Sărbătoarea caselor românești

Catalin Manole
- Înconjurată de mare interes, manifestarea "Târgul de case, grădină și peisaj" a ajuns la cea de-a șaptea ediție. În perioada 3-9 august, cei ce doresc să își construiască o casă tradițională românească sau să descopere secretele grădinii țărănești, pot veni la Dumbrava Sibiului. Într-o atmosferă de sărbătoare și înconjurați de bucate alese, anul acesta, îi așteaptă meșteri hunedoreni. Despre acest eveniment am stat de vorbă cu directorul "Muzeului Civilizației și Tradiției Populare Astra", domnul Ștefan Ciprian -

"Lumea rurală poate fi salvată de la dispariție"

- Un Târg de case, grădină și peisaj sună neo­biș­nuit, și totuși, manifestarea a ajuns la cea de-a șaptea ediție. De ce ați considerat necesară exis­tența unui astfel de eveniment?

- În primul rând, pentru că mulți iubitori de tra­diție vor să își facă o casă sută la sută românească, și noi mergem în întâmpinarea lor. Am creat acest eveniment, pentru ca ei să vină în curtea Muzeului Astra, să își aleagă un model de casă tradițională, fie de locuit, fie de vacanță, și noi să îi punem în legătură directă cu meșterii care le-o pot face. În plus, este o bună ocazie ca iubitorii de tradiții românești să vadă, pe viu, cum lucrează meșterii, în ateliere demons­tra­tive. Și nu în ultimul rând, vrem ca activitatea noastră să nu se reducă doar la ceea ce se întâmplă în curtea mu­zeului, ci vrem să ne implicăm în viața comu­nității, să oferim soluții concrete pentru păstrarea și dezvoltarea satelor și a patrimoniului lor.

- Anul acesta, tematica târgului va fi satul hu­nedorean. De ce au căzut sorții asupra lui și ce vor putea descoperi curioșii în Dumbrava Sibiului?

- Deși e mai puțin cunoscută decât cea din Ma­ramureș, în satul hunedorean există o mare și veche tradiție de prelucrare a lemnului. Stau mărturie nu doar casele, dar și extraordinarele biserici din lemn, păstrate încă de la începutul secolului 17. Apoi, vă spun asta în cunoștință de cauză, nu există în țară diversitate etnografică mai mare ca în acest județ. Este absolut impre­sio­nant! Dacă o luăm din sud spre nord, avem mo­mârlanii, apoi Țara Ha­țegului, mu­reșenii (cei ce trăiesc pe Valea Mureșului), pă­durenii (Munții Poiana Ruscăi), Țara Zaran­du­lui și în nord de tot, moții cri­șeni. Fiecare zonă are un anumit spe­cific, o a­numită perso­na­litate, și această di­ver­sitate este foarte bo­gată și fru­moa­să.
La târg vor veni meș­teri care le vor arăta și le vor explica vizitatorilor cum se făcea o casă tra­di­țională, de la primii pași și până la tehnici de lucru: când se taie lem­nul, cum se taie, cum se pre­lucrează și cum se păstrează la uscat. O echipă din Apuseni, din satul Zdrapți, va veni chiar cu un motor pe roți, care se numește "te­ne". Era folosit în vechime la mori sau la circulare. Ei l-au pus pe un șasiu, mergeau prin satele învecinate și tăiau lem­ne­le. Făceau lemne de foc, dar și lemn pentru cons­trucții, în special case. In­teresant este că acest motor nu distruge fibra lem­nului. Nu taie industrial, la viteză mare, și atunci pânza nu degradează lemnul. E ca un joagăr acționat de apă, cum era pe vremuri. Moții din Zdrapți vor face o demonstrație, nu doar cum se taie lemnul, dar și cum gândeau această tă­iere, pentru a folosi totul din el: marginile se foloseau la garduri, din bârnă se calcula în așa fel încât să ră­mână și o scândură sau un dulap (fostănă cum se spu­ne în zonă). Apoi se pune la uscat sub formă de pira­midă sau de pătrat. O altă echipă va veni să arate cum se face și se montează șin­drila și să arate cum se fac îmbinările sau chiu­toa­rele la casele de lemn și cum se folosesc cuiele de lemn, mai eficiente și mai ieftine decât orice sis­tem de prindere modern. Va veni și un meșter tul­nicar, vor fi mai multe surprize.

- În ziua de azi, meșterii populari par mai de­grabă niște exponate vii ale muzeelor etnogra­fice. Faptul că îi invitați pe vizitatori la un dialog cu ei ar putea să însemne că e nevoie să îi privim altfel?

- Exact! Ne-am obișnuit să îi punem pe meșterii populari pe un piedestal și... să îi lăsăm să moară aco­lo, înconjurați de admirația noastră. Or, noi vrem să demonstrăm că nu e cazul. În aceste timpuri, când se vor­bește foarte mult despre "dezvoltare durabilă" sau "sus­­tenabilă", ei ne pot da soluții curate, care protejează me­diul, să­nă­tatea și peisajul. Sigur că nu se mai pot aplica în totalitate teh­nicile lor, în­să ele se pot adapta la ce­rințele se­colului 21. Și exemple sunt desule. Sunt meșteri care știu încă să pre­lu­creze fierul, olari, zidari etc. În mo­mentul ăsta, majoritatea meș­te­ri­lor zidari sunt de fapt "rigipsari" sau "gletuitori". Un zidar adevărat, care să facă un zid adevărat din piatră, nu prea mai găsești. Uitați-vă la mește­rii sobari. Câți mai sunt? Astăzi, tehnicile lor s-ar putea adapta, să avem o dezvoltare sustenabilă cu ajutorul lor. Cumpărăm pilote chinezești, când cerga de lână este mult mai eficientă, mai ieftină și mai frumoasă. Aruncăm lâna pe câmp, când izolația cu lână mărunțită amestecată cu pământ, nisip și var e mult mai sănătoasă și mult mai bună. La muzeul Văii Hârtibaciului, s-a pornit o cărămidărie: fac cărămida în cuptor, așa cum se făcea odată, manual, mult mai rezistentă și eficientă decât cea făcută in­dus­trial. Trebuie doar să avem curaj, să găsim soluții de a adapta vechile tehnici, mai curate, mai ieftine și mai prietenoase cu mediul, la ceea ce vrem astăzi. Dacă nu ne lăsăm furați de publicitatea noilor materiale, o să ne fie mai bine și putem salva lumea rurală de la degradare sau chiar dispariție.

- La târgul din Dumbrava Sibiului vor fi pre­zentate și grădinile țărănești. Ce poate ascunde atât de spectaculos o grădină de legume de la țară, încât să devină tema unui târg?

- Într-adevăr, la prima vedere nu pare nimic spec­ta­culos. Privite însă mai îndeaproape, grădinile ță­ranilor ne învață un extraordinar echilibru între prac­tic și estetic. De șase ani studiez gardurile gospodă­rii­lor din Apuseni și nu încetez să mă minunez. În jurul casei existau, de exemplu, "grădinile mutătoare", pe care oamenii le așezau în altă parte, cam o dată la doi ani. Asemenea grădini au gardul modular, ușor de mutat dintr-un loc în altul. Apoi există gardurile pentru grădini mari, făcute din împletitură mult mai solidă, sau din stinghii așezate una lângă alta, ca să nu poată intra mis­treții sau alte animale, să strice recolta. În satele de pe munți, gardul are și trei metri înălțime, ca să nu poată sări ciuta peste el. În fine, fânețele pot avea un gard simbolic, din pruni sau din larice. Cât despre grădinile propriu-zise, poți descoperi în ele întreaga filosofie de viață a țăranului. În primul rând, lângă casă era doar grădina de legu­me. Aici însă erau puse și florile, în funcție de ano­timpuri sau de evenimentele de peste an din familie. În jurul gardului erau gălbenele sau busuioc, ca să pro­tejeze culturile de in­sec­te, pentru Sfântul Gheor­­ghe se puneau flori tim­purii, pentru Paște alte flori și pentru mers la ci­mitir altele. Dacă era nuntă într-un an, se puneau flori de dus la nuntă, și dacă era o familie mai înstărită, care primea des musafiri, aveau lângă casă "flori de fru­musețe și de miros" - ghio­cei aduși din pădure, mâna Maicii Domnului, scrinten (liliac), prescurăreasă, ga­ro­fițe sau foiânhiu. În afară de mentă, plante medici­nale nu prea țineau, pentru că puternice erau cele săl­batice, adunate până în Sân­ziene sau până în Sfân­tul Ilie. Dar mai mereu vezi în curtea țăranilor un frasin, care proteja de trăz­nete, o tufă de alun pen­tru cozi de unelte sau îm­ple­tituri, ori un mesteacăn de împodobit porțile primă­va­ra. Nimic nu era întâm­plă­tor în grădina unui țăran, în timp, ei au învățat cum să combine frumosul cu uti­lul. Simplitatea armo­nioa­să la care au ajuns țăranii, nouă ni se pare com­plicată pentru că noi nu mai avem trăirea lor.

- Ați spus că la târg vor fi și alte surprize. Ne puteți dezvălui una dintre ele?

- Atunci când cineva se hotăra să își ridice o casă, era un eveniment foarte important, și pe lângă meș­teri, veneau toți oamenii din sat, să ajute și să se bucure. Bucatele bune și veselia sunt nelipsite la casă nouă. O să avem invitați hunedoreni, care vor aduce spe­cialități culinare din zonă, mai ales celebrii câr­nă­ciori virșli și binecunoscutul vinars întors, de prune și de mere.