LUDMILA SFÂRLOAGĂ - "Cu tot lobby-ul obsesiv al liderilor maghiari, solicitarea autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc a fost respinsă. Consiliul Europei nu intervine şi nu încurajează

Consilier judeţean de Prahova, vicepreşedinte al Congresului Puterilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei (CPLRE), Strasbourg

Succes românesc la Strasbourg

Pe 24 martie anul curent, la Strasbourg, s-a consumat, într-un nedrept anonimat, un eve­niment istoric: Consiliul Europei a spus NU autonomiei teritoriale pe criterii etnice în Ro­mâ­nia. Aşa-zisul "Ţinut Secuiesc" nu a primit girul Congresului Puterilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei, eveniment la care a participat şi consilierul judeţean al PSD Prahova, Ludmila Sfâr­loagă, în calitate de vicepreşedinte al Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale şi preşedinte al de­le­gaţiei române. Mai exact spus, doamna Sfârloagă este cea care a avut rolul determinant în respingerea pre­tenţiilor ilegale ale liderilor maghiari, în frunte cu "duetul" anti-românesc din Sfântu Gheorghe: pre­şe­dintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, şi primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Arpad Antal. În interviul de faţă, doamna Ludmila Sfâr­loa­gă, singurul membru român din Comisia de Monito­ri­zare prezent la concluzii, ne relatează cum a obţi­nut, prin argumente bazate pe legislaţia europeană, unul dintre cele mai răsunătoare succese ale ro­mânilor în instituţiile europene, din ultimii 25 de ani.

"Presa şi televiziunile din România nu au relatat, pe larg, succesul nostru de la Strasbourg, pentru că, probabil, nu a fost suficient sânge pe pereţi"

- Aţi obţinut un succes de excepţie la Stras­bourg: refuzul autonomiei Ţinutului secuiesc, o obsesie de tristă durată a UDMR. De ce credeţi că presa românească, scrisă şi audiovizuală, nu a acordat o importanţă mai mare acestui eveniment?

- La sfârşitul lunii martie, a avut loc a 28-a se­siu­ne plenară a Congresului Puterilor Locale şi Re­gio­nale din Consiliul Europei. În cadrul sesiunii, a avut loc şi şedinţa Comisiei de Monitorizare, care a avut pe ordinea de zi, printre altele, şi discutarea unor ce­reri venite de la 47 de consilii locale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, de a avea sprijinul Con­siliului Europei în vederea obţinerii autonomiei te­ritoriale a aşa-numitului "Ţinut Secuiesc". Dez­ba­te­rea a fost foarte aprinsă, participând la ea membri ai Con­­siliului din Franţa, Italia, Finlanda, Portugalia şi Re­publica Moldova (în persoana primarului Chi­şi­năului, Dorin Chirtoacă). A participat şi un grup de apro­ximativ 20 de persoane de naţionalitate maghia­ră, con­dus de şefa delegaţiei Ungariei la CPLRE, care a creat presiune asupra membrilor Comisiei. Cu tot acest lobby obsesiv, solicitarea maghiară a fost res­pinsă, pe principiul că o instituţie cum e Consiliul Europei nu intervine şi nu încurajează segregarea pe criterii etnice, iar împărţirea administrativ-teritorială este un atribut al statului român şi al autorităţilor democratice de la Bucureşti. În ce priveşte reflectarea acestui eveniment în presa şi televiziunile din Ro­mânia, ştiu doar că a apărut sub formă de ştire, în ban­da de la baza ecranului. De ce nu pe larg? Probabil pentru că nu a fost suficient sânge pe pereţi!

- În ce constau punctele fierbinţi ale memo­ran­du­mului maghiar în vederea obţinerii autonomiei?

