ÎNGHEŢATA - deliciu sau otravă?

Iniţial, a fost un desert de lux, consumat în cupe de cristal, la ocazii speciale. Acum, este alimentul numărul unu al verii. Cum dau căldurile, sute de tone de îngheţată sunt consumate de oameni de toate vârstele, dar mai ales de către copii. Mulţi nutriţionişti consideră îngheţata extrem de nocivă, contraindicând-o total, în timp ce alţii recomandă consumul său în cantităţi mici. Există, însă, şi specialişti care vorbesc despre efectele... benefice ale îngheţatei asupra sănătăţii. Să vedem...

Nimic nou sub soare

Deşi pare un deliciu alimentar recent, expresia "nimic nou sub soare" se aplică perfect şi îngheţatei, care are o vechime de apro­ximativ 2400 de ani, desco­perirea sa fiind atribuită, de unii istorici, perşilor, în timp ce alţii o consideră mai de­grabă o invenţie a chinezilor sau chiar a indienilor. Sigur este că primele sortimente de îngheţată erau făcute din lapte şi orez, amestecate cu sirop de trestie şi ţinute în gheaţă culeasă de pe crestele munţilor înalţi. Ulterior, au apărut şi sortimentele din fructe (în India), din petale de trandafir (în Persia) sau chiar din rădăcinile plantelor aromate (în China şi India), îndulcite cu miere. Nu se ştie cum a ajuns îngheţata în Europa, dar prima consemnare despre ea apare în Italia Evului Mediu, când la nunta Caterinei de Medici cu regele Franţei s-a servit acest desert nemaivăzut până atunci. Din Italia, îngheţata s-a răspândit pe coasta Medi­teranei şi apoi în toată Europa. Spre deosebire de chinezi sau indieni, europenii nu aveau nevoie să meargă pe crestele munţilor pen­tru a-şi procura gheaţa. Re­col­tată pe timpul iernii, gheaţa era depozitată în pivniţe adânci, căptuşite cu buşteni şi paie, unde se topea foarte lent, putând fi păstrată până în toamnă. Aşa a devenit îngheţata cunoscută in­clusiv în ţara noastră, cu mult înaintea apariţiei frigiderelor, care au creat o adevărată in­dustrie din acest de­sert.

O celebritate periculoasă

Odată cu inventarea frigiderului, la sfârşit de secol XIX, de către James Harrison, în­gheţata a devenit o modă, mai ales în Statele Unite, unde a început să fie vândută la fie­care colţ de stradă. Dar deşi era o afacere de nivel industrial până acum 50-60 de ani, în­gheţata a fost un produs natural, spre deo­sebire de cea din zilele noastre. Dacă în momentul de faţă, baza îngheţatei o con­stituie zahărul, grăsimile modificate, ami­donul şi aditivii sintetici, la origini, îngheţata a avut ca ingrediente fructele, laptele inte­gral, condimentele naturale şi mierea. In­tuind potenţialul profit, fabricanţii de în­ghe­ţată au transformat-o într-un succes co­mercial fără precedent, cu ajutorul "magiei chimice" şi al publi­cităţii. Astăzi, îngheţata este cum­părată în masă de toate categoriile de consumatori. Un adevărat succes, a cărui glorie comercială atât de dulce ascunde, de multe ori, un adevăr mai amar decât ne-am putea ima­gina.

