Sărbătoarea caselor româneşti

- Înconjurată de mare interes, manifestarea "Târgul de case, grădină şi peisaj" a ajuns la cea de-a şaptea ediţie. În perioada 3-9 august, cei ce doresc să îşi construiască o casă tradiţională românească sau să descopere secretele grădinii ţărăneşti, pot veni la Dumbrava Sibiului. Într-o atmosferă de sărbătoare şi înconjuraţi de bucate alese, anul acesta, îi aşteaptă meşteri hunedoreni. Despre acest eveniment am stat de vorbă cu directorul "Muzeului Civilizaţiei şi Tradiţiei Populare Astra", domnul Ştefan Ciprian -

"Lumea rurală poate fi salvată de la dispariţie"

- Un Târg de case, grădină şi peisaj sună neo­biş­nuit, şi totuşi, manifestarea a ajuns la cea de-a şaptea ediţie. De ce aţi considerat necesară exis­tenţa unui astfel de eveniment?

- În primul rând, pentru că mulţi iubitori de tra­diţie vor să îşi facă o casă sută la sută românească, şi noi mergem în întâmpinarea lor. Am creat acest eveniment, pentru ca ei să vină în curtea Muzeului Astra, să îşi aleagă un model de casă tradiţională, fie de locuit, fie de vacanţă, şi noi să îi punem în legătură directă cu meşterii care le-o pot face. În plus, este o bună ocazie ca iubitorii de tradiţii româneşti să vadă, pe viu, cum lucrează meşterii, în ateliere demons­tra­tive. Şi nu în ultimul rând, vrem ca activitatea noastră să nu se reducă doar la ceea ce se întâmplă în curtea mu­zeului, ci vrem să ne implicăm în viaţa comu­nităţii, să oferim soluţii concrete pentru păstrarea şi dezvoltarea satelor şi a patrimoniului lor.

- Anul acesta, tematica târgului va fi satul hu­nedorean. De ce au căzut sorţii asupra lui şi ce vor putea descoperi curioşii în Dumbrava Sibiului?

- Deşi e mai puţin cunoscută decât cea din Ma­ramureş, în satul hunedorean există o mare şi veche tradiţie de prelucrare a lemnului. Stau mărturie nu doar casele, dar şi extraordinarele biserici din lemn, păstrate încă de la începutul secolului 17. Apoi, vă spun asta în cunoştinţă de cauză, nu există în ţară diversitate etnografică mai mare ca în acest judeţ. Este absolut impre­sio­nant! Dacă o luăm din sud spre nord, avem mo­mârlanii, apoi Ţara Ha­ţegului, mu­reşenii (cei ce trăiesc pe Valea Mureşului), pă­durenii (Munţii Poiana Ruscăi), Ţara Zaran­du­lui şi în nord de tot, moţii cri­şeni. Fiecare zonă are un anumit spe­cific, o a­numită perso­na­litate, şi această di­ver­sitate este foarte bo­gată şi fru­moa­să.
La târg vor veni meş­teri care le vor arăta şi le vor explica vizitatorilor cum se făcea o casă tra­di­ţională, de la primii paşi şi până la tehnici de lucru: când se taie lem­nul, cum se taie, cum se pre­lucrează şi cum se păstrează la uscat. O echipă din Apuseni, din satul Zdrapţi, va veni chiar cu un motor pe roţi, care se numeşte "te­ne". Era folosit în vechime la mori sau la circulare. Ei l-au pus pe un şasiu, mergeau prin satele învecinate şi tăiau lem­ne­le. Făceau lemne de foc, dar şi lemn pentru cons­trucţii, în special case. In­teresant este că acest motor nu distruge fibra lem­nului. Nu taie industrial, la viteză mare, şi atunci pânza nu degradează lemnul. E ca un joagăr acţionat de apă, cum era pe vremuri. Moţii din Zdrapţi vor face o demonstraţie, nu doar cum se taie lemnul, dar şi cum gândeau această tă­iere, pentru a folosi totul din el: marginile se foloseau la garduri, din bârnă se calcula în aşa fel încât să ră­mână şi o scândură sau un dulap (fostănă cum se spu­ne în zonă). Apoi se pune la uscat sub formă de pira­midă sau de pătrat. O altă echipă va veni să arate cum se face şi se montează şin­drila şi să arate cum se fac îmbinările sau chiu­toa­rele la casele de lemn şi cum se folosesc cuiele de lemn, mai eficiente şi mai ieftine decât orice sis­tem de prindere modern. Va veni şi un meşter tul­nicar, vor fi mai multe surprize.

- În ziua de azi, meşterii populari par mai de­grabă nişte exponate vii ale muzeelor etnogra­fice. Faptul că îi invitaţi pe vizitatori la un dialog cu ei ar putea să însemne că e nevoie să îi privim altfel?

