dacă nu era ameninţarea cu Roşia, care se află la un deal distanţă de aici. Protestele contra exploatării cu uraniu luaseră avânt. În rest, sălbăticia era visul meu. Eram sigur că voi fi fericit în natură, departe de cuştile din blocurile de beton. Am terminat arhitectura, dar prefer să sparg piatră în aer liber decât să stau închis într-un birou. Din fericire, povestea cu Roşia Montană s-a potolit şi am zis că este ok", spune Radu. "Când a văzut Valea Verde, Ana a fost fermecată pe loc şi a zis că aici vrea să ne facem casă. Eu eram deja convins. Am umblat prin multe locuri din ţară, dar mai frumos ca aici nu e pe nicăieri. Linişte, aer curat, apă bună... Şi pământ care aşteaptă să fie muncit. Şi oameni cu totul deosebiţi. Oameni normali, alături de care vrem să trăim. Pentru mine, exemple sunt vecinii din sat. Au între 80 şi 90 de ani şi trăiesc singuri în vârful muntelui. Noi suntem tineri, de ce n-am putea să ne descurcăm? Vom fi eroii poveştii noastre. O poveste care se cheamă "Viaţa de la început".
La Valea Verde, în Apuseni, pe fiecare dintre cei care ajung aici îi sfinţeşte locul. Raiul fără de margini, ţinut pe palme de Dumnezeu.
(Fotografiile autoarei)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