- Domnii de la Sfântu Gheorghe şi de la Bu­dapesta au cerut o misiune de monitorizare în Ro­mâ­nia, ca în vremurile în care România nu era membru al Consiliului Europei şi al UE. Cu alte cuvinte, în materie de drepturi ale minorităţilor, România ar fi la coada Europei şi ar avea nevoie de supraveghere. Apoi, reprezentanţii aşa-zisului "Ţinut Secuiesc" au cerut un arbitraj european între autorităţile statului român şi reprezentanţii minorităţii maghiare. Acestor concetăţeni ai noştri nu le pasă că autonomia teri­to­rial? pe criteriu etnic ar bulversa toat? România, prin regrup?ri de populaţie, bantustanizare etnic? şi neîn­credere între etnii.

"Consiliile locale din Secuime nu pot decide împărţirea administrativă a ţării"

- În faţa unei armate de lobby-işti şi suporteri maghiari, inclusiv de la Budapesta, mica delegaţie română, formată de fapt doar din... dv., părea con­damnată să piardă din start. Ce a cuprins ple­doaria cu care aţi convins Comisia de Monitorizare?

- Nu eram condamnaţi din start! În primul rând, sunt o luptătoare, nu mă dau bătută aşa uşor. Şi apoi, aveam argumente imbatabile, derivând din legislaţia naţională şi internaţională. Pledoaria mea a constat, în primul rând, în a arăta că hotărârile luate de con­siliile locale din Secuime nu sunt de competenţa lor! Consiliile locale au competenţe pentru proble­me­le comunităţii locale, nu pot decide împărţirea admi­nistrativă a ţării. De fapt, ei s-au pliat pe mişcă­rile care au avut loc în acea perioadă: referendumul din Sco­ţia, referendumul anulat din Catalunia, mişcarea separatistă din nordul Italiei etc. Dar, din nefericire pentru dânşii, împărţirea unei ţări pe criterii etnice nu este încurajată de politica Consiliului Europei, iar faptul că minoritatea maghiară a fost 20 de ani la guvernare şi nu a ridicat această problemă la nivel naţional, ci a lăsat-o să fie dezbătută la nivel local - a fost un alt argument în favoarea noastră.

- În cazul aprobării arbitrajului solicitat de par­tea maghiară, ar fi fost România obligată să acorde dreptul de autonomie teritorială pe criterii etnice?

- Arbitrajul însemna dezbaterea problemei aşa numitei autonomii, în Consiliul Europei, şi luarea unei decizii. Numai ideea acceptării dezbaterii în­semna că această cerere avea şanse de a fi ascultată în Europa. În schimb, Comisia de Monitorizare a decis că aceasta este o problemă internă, care necesită un dia­log în ţară, şi nu e o problemă internaţională. De­sigur, România nu ar fi putut să fie obligată să acorde dreptul la autonomie pe criterii etnice, dar s-ar fi deschis poarta spre alte dezbateri, în alte foruri, exis­tând deja precedentul. Apoi, trimiterea echipelor de mo­nitorizare, în aşa-numita fact-finding mission (mi­siune de culegere de date de la faţa locului), plus monitorizarea Ro­mâ­niei pe criterii etnice sunt lucruri de neconceput pentru o ţară membră a UE!

- Ce atitudine au avut ceilalţi participanţi la dez­batere? Argumentele lor au fost pro sau contra cererilor maghiare?

- Ceilalţi participanţi la dezbatere au fost membri ai delegaţiilor naţionale (CPLRE este un organism ai cărui membri sunt nominalizaţi pe 4 ani de către gu­ver­nele celor 47 de state membre), care fac parte din Comisia de Monitorizare. Cei care au luat cuvântul sunt oameni cu care am discutat înainte şi cărora le-am cerut sprijinul. Au înţeles problema şi atitudinea lor a fost în concordanţă cu ceea ce le-am cerut. Atitu­di­ne "pro" au avut numai vorbitorul din partea UDMR, Klarik Attila, şi doamna Magyar, de la Bu­da­pesta. Dacă, din 8 vorbitori, plus preşedintele co­mi­siei, şapte au avut o atitudine negativă, a fost clar că cererea maghiară nu avea nici o şansă. Noi, cei pro sau contra, am fost mai pasionali în dezbatere, ceilalţi vorbitori au avut o atitudine absolut corectă, calmă, convingătoare.

