În primul rând, trebuie precizat că neuropatiile periferice pot avea la bază numeroase cauze determinante. Unele dintre acestea sunt reprezentate de leziunile traumatice, presiunea exercitată asupra unui nerv şi deteriorarea nervoasă consecutivă unei boli autoimune de tipul lupusului sau poliartritei reumatoide. Şi anumite boli hepatice, renale sau tiroidiene pot determina deteriorarea nervilor periferici. Microorganismele (viruşi, bacterii, paraziţi etc.), substanţele toxice, inclusiv metalele grele, monoxidul de carbon, solvenţii organici şi chiar anumite medicamente (antineoplazice) pot, la rândul lor, determina o deteriorare nervoasă periferică. Totuşi, cele mai obişnuite cauze ale neuropatiei periferice sunt diabetul şi alcoolismul, asociat malnutriţiei şi carenţei de vitamine. Spre exemplu, în cazul persoanelor dependente de alcool, o dietă inadecvată, în special una deficientă în tiamină, poate contribui la apariţia neuropatiei periferice. Mai mult decât atât, anemia pernicioasă - patologie care apare atunci când organismul prezintă carenţe de vitamina B12 - determină creşterea riscului instalării neuropatiei periferice. Şi lista ar putea continua, ştiut fiind faptul că au fost identificate peste 100 de patologii care stau la baza declanşării neuropatiei periferice.
În concluzie, o cauză exactă a acestei boli poate fi dificil şi, uneori, imposibil de diagnosticat. De aceea, sunt de părere că în cazul dvs. (neuropatia idiopatică de etiologie necunoscută) se impun, pe lângă analizarea istoricului antecedentelor patologice, efectuarea de noi teste diagnostice, care pot fi teste sanguine, urinare, radiografie toracică, teste metabolice, teste funcţionale tiroidiene, electromiogramă sau chiar o puncţie lombară însoţită de o biopsie nervoasă. Este foarte importantă precizarea etiologiei bolii, deoarece tratamentul vizează cauza neuropatiei periferice. Sigur, până la aflarea cauzei determinante exacte, rămâne să continuaţi tratamentul simptomatic recomandat de medicul dvs., cu toate că, deşi medicamentele pot ameliora simptomele dureroase, majoritatea generează efecte adverse, în special dacă sunt luate pe perioade lungi de timp. De la caz la caz, aceste medicamente sunt analgezicele, antidepresivele triciclice, anticonvulsivantele şi, uneori, mexiletina, un medicament folosit în tratamentul aritmiilor cardiace, care poate fi de folos în combaterea episoadelor dureroase acute. În acelaşi timp, puteţi controla boala prin asocierea unui tratament naturist din care nu vor lipsi Resveratrolul, uleiul de Luminiţa-nopţii, coenzima Q10, acidul gama aminobutiric (GABA), tablete de drojdie de bere (aport important de vitamine din complexul B), schinduful (important stimulator neuro-muscular) şi Taurina-aminoacid semiesenţial, cu rol important în conductibilitatea impulsurilor nervoase şi contracţia musculară.
Pentru controlul paresteziilor (amorţiri) puteţi utiliza susanul (pulbere din seminţe), care are efecte favorabile în nevritele degenerative, şi uleiul de rozmarin, care se aplică prin masarea zonelor amorţite. Bune rezultate se pot obţine şi prin administrarea de Cortrosyn sau Synachta retard.
Pentru lămuriri suplimentare, contactaţi-mă telefonic!
Centrul de Medicină Integrativă "SECOM(R)" Bucureşti, str. Ştirbei Vodă nr. 150, bl. 26C, tel. 021/316.43.92, 0733/35.40.00, e-mail: consultanta@secom.ro, www.secom.ro
(Răspuns pentru A. J. - Bucureşti, F. AS nr. 1166)
Sindromul (tulburarea) Asperger este o afecţiune neurologică din categoria tulburărilor de spectru autist. Manifestările bolii se încadrează în ceea ce literatura de specialitate numeşte "triada de deficienţe": dificultăţi de comunicare (ex.: dificultăţi de a înţelege gesturile, expresiile feţei, tonalitatea vocii, ironiile, glumele celor cu care intră în contact, greutatea de a iniţia şi încheia o discuţie, folosirea unor cuvinte al căror sens nu îl înţeleg); dificultăţi de interacţiune socială (ex.: lipsa de interes pentru socializare sau pentru găsirea unor prieteni, dificultate de a menţine o prietenie, dificultatea privitului "ochi în ochi", înţelegerea cu greutate a unor reguli de comportament, lipsa empatiei (incapacitatea de a înţelege emoţiile şi sentimentele celorlalţi), absenţa dorinţei de a împărtăşi bucuria, necazurile, retragerea şi dezinteresul faţă de restul lumii, tendinţa spre singurătate; dificultăţi în planul comunicării non-verbale (ex.: greutatea de a înţelege şi interpreta ceea ce gândesc, simt sau fac alte persoane, de a anticipa evoluţia unei situaţii, comportamente, activităţi şi preocupări ciudate pe care le repetă riguros). Alte manifestări ale S.A. pot fi: preocuparea de a nu se abate de la rutină (dorinţa de a desfăşura o activitate în mod identic în fiecare zi, fără nici o abatere), dezvoltarea unei obsesii pentru un domeniu (ex.: geografia) sau pentru unele obiecte, reducerea sau intensificarea simţurilor (auz, văz, gust, miros, tactil), reducerea îndemânării şi coordonării mişcărilor.
Spre deosebire de cei care suferă de autism, în sindromul Asperger limbajul este bun, deşi, de multe ori, include multe stereotipii. Memorarea este uneori mecanică, fixată pe un domeniu (astronomie, geografie, istorie, chimie, muzică etc.). Datele sunt învăţate foarte uşor, dar automat, fără a fi utile sau fără a cunoaşte domeniul respectiv. În multe cazuri, copiii cu S.A. au o imaginaţie excepţională şi pot inventa jocuri, cuvinte, personaje; mulţi adulţi cu S.A. sunt scriitori, artişti, muzicieni. Unii specialişti au sugerat că multe personalităţi ar fi putut avea sindromul Asperger, precum Mozart, Albert Einstein, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson şi Marie Curie. Din punct de vedere intelectual copiii au o dezvoltare normală, putând termina chiar studii superioare. Din păcate, sindromul poate evolua la depresie, tulburare de deficit de atenţie, schizofrenie şi tulburare obsesiv-compulsivă.
Tulburarea Asperger este extrem de rară, putând să apară la 3 din 10.000 de copii. Frecvenţa este mai mare la băieţi decât la fete, în majoritatea cazurilor, debutul se situează între 3 şi 4 ani. Cauza S.A. este necunoscută. Factorii genetici sunt cei mai des incriminaţi, pe baza observaţiei că boala se transmite la mai multe generaţii.
Caracteristicile sindromului Asperger variază de la o persoană la alta, diagnosticul fiind stabilit pe baza unor criterii ştiinţifice de către psiholog, psihiatru, pediatru.
Având la dispoziţie peste 250 de tipuri de produse naturale premium şi o experienţă de peste 13 ani în domeniul fitoterapiei ştiinţifice şi rezultate bune, pentru zeci de mii de pacienţi, specialiştii Centrului de Medicină Integrativă SECOM