Cei şase "toxici" ai îngheţatei

A vorbi în termeni absoluţi despre efectele nocive sau pozitive ale îngheţatei nu este posibil, deoarece sub aceeaşi denumire se ascund lucruri extrem de di­ferite. Nu putem compara, de pildă, calităţile înghe­ţatei făcute în casă, cu miere şi fructe proaspete, cu cele ale îngheţatei "de fruc­te", am­balată în ţiplă luci­toare care nu conţine niciun gram de fruct, numărând, însă, în compoziţia ei vreo 12 aditivi sintetici. Aşadar, dacă vrem să ştim ce efect are asupra sănătăţii un sor­timent sau altul de îngheţată, va trebui să facem efortul minim de a citi, vreme de apro­xi­mativ 30 de secunde, ingredientele tipărite pe eti­che­tă. Sunt 30 de secunde extrem de bine investite, deoa­rece pot face diferenţa dintre boală şi sănătate.
* Zahărul - este principalul component al înghe­ţatei din comerţ, două sute de grame de îngheţată conţinând aproximativ 30 de grame de zahăr. Or, doza zilnică permisă, conform indicaţiilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, este de aproximativ 25 de gra­me. Peste această cantitate, creşte exponenţial riscul de diabet, tulburări imunitare, tulburări ale sistemului nervos şi nu în ultimul rând, creşte riscul de obezitate, favorizată şi de următoarele "adaosuri".
* Înlocuitorii zahărului - sunt ultima modă în materie de îngheţată, care mai nou nu mai conţine zahăr în cantităţi mari, ci substanţe, supranumite şi "zahăr deghizat", care au o compoziţie chimică dife­rită de cea a zaharozei şi denumiri care nu sugerează legătura cu zahărul şi care, adesea, ne induc în eroare. Ele se numesc: dextroză/glucoză (creşte brusc gli­cemia, produce rapid obezitate intra-abdominală), fructoză (e mai periculoasă decât zahărul, pentru că măreşte mai rapid glicemia şi creşte rezistenţa la insulină), sirop din porumb (un amestec de glucoză şi fructoză, mai nociv decât zahărul), maltitol (pro­duce tulburări digestive, mai ales la copii).
* Amidonul modificat - este o com­ponentă nelipsită a acelor siropuri, numite şi topping, care se pun pe îngheţatele mai scumpe, dându-le un gust de­licios şi un aspect impresionant. În res­pec­tivele topin­guri, el este asociat cu zahărul, o combi­naţie care predispune la diabet, obezitate, tulburări hormonale (influenţează mai ales hormonii sexuali), ateroscleroză. Fiind un produs ne-natural, cu care organismul nu a fost programat să interacţioneze, amidonul modificat poate da şi reacţii alergice, pre­dispune la balonare şi la tulburări de tranzit intestinal.
* Grăsimile modificate - sunt obţinute din uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, rapiţă, soia), prin procedee chimice de hidrogenare şi inter-esterificare. Ele sunt cele care împiedică îngheţata să devină neomogenă, atunci când este dezgheţată şi îngheţată succesiv. De asemenea, ele dau consistenţă înghe­ţatelor făcute doar cu apă şi îndulcitori, făcându-le să pară că au lapte. Aceste grăsimi au, însă, prostul obicei de a se depune pe artere, de a creşte rezistenţa organismului la insulină şi, cel mai important, de a creşte valoarea energetică a îngheţatelor, transfor­mându-le în adevărate bombe calorice.
* Agenţii de îngroşare - în mod surprinzător, unii dintre ei sunt naturali şi nenocivi, deşi fac parte din familia E-urilor, de pildă: guma de guar (E 412) şi agar-agar (E 406), care nu au efecte nocive, ci mai degrabă ajută la detoxifiere, întrucât stimulează tran­zitul intestinal. Cel mai frecvent este folosit însă caragenanul (E 408), care dă o consistenţă cremoasă îngheţatei şi o omogenizează, dar în acelaşi timp, inflamează mucoasele tubului digestiv, predispune la cancer de colon şi ulcer, este toxic pentru rinichi şi ficat. Dintre toate ingredientele îngheţatei obţinute industrial, caragenanul este cel mai toxic, fiind între­cut doar de coloranţi.
* Coloranţii sin­tetici - sunt cei care îi conferă în­ghe­ţatei procesate industrial aspec­tul care îi garan­tează succesul comercial. Ei sunt atât de to­xici, încât am simţit nevoia să le acordăm un paragraf special.

Coloranţii care transformă îngheţata în otravă

Cele mai multe dintre substanţele care urmează a fi enumerate sunt interzise în ţările din nordul Euro­pei, în Canada şi în Statele Unite. Printr-o lacună inexplicabilă, însă, aceşti coloranţi toxici sunt încă permişi în Uniunea Europeană, încântându-ne ochii, dar îmbolnăvindu-ne organismul.
* E 122 (rubiniu sau azorubină) - este aditivul care face îngheţata "de zmeură" sau "de căpşuni" mai roşie decât toată zmeura şi căpşunile la un loc. Problema este că acest aditiv sintetic produce şi agravează astmul, creşte sensibilitatea alergică în general, favori­zează apariţia cancerului vezicii urinare. La copii, E 122 produce hiperactivitate neuro-mo­torie şi scade puterea de concentrare.
* E 132 (indigo sau indigotin) - dă o nuanţă foarte specială îngheţatei: violet-indigo, fiind folosit pentru a imita culoarea afinelor, murelor, coacăzelor negre sau a fructelor de pădure. Problema este că, în timp ce culoarea fructelor de pădure este dată de pigmenţi naturali, cu efect antioxidant şi anti-tumoral, E 132 este obţinut prin sinteze chimice şi produce sau agravează alergiile, tulburările digestive (greaţă, vo­mă), hipertensiunea, tumorile cerebrale.
* E 102 (galben-viu sau tartrazină) - face îngheţata "de piersici ori caise", "de vanilie" sau "de banane" să aibă o nuanţă extrem de vie şi apetisantă, fără nicio legătură cu culoarea naturală a ingre­dien­telor menţionate. Ca şi ceilalţi coloranţi, tartrazina creşte sensibilitatea alergică, iar îm­preună cu zahărul şi alţi aditivi, afectează echilibrul psiho-mental al copiilor. În prezent, se derulează studii privind efectele cancerigene şi de scădere a fertilităţii, deopo­trivă la bărbaţi şi femei, ale tartra­zinei.