"Îmi doresc să trăim şi pe mai departe în această ţară, alături de minoritatea maghiară, iar normal şi firesc ar fi să trăim în bună înţelegere"

- Spune un cititor pe forum: "Zona aceea (Co­vas­na, Harghita, Mureş) este enclavizată, inclusiv de incompetenţa guvernelor care nu au gândit ni­cio­dată un plan de transport regional, cu autostrăzi, şi astfel să-i determine pe afaceriştii maghiari să vrea să facă afaceri şi în afara zonei". Cum co­men­taţi?

- Dragă domnule, UDMR a fost mereu la guver­nare. De ce nu au promovat un plan de dezvoltare ar­monioasă a zonei şi de creare de legături cu restul ţă­rii? De ce nu au dat fonduri şi judeţelor din secuime? Am fost la Covasna, îţi rupi maşina pe drum. Afa­ce­riştii din zonă, dacă vroiau să dezvolte afaceri în afară, ar fi făcut lobby pe lângă politicieni, să dirijeze fonduri spre Harghita, Covasna, Mureş. Aceşti domni, care se plâng că nu au putut obţine fonduri europene din cauza statului român, nu au dreptate, nu au fost defavorizaţi; pur şi simplu, nu au făcut proiecte! Pro­iectele se depun direct la Bruxelles, nu au nevoie de aprobare internă!

- Deşi aţi fost singură în sala de confruntări cu delegaţia maghiară, aţi menţionat, în comunicatul de presă, că "acest demers a avut sprijinul celorlalţi membri ai delegaţiei României". De ce aţi făcut această menţiune?

- Am făcut această menţiune din două motive: unul a fost nevoia de a da mai multă forţă mesajului şi doi, pentru a arăta membrilor maghiari din de­le­gaţie că, şi dacă am fost singură în sala de şedinţe, am vor­bit şi în numele celorlalţi. Ceea ce este adevărat. Nu am avut senzaţia că ceilalţi membri ai delegaţiei române nu ar susţine demersul meu.

- Acum, după respingerea din 24 martie, credeţi că UDMR va mai merge la Consiliul Europei cu aceeaşi problemă? Acceptă ei faptul că Porţile Eu­ro­pei s-au închis pentru autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc?

- După cum cunoaştem lobby-ul maghiar, cred că vor găsi alte căi de a sesiza instituţiile europene. Ieri, Consiliul Europei, mâine, altceva, cine ştie? Noi am fost foarte interesaţi de această dezbatere, deoarece pentru ceilalţi membri ai CPLRE a fost o dezbatere. Accentele le-am pus noi şi am fi vrut ca toată lumea să ştie. Din păcate, în ţară nu a trezit prea mare interes ceea ce s-a petrecut acolo.

- Deşi sunteţi "la bază" consilier judeţean la Plo­ieşti, aţi avut curajul de a susţine o cauză ro­mâ­nească în faţa Europei. Ce v-a motivat în această luptă, când se ştie că majoritatea trimişilor români la Bruxelles şi Strasbourg se feresc de "expuneri" directe pentru cauze naţionale, din teama de a nu fi catalogaţi drept "naţionalişti"?

- Sunt consilier judeţean la Prahova de 4 mandate. În delegaţia naţională la CPLRE sunt din 2004 şi sunt şefa delegaţiei. Mi se pare absolut normal să susţii ceea ce crezi, iar dacă o faci într-o manieră corectă, esti apreciat şi ascultat. Nu eu am adus problema autonomiei Ţinutului Secuiesc la Strasbourg, ci alţii. Eu n-am făcut decât să-mi spun clar şi răspicat punctul de vedere. Pentru că îmi doresc să trăim şi pe mai departe în această ţară, alături de minoritatea ma­ghiară, iar normal şi firesc ar fi să trăim în bună înţelegere...

Ludmilei Sfârloagă îi puteţi scrie la email: ludsfr@yahoo.com