Discutam cu domnul Kubiak despre cum Polonia reușise performanța de a atrage, cu ajutorul unor bonusuri, 110% din fondurile care-i fuseseră alocate de către Uniunea Europeană. Printre numeroasele obiective bifate, Polonia se lăuda cu nu mai puțin de 10.000 de kilometri de drumuri noi. Polonia, îmi spunea Marcin Kubiak, trecuse deja la un nou nivel. Cum majoritatea capitolelor la care putea dobândi fonduri pentru urgențe interne erau rezolvate, Polonia urma să-și concentreze eforturile pe proiecte inter-regionale. "Nu ne e deloc indiferent cum se dezvoltă regiunile de graniță de lângă noi, de aceea, ne implicăm activ în planuri care vizează cooperarea cu Ucraina. Sunt multe argumente pentru care facem asta. Ele țin de migrația forței de muncă, dar și de deschiderea de noi piețe de desfacere", îmi spune oficialul polonez. "Voi, în România, de ce ignorați o piață de desfacere atât de mare cum e Ucraina, de exemplu?", m-a întrebat, în minutele mai puțin protocolare de dinaintea despărțirii.
Mi-am amintit de întâlnirea cu Marcin Kubiak după ce am citit, în presa economică, mai multe analize referitoare la starea infrastructurii din România. Cum se știe, tocmai a fost inaugurată porțiunea de autostradă dintre Arad și Nădlac, prima conectare pe autostradă a țării noastre cu Occidentul. Anul viitor vor mai fi finalizate alte câteva segmente de autostradă tot din Ardeal, astfel că, dacă e să-i dăm crezare premierului Victor Ponta, în 2016 vom circula direct pe autostradă de la Sibiu până în Ungaria și, mai departe, în Austria. În condițiile în care guvernul tocmai a anulat, la mijlocul lunii trecute, concesiunea construcției autostrăzii Comarnic - Brașov, iar pentru Pitești - Sibiu abia anul viitor ar putea fi gata studiul de fezabilitate, România va întâmpina centenarul Unirii celei Mari, în 2018, cu un incredibil paradox: Transilvania va fi, bine-mersi, conectată la Budapesta și la Europa, în timp ce va fi "ruptă" de restul țării, cu care va comunica, la fel ca până acum, pe drumuri cu o bandă pe sens.
Conectarea cu Occidentul era și trebuie să fie un imperativ, și e bine că s-a făcut măcar acum, în ceasul al 12-lea. Legarea Ardealului de Europa va atrage, așa cum e de așteptat, și mai multe investiții într-o zonă care, oricum, exportă de 15 ori mai mult decât o face zona Moldovei. De fapt, despre asta e vorba: în vreme ce polonezii se gândeau cum să facă să-i tragă după ei pe ucraineni, noi n-am reușit, în 100 de ani de la Unire, și în 25 de ani de democrație, decât să adâncim prăpastia dintre provinciile istorice. Ardealul a luat-o, de-acum, rapid pe autostradă, în vreme ce restul României merge într-a II-a, cu 60 la oră. Pierdem anual miliarde de euro, iar legăturile Bucureștiului cu țara și ale provinciilor istorice între ele au devenit, efectiv, un calvar. Peste trei ani sărbătorim centenarul Unirii, iar noi suntem mai rupți ca niciodată, din cauza găurilor din asfalt.