Preşedintele Klaus Iohannis a retrimis în Parlament noul Cod Fiscal, îngrijorat de sustenabilitatea reducerilor operate, în primul rând, în cazul TVA. El se înscrie astfel pe linia reţinerilor formulate de FMI, Comisia Europeană, Consiliul Fiscal şi, mai recent, Guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu. Victor Ponta a răspuns deciziei acuzându-l pe preşedinte că e manipulat de interese externe, care doresc menţinerea României la un statut de colonie. Deci "agenturili străine" atacă din nou. Dacă detaliile acestei lupte politice rămân obscure, ca de obicei, putem fi siguri că, din punct de vedere economic, există mai multe opinii, şi nu toate îi dau dreptate preşedintelui. Una dintre problemele viu discutate este tăierea taxelor. De ce n-ar fi bună o măsură aşa de liberală? În primul rând, pentru că nu e vorba doar de o tăiere de taxe, ci şi de o tăiere de investiţii ale statului. În al doilea rând, măsura reprezintă un risc pentru buget. Nu ştim dacă vom putea umple gaura creată prin creşterea încasărilor, şi s-ar putea să fim siliţi, la sfârşitul anului viitor sau în 2017, să creştem taxele din nou. Între noi fie vorba, nu ştie nici Victor Ponta, dar nu-i mai pasă, pentru că nu va mai fi la guvernare atunci. În al treilea rând, scăderile de taxe pot fi operate, dar în salturi mai mici, "digerabile" pentru buget. Revenind la investiţiile statului, aici avem o mare problemă. Banii lăsaţi la îndemâna mediului de afaceri, prin scăderea TVA, vor merge, poate!, o parte, în investiţii private. Dar aceste investiţii nu vor construi niciodată autostrăzi sau căi ferate. Şi fără ele nu avem cum să atragem mari investitori străini, ba, mai mult, riscăm să-i pierdem şi pe cei de acum (Dacia-Piteşti a ameninţat de câteva ori cu relocarea totală a producţiei). Dacă ajungem într-o astfel de situaţie va fi tragic, pentru că vom avea o creştere economică mai mare pe termen scurt, un an sau doi, urmată de stagnare sau de creştere economică anemică. Noi, românii, o putem duce bine, dacă producem mai mult, dar nu putem face asta fără noi fabrici, fără industrie, fără servicii care au, toate, nevoie de o infrastructură modernă. Pe care doar statul o poate construi. Aşadar, decât să taie amplu din taxele mari, mai bine s-ar angaja Guvernul la investiţii care să ducă la o creştere economică sănătoasă, pe termen lung, şi nu din consum, pe termen scurt.
Altminteri, vorba domnului Mugur Isărescu, "o dăm din şanţ, în şanţ". Am tăiat salariile la sânge şi am crescut taxele dintr-un foc în 2010, numai ca să le scădem acum la fel de abrupt, riscând să ne trezim din nou, peste un an sau doi, că am ajuns de unde am plecat. Din două, una - ori suntem orbi, ori suntem proşti! Ori amândouă?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
