Președintele Klaus Iohannis a retrimis în Parlament noul Cod Fiscal, îngrijorat de sustenabilitatea reducerilor operate, în primul rând, în cazul TVA. El se înscrie astfel pe linia reținerilor formulate de FMI, Comisia Europeană, Consiliul Fiscal și, mai recent, Guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu. Victor Ponta a răspuns deciziei acuzându-l pe președinte că e manipulat de interese externe, care doresc menținerea României la un statut de colonie. Deci "agenturili străine" atacă din nou. Dacă detaliile acestei lupte politice rămân obscure, ca de obicei, putem fi siguri că, din punct de vedere economic, există mai multe opinii, și nu toate îi dau dreptate președintelui. Una dintre problemele viu discutate este tăierea taxelor. De ce n-ar fi bună o măsură așa de liberală? În primul rând, pentru că nu e vorba doar de o tăiere de taxe, ci și de o tăiere de investiții ale statului. În al doilea rând, măsura reprezintă un risc pentru buget. Nu știm dacă vom putea umple gaura creată prin creșterea încasărilor, și s-ar putea să fim siliți, la sfârșitul anului viitor sau în 2017, să creștem taxele din nou. Între noi fie vorba, nu știe nici Victor Ponta, dar nu-i mai pasă, pentru că nu va mai fi la guvernare atunci. În al treilea rând, scăderile de taxe pot fi operate, dar în salturi mai mici, "digerabile" pentru buget. Revenind la investițiile statului, aici avem o mare problemă. Banii lăsați la îndemâna mediului de afaceri, prin scăderea TVA, vor merge, poate!, o parte, în investiții private. Dar aceste investiții nu vor construi niciodată autostrăzi sau căi ferate. Și fără ele nu avem cum să atragem mari investitori străini, ba, mai mult, riscăm să-i pierdem și pe cei de acum (Dacia-Pitești a amenințat de câteva ori cu relocarea totală a producției). Dacă ajungem într-o astfel de situație va fi tragic, pentru că vom avea o creștere economică mai mare pe termen scurt, un an sau doi, urmată de stagnare sau de creștere economică anemică. Noi, românii, o putem duce bine, dacă producem mai mult, dar nu putem face asta fără noi fabrici, fără industrie, fără servicii care au, toate, nevoie de o infrastructură modernă. Pe care doar statul o poate construi. Așadar, decât să taie amplu din taxele mari, mai bine s-ar angaja Guvernul la investiții care să ducă la o creștere economică sănătoasă, pe termen lung, și nu din consum, pe termen scurt.
Altminteri, vorba domnului Mugur Isărescu, "o dăm din șanț, în șanț". Am tăiat salariile la sânge și am crescut taxele dintr-un foc în 2010, numai ca să le scădem acum la fel de abrupt, riscând să ne trezim din nou, peste un an sau doi, că am ajuns de unde am plecat. Din două, una - ori suntem orbi, ori suntem proști! Ori amândouă?