Succes românesc la Strasbourg
Pe 24 martie anul curent, la Strasbourg, s-a consumat, într-un nedrept anonimat, un eveniment istoric: Consiliul Europei a spus NU autonomiei teritoriale pe criterii etnice în România. Așa-zisul "Ținut Secuiesc" nu a primit girul Congresului Puterilor Locale și Regionale din cadrul Consiliului Europei, eveniment la care a participat și consilierul județean al PSD Prahova, Ludmila Sfârloagă, în calitate de vicepreședinte al Congresului Autorităților Locale și Regionale și președinte al delegației române. Mai exact spus, doamna Sfârloagă este cea care a avut rolul determinant în respingerea pretențiilor ilegale ale liderilor maghiari, în frunte cu "duetul" anti-românesc din Sfântu Gheorghe: președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, și primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Arpad Antal. În interviul de față, doamna Ludmila Sfârloagă, singurul membru român din Comisia de Monitorizare prezent la concluzii, ne relatează cum a obținut, prin argumente bazate pe legislația europeană, unul dintre cele mai răsunătoare succese ale românilor în instituțiile europene, din ultimii 25 de ani.
"Presa și televiziunile din România nu au relatat, pe larg, succesul nostru de la Strasbourg, pentru că, probabil, nu a fost suficient sânge pe pereți"
- Ați obținut un succes de excepție la Strasbourg: refuzul autonomiei Ținutului secuiesc, o obsesie de tristă durată a UDMR. De ce credeți că presa românească, scrisă și audiovizuală, nu a acordat o importanță mai mare acestui eveniment?
- La sfârșitul lunii martie, a avut loc a 28-a sesiune plenară a Congresului Puterilor Locale și Regionale din Consiliul Europei. În cadrul sesiunii, a avut loc și ședința Comisiei de Monitorizare, care a avut pe ordinea de zi, printre altele, și discutarea unor cereri venite de la 47 de consilii locale din județele Covasna, Harghita și Mureș, de a avea sprijinul Consiliului Europei în vederea obținerii autonomiei teritoriale a așa-numitului "Ținut Secuiesc". Dezbaterea a fost foarte aprinsă, participând la ea membri ai Consiliului din Franța, Italia, Finlanda, Portugalia și Republica Moldova (în persoana primarului Chișinăului, Dorin Chirtoacă). A participat și un grup de aproximativ 20 de persoane de naționalitate maghiară, condus de șefa delegației Ungariei la CPLRE, care a creat presiune asupra membrilor Comisiei. Cu tot acest lobby obsesiv, solicitarea maghiară a fost respinsă, pe principiul că o instituție cum e Consiliul Europei nu intervine și nu încurajează segregarea pe criterii etnice, iar împărțirea administrativ-teritorială este un atribut al statului român și al autorităților democratice de la București. În ce privește reflectarea acestui eveniment în presa și televiziunile din România, știu doar că a apărut sub formă de știre, în banda de la baza ecranului. De ce nu pe larg? Probabil pentru că nu a fost suficient sânge pe pereți!
- În ce constau punctele fierbinți ale memorandumului maghiar în vederea obținerii autonomiei?
- Domnii de la Sfântu Gheorghe și de la Budapesta au cerut o misiune de monitorizare în România, ca în vremurile în care România nu era membru al Consiliului Europei și al UE. Cu alte cuvinte, în materie de drepturi ale minorităților, România ar fi la coada Europei și ar avea nevoie de supraveghere. Apoi, reprezentanții așa-zisului "Ținut Secuiesc" au cerut un arbitraj european între autoritățile statului român și reprezentanții minorității maghiare. Acestor concetățeni ai noștri nu le pasă că autonomia teritorial? pe criteriu etnic ar bulversa toat? România, prin regrup?ri de populație, bantustanizare etnic? și neîncredere între etnii.
"Consiliile locale din Secuime nu pot decide împărțirea administrativă a țării"
- În fața unei armate de lobby-iști și suporteri maghiari, inclusiv de la Budapesta, mica delegație română, formată de fapt doar din... dv., părea condamnată să piardă din start. Ce a cuprins pledoaria cu care ați convins Comisia de Monitorizare?
- Nu eram condamnați din start! În primul rând, sunt o luptătoare, nu mă dau bătută așa ușor. Și apoi, aveam argumente imbatabile, derivând din legislația națională și internațională. Pledoaria mea a constat, în primul rând, în a arăta că hotărârile luate de consiliile locale din Secuime nu sunt de competența lor! Consiliile locale au competențe pentru problemele comunității locale, nu pot decide împărțirea administrativă a țării. De fapt, ei s-au pliat pe mișcările care au avut loc în acea perioadă: referendumul din Scoția, referendumul anulat din Catalunia, mișcarea separatistă din nordul Italiei etc. Dar, din nefericire pentru dânșii, împărțirea unei țări pe criterii etnice nu este încurajată de politica Consiliului Europei, iar faptul că minoritatea maghiară a fost 20 de ani la guvernare și nu a ridicat această problemă la nivel național, ci a lăsat-o să fie dezbătută la nivel local - a fost un alt argument în favoarea noastră.
- În cazul aprobării arbitrajului solicitat de partea maghiară, ar fi fost România obligată să acorde dreptul de autonomie teritorială pe criterii etnice?