Atenţie maximă la copii!

Întreg cortegiul de substanţe cu toxicitate ridicată, prezente în în­gheţată, este dăunător organismu­lui uman, mai ales prin repetarea inge­rării sale. La persoanele care con­sumă 200 de grame de îngheţată pe lună, pericolul este foarte mic. Riscurile pentru sănă­tate cresc însă exponenţial la cei care consumă săptă­mânal sau chiar zilnic îngheţată, eventual asociată cu alte dulciuri sau cu băuturi cu zahăr şi aditivi sintetici. Cea mai afec­tată categorie de consumatori sunt copiii, care sunt şi cei mai mari amatori de îngheţată. În cazul lor, în­gheţata produce, în primul rând, alergii şi astm, dar şi tulburări ale sistemului nervos, traduse prin hiper-activitate, dificultate în concentrare, tulburări de ape­tit alimentar. Tot îngheţata, alături de dulciuri, este printre principalele cauze ale apariţiei diabetului juvenil. Pe de o parte, creşte puternic glice­mia, iar pe de altă parte, dereglează sistemul imunitar, predis­punând la reacţii autoimune, îndreptate împo­triva pancreasului. Tot la copii, îngheţata cu aditivi toxici, consumată frecvent, poate produce tulburări de sexualizare, cum ar fi pubertatea precoce la fetiţe şi dezvoltarea insuficientă a caracterelor masculine la băieţi, în adolescenţă.
La adulţi (dar şi la copiii sedentari), îngheţata este alimentul care îngraşă cel mai tare, deoarece poate fi consumată în cantităţi foarte mari şi, în ciuda apa­renţelor, are o încărcătură considerabilă şi din punct de vedere caloric. De altfel, persoanele care vor să doboare recorduri de greutate (există şi aşa ceva!) pun pe primul loc în dietă îngheţata, cu care se îngraşă cel mai rapid. În plus, îngheţata produce şi menţine rinite sau sinuzite cronice, acutizează afecţiunile articulare, precum şi bolile autoimune sau cu substrat alergic.

Există şi îngheţată bună!

Pe lângă îngheţata toxică, otrăvită de ingredientele de sinteză şi semi-sinteză pe care le conţine, există şi feluri sănătoase de îngheţată. Cea mai sigură este aşa-numita îngheţată de casă, făcută din ingrediente 100% naturale, care-i conferă o aromă fină şi un gust de­licios. Aceasta nu poate concura, ca stridenţă a aromei şi a culorii, cu îngheţata obţinută industrial, în schimb, este incomparabil mai sănătoasă, iar atunci când este consumată în cantităţi moderate, poate avea chiar anumite efecte terapeu­tice.