- Exact! Ne-am obişnuit să îi punem pe meşterii populari pe un piedestal şi... să îi lăsăm să moară aco­lo, înconjuraţi de admiraţia noastră. Or, noi vrem să demonstrăm că nu e cazul. În aceste timpuri, când se vor­beşte foarte mult despre "dezvoltare durabilă" sau "sus­­tenabilă", ei ne pot da soluţii curate, care protejează me­diul, să­nă­tatea şi peisajul. Sigur că nu se mai pot aplica în totalitate teh­nicile lor, în­să ele se pot adapta la ce­rinţele se­colului 21. Şi exemple sunt desule. Sunt meşteri care ştiu încă să pre­lu­creze fierul, olari, zidari etc. În mo­mentul ăsta, majoritatea meş­te­ri­lor zidari sunt de fapt "rigipsari" sau "gletuitori". Un zidar adevărat, care să facă un zid adevărat din piatră, nu prea mai găseşti. Uitaţi-vă la meşte­rii sobari. Câţi mai sunt? Astăzi, tehnicile lor s-ar putea adapta, să avem o dezvoltare sustenabilă cu ajutorul lor. Cumpărăm pilote chinezeşti, când cerga de lână este mult mai eficientă, mai ieftină şi mai frumoasă. Aruncăm lâna pe câmp, când izolaţia cu lână mărunţită amestecată cu pământ, nisip şi var e mult mai sănătoasă şi mult mai bună. La muzeul Văii Hârtibaciului, s-a pornit o cărămidărie: fac cărămida în cuptor, aşa cum se făcea odată, manual, mult mai rezistentă şi eficientă decât cea făcută in­dus­trial. Trebuie doar să avem curaj, să găsim soluţii de a adapta vechile tehnici, mai curate, mai ieftine şi mai prietenoase cu mediul, la ceea ce vrem astăzi. Dacă nu ne lăsăm furaţi de publicitatea noilor materiale, o să ne fie mai bine şi putem salva lumea rurală de la degradare sau chiar dispariţie.

- La târgul din Dumbrava Sibiului vor fi pre­zentate şi grădinile ţărăneşti. Ce poate ascunde atât de spectaculos o grădină de legume de la ţară, încât să devină tema unui târg?

- Într-adevăr, la prima vedere nu pare nimic spec­ta­culos. Privite însă mai îndeaproape, grădinile ţă­ranilor ne învaţă un extraordinar echilibru între prac­tic şi estetic. De şase ani studiez gardurile gospodă­rii­lor din Apuseni şi nu încetez să mă minunez. În jurul casei existau, de exemplu, "grădinile mutătoare", pe care oamenii le aşezau în altă parte, cam o dată la doi ani. Asemenea grădini au gardul modular, uşor de mutat dintr-un loc în altul. Apoi există gardurile pentru grădini mari, făcute din împletitură mult mai solidă, sau din stinghii aşezate una lângă alta, ca să nu poată intra mis­treţii sau alte animale, să strice recolta. În satele de pe munţi, gardul are şi trei metri înălţime, ca să nu poată sări ciuta peste el. În fine, fâneţele pot avea un gard simbolic, din pruni sau din larice. Cât despre grădinile propriu-zise, poţi descoperi în ele întreaga filosofie de viaţă a ţăranului. În primul rând, lângă casă era doar grădina de legu­me. Aici însă erau puse şi florile, în funcţie de ano­timpuri sau de evenimentele de peste an din familie. În jurul gardului erau gălbenele sau busuioc, ca să pro­tejeze culturile de in­sec­te, pentru Sfântul Gheor­­ghe se puneau flori tim­purii, pentru Paşte alte flori şi pentru mers la ci­mitir altele. Dacă era nuntă într-un an, se puneau flori de dus la nuntă, şi dacă era o familie mai înstărită, care primea des musafiri, aveau lângă casă "flori de fru­museţe şi de miros" - ghio­cei aduşi din pădure, mâna Maicii Domnului, scrinten (liliac), prescurăreasă, ga­ro­fiţe sau foiânhiu. În afară de mentă, plante medici­nale nu prea ţineau, pentru că puternice erau cele săl­batice, adunate până în Sân­ziene sau până în Sfân­tul Ilie. Dar mai mereu vezi în curtea ţăranilor un frasin, care proteja de trăz­nete, o tufă de alun pen­tru cozi de unelte sau îm­ple­tituri, ori un mesteacăn de împodobit porţile primă­va­ra. Nimic nu era întâm­plă­tor în grădina unui ţăran, în timp, ei au învăţat cum să combine frumosul cu uti­lul. Simplitatea armo­nioa­să la care au ajuns ţăranii, nouă ni se pare com­plicată pentru că noi nu mai avem trăirea lor.

- Aţi spus că la târg vor fi şi alte surprize. Ne puteţi dezvălui una dintre ele?

- Atunci când cineva se hotăra să îşi ridice o casă, era un eveniment foarte important, şi pe lângă meş­teri, veneau toţi oamenii din sat, să ajute şi să se bucure. Bucatele bune şi veselia sunt nelipsite la casă nouă. O să avem invitaţi hunedoreni, care vor aduce spe­cialităţi culinare din zonă, mai ales celebrii câr­nă­ciori virşli şi binecunoscutul vinars întors, de prune şi de mere.