Discutam cu domnul Kubiak despre cum Polonia reuşise performanţa de a atrage, cu ajutorul unor bonusuri, 110% din fondurile care-i fuseseră alocate de către Uniunea Europeană. Printre numeroasele obiective bifate, Polonia se lăuda cu nu mai puţin de 10.000 de kilometri de drumuri noi. Polonia, îmi spunea Marcin Kubiak, trecuse deja la un nou nivel. Cum majoritatea capitolelor la care putea dobândi fonduri pentru urgenţe interne erau rezolvate, Polonia urma să-şi concentreze eforturile pe proiecte inter-regionale. "Nu ne e deloc indiferent cum se dezvoltă regiunile de graniţă de lângă noi, de aceea, ne implicăm activ în planuri care vizează cooperarea cu Ucraina. Sunt multe argumente pentru care facem asta. Ele ţin de migraţia forţei de muncă, dar şi de deschiderea de noi pieţe de desfacere", îmi spune oficialul polonez. "Voi, în România, de ce ignoraţi o piaţă de desfacere atât de mare cum e Ucraina, de exemplu?", m-a întrebat, în minutele mai puţin protocolare de dinaintea despărţirii.
Mi-am amintit de întâlnirea cu Marcin Kubiak după ce am citit, în presa economică, mai multe analize referitoare la starea infrastructurii din România. Cum se ştie, tocmai a fost inaugurată porţiunea de autostradă dintre Arad şi Nădlac, prima conectare pe autostradă a ţării noastre cu Occidentul. Anul viitor vor mai fi finalizate alte câteva segmente de autostradă tot din Ardeal, astfel că, dacă e să-i dăm crezare premierului Victor Ponta, în 2016 vom circula direct pe autostradă de la Sibiu până în Ungaria şi, mai departe, în Austria. În condiţiile în care guvernul tocmai a anulat, la mijlocul lunii trecute, concesiunea construcţiei autostrăzii Comarnic - Braşov, iar pentru Piteşti - Sibiu abia anul viitor ar putea fi gata studiul de fezabilitate, România va întâmpina centenarul Unirii celei Mari, în 2018, cu un incredibil paradox: Transilvania va fi, bine-mersi, conectată la Budapesta şi la Europa, în timp ce va fi "ruptă" de restul ţării, cu care va comunica, la fel ca până acum, pe drumuri cu o bandă pe sens.
Conectarea cu Occidentul era şi trebuie să fie un imperativ, şi e bine că s-a făcut măcar acum, în ceasul al 12-lea. Legarea Ardealului de Europa va atrage, aşa cum e de aşteptat, şi mai multe investiţii într-o zonă care, oricum, exportă de 15 ori mai mult decât o face zona Moldovei. De fapt, despre asta e vorba: în vreme ce polonezii se gândeau cum să facă să-i tragă după ei pe ucraineni, noi n-am reuşit, în 100 de ani de la Unire, şi în 25 de ani de democraţie, decât să adâncim prăpastia dintre provinciile istorice. Ardealul a luat-o, de-acum, rapid pe autostradă, în vreme ce restul României merge într-a II-a, cu 60 la oră. Pierdem anual miliarde de euro, iar legăturile Bucureştiului cu ţara şi ale provinciilor istorice între ele au devenit, efectiv, un calvar. Peste trei ani sărbătorim centenarul Unirii, iar noi suntem mai rupţi ca niciodată, din cauza găurilor din asfalt.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