Îngheţata naturală şi sănătatea

Consumată în cantităţi moderate şi savurată înde­lung, aşa încât să atingă în gură o temperatură mai apropiată de cea a corpului, îngheţata are proprietăţi benefice certe, inclusiv din punct de vedere terapeutic. Calităţile vindecătoare ale îngheţatei sunt date atât de ingredientele de bază (mie­re, lapte, banane, fibre din tărâţa de psyllium), cât şi de fructele sau condimentele cu care o aromatizăm şi care pot fi extrem de variate (de ordinul zecilor). Iată câteva dintre calităţile tera­peutice ale îngheţatei de casă, în funcţie de com­poziţia sa:
Toate îngheţatele de casă sunt recomandate în zilele foarte calde, întrucât ne ajută să ne reglăm tem­peratura corpului, induc o stare de relaxare şi previn tulburările nervoase sau cardiace produse de încălzi­rea excesivă a corpului. Nutriţioniştii consideră în­gheţata o răcoritoare mai bună decât cuburile de ghea­ţă, apa ori sucurile de la frigider. Consumată pe îndelete, îngheţata nu produce şo­curi termice, care scad imuni­tatea locală a organismului, predispun la răceli şi la agravarea unor boli cu substrat alergic sau infecţios.
* Îngheţata de banane - este foarte bogată în potasiu şi unele vitamine din complexul B, ajutând inima să bată regulat, fa­vorizând reglarea tensiunii arte­riale şi prevenind tulburările cardio-vasculare specifice zilelor foarte calde.
* Îngheţata de zmeură sau căpşuni - este un excelent vitaminizant C, fiind utilă în caz de efort fizic prelungit, predis­po­ziţie la răceli sau alergii. În plus, conţine şi fibre alimentare, care o re­comandă pentru deblocarea tranzitului intestinal.
* Îngheţata de cacao - are un efect antioxi­dant, cu atât mai puternic cu cât cantitatea de pudră de cacao este mai mare. De asemenea, alungă pe mo­ment stările de oboseală, conferind o stare de tonus şi de bună dispoziţie.
* Îngheţata de pepene galben - are efectul răcoritor cel mai puternic şi, în plus, taie pe moment apetitul alimentar. Varietăţile hipoca­lorice (cu tărâţă de psyllium) din această îngheţată sunt recomandate în curele de slăbire, dar şi persoanelor cu tulburări de apetit de tipul bulimiei.
* Îngheţata de vanilie - este un excelent reconfortant psihic, inducând o stare de relaxare, de mulţumire şi confort afectiv. Este indicată persoa­nelor anxioase, care în timpul zilelor fierbinţi au stări de agitaţie şi nesiguranţă, iar în nopţile căl­duroase au insomnii.

Două reţete de îngheţată preparată casnic

În momentul de faţă există sute de reţete de îngheţată care poate fi preparată casnic, de la cele mai simple, pe bază de smântână şi iaurt, la cele mai sofisticate, de tip raw-vegan, pe bază de caju, unt de cacao, extracte de alge şi condimente exotice. În cele ce urmează, vă prezentăm două reţete foarte uşor de preparat şi sărace în calorii:

Îngheţata cu iaurt
Se amestecă 300 de grame de iaurt şi 100 de grame de smântână cu 4-5 linguri de miere şi cu 6-10 linguri de fructe zdrobite. Când toate compo­nentele sunt bine omogenizate, cre­ma astfel obţinută se pune în forme de mici dimensiuni (în tăviţele în care se fac cuburile de ghea­ţă, de exemplu) şi se dă la congelator. În câteva ore, ea se va întări şi va putea fi consumată, simplă sau ornată cu fructe.

Îngheţata cu banane
Este, de fapt, un sorbet, adică un soi de îngheţată obţinut fără lapte sau alte derivate ale lui, fiind recomandată inclusiv în perioadele de post sau pentru persoanele cu intoleranţă la lac­toză. Pentru a obţine această în­gheţată, avem nevoie de un mixer electric, în care vom pune: 2-3 ba­nane, ţinute în prealabil la conge­lator, 1-2 linguriţe de tărâţă de psyllium (o găsim la plafaruri), miere după gust şi fruc­te zdrobite (căpşuni, zmeură, caise etc.). Omoge­ni­zăm tot acest amestec prin mixare, apoi îl punem în forme de mici dimensiuni (pentru a nu forma în inte­rior cristale de apă), pe care le ţinem la congelator 3-4 ore, după care îngheţata poate fi consumată.

Câteva secrete ale îngheţatei de casă

* Pentru ca îngheţata să fie omogenă, fără cris­tale de apă în ea, este bine să fie pusă în forme de dimensiuni mici sau să fie scoasă de la congelator din jumătate în jumătate de oră şi să fie amestecată cu o lingură de lemn, vreme de un minut.
* În comerţ au apărut mini-malaxoare cu baterii, care sunt introduse în congelator, ameste­când îngheţata încontinuu şi aducând-o la o omo­genitate perfectă fără vreun efort din partea noastră.
* Pentru un gust mai bun, în îngheţata cu iaurt sau banane se pune şi o lingură de suc de lămâie proaspăt stors. Lămâia îi dă un gust acrişor şi învio­rător îngheţatei, potenţând toate aromele de fructe sau condimente.
* Înainte de a pune îngheţata la congelator, gustaţi-o şi adăugaţi, dacă simţiţi nevoia, mai multă miere. De multe ori, fructele insuficient coapte anulează în bună măsură şi gustul dulce.
* În îngheţata pentru copii puneţi iaurt făcut în casă, din lapte integral, obţinut în gospodăriile ţără­neşti. Este mai bogat în calciu şi vitamine şi, nefiind degresat, este mai hrănitor. Dar cel mai important este faptul că acest lapte nu a fost obţinut prin admi­nistrarea de furaje cu hormoni care trec şi în lapte.