- Arbitrajul însemna dezbaterea problemei așa numitei autonomii, în Consiliul Europei, și luarea unei decizii. Numai ideea acceptării dezbaterii însemna că această cerere avea șanse de a fi ascultată în Europa. În schimb, Comisia de Monitorizare a decis că aceasta este o problemă internă, care necesită un dialog în țară, și nu e o problemă internațională. Desigur, România nu ar fi putut să fie obligată să acorde dreptul la autonomie pe criterii etnice, dar s-ar fi deschis poarta spre alte dezbateri, în alte foruri, existând deja precedentul. Apoi, trimiterea echipelor de monitorizare, în așa-numita fact-finding mission (misiune de culegere de date de la fața locului), plus monitorizarea României pe criterii etnice sunt lucruri de neconceput pentru o țară membră a UE!
- Ce atitudine au avut ceilalți participanți la dezbatere? Argumentele lor au fost pro sau contra cererilor maghiare?
- Ceilalți participanți la dezbatere au fost membri ai delegațiilor naționale (CPLRE este un organism ai cărui membri sunt nominalizați pe 4 ani de către guvernele celor 47 de state membre), care fac parte din Comisia de Monitorizare. Cei care au luat cuvântul sunt oameni cu care am discutat înainte și cărora le-am cerut sprijinul. Au înțeles problema și atitudinea lor a fost în concordanță cu ceea ce le-am cerut. Atitudine "pro" au avut numai vorbitorul din partea UDMR, Klarik Attila, și doamna Magyar, de la Budapesta. Dacă, din 8 vorbitori, plus președintele comisiei, șapte au avut o atitudine negativă, a fost clar că cererea maghiară nu avea nici o șansă. Noi, cei pro sau contra, am fost mai pasionali în dezbatere, ceilalți vorbitori au avut o atitudine absolut corectă, calmă, convingătoare.
"Îmi doresc să trăim și pe mai departe în această țară, alături de minoritatea maghiară, iar normal și firesc ar fi să trăim în bună înțelegere"
- Spune un cititor pe forum: "Zona aceea (Covasna, Harghita, Mureș) este enclavizată, inclusiv de incompetența guvernelor care nu au gândit niciodată un plan de transport regional, cu autostrăzi, și astfel să-i determine pe afaceriștii maghiari să vrea să facă afaceri și în afara zonei". Cum comentați?
- Dragă domnule, UDMR a fost mereu la guvernare. De ce nu au promovat un plan de dezvoltare armonioasă a zonei și de creare de legături cu restul țării? De ce nu au dat fonduri și județelor din secuime? Am fost la Covasna, îți rupi mașina pe drum. Afaceriștii din zonă, dacă vroiau să dezvolte afaceri în afară, ar fi făcut lobby pe lângă politicieni, să dirijeze fonduri spre Harghita, Covasna, Mureș. Acești domni, care se plâng că nu au putut obține fonduri europene din cauza statului român, nu au dreptate, nu au fost defavorizați; pur și simplu, nu au făcut proiecte! Proiectele se depun direct la Bruxelles, nu au nevoie de aprobare internă!
- Deși ați fost singură în sala de confruntări cu delegația maghiară, ați menționat, în comunicatul de presă, că "acest demers a avut sprijinul celorlalți membri ai delegației României". De ce ați făcut această mențiune?
- Am făcut această mențiune din două motive: unul a fost nevoia de a da mai multă forță mesajului și doi, pentru a arăta membrilor maghiari din delegație că, și dacă am fost singură în sala de ședințe, am vorbit și în numele celorlalți. Ceea ce este adevărat. Nu am avut senzația că ceilalți membri ai delegației române nu ar susține demersul meu.
- Acum, după respingerea din 24 martie, credeți că UDMR va mai merge la Consiliul Europei cu aceeași problemă? Acceptă ei faptul că Porțile Europei s-au închis pentru autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc?
- După cum cunoaștem lobby-ul maghiar, cred că vor găsi alte căi de a sesiza instituțiile europene. Ieri, Consiliul Europei, mâine, altceva, cine știe? Noi am fost foarte interesați de această dezbatere, deoarece pentru ceilalți membri ai CPLRE a fost o dezbatere. Accentele le-am pus noi și am fi vrut ca toată lumea să știe. Din păcate, în țară nu a trezit prea mare interes ceea ce s-a petrecut acolo.
- Deși sunteți "la bază" consilier județean la Ploiești, ați avut curajul de a susține o cauză românească în fața Europei. Ce v-a motivat în această luptă, când se știe că majoritatea trimișilor români la Bruxelles și Strasbourg se feresc de "expuneri" directe pentru cauze naționale, din teama de a nu fi catalogați drept "naționaliști"?
- Sunt consilier județean la Prahova de 4 mandate. În delegația națională la CPLRE sunt din 2004 și sunt șefa delegației. Mi se pare absolut normal să susții ceea ce crezi, iar dacă o faci într-o manieră corectă, esti apreciat și ascultat. Nu eu am adus problema autonomiei Ținutului Secuiesc la Strasbourg, ci alții. Eu n-am făcut decât să-mi spun clar și răspicat punctul de vedere. Pentru că îmi doresc să trăim și pe mai departe în această țară, alături de minoritatea maghiară, iar normal și firesc ar fi să trăim în bună înțelegere...
Ludmilei Sfârloagă îi puteți scrie la email: ludsfr@yahoo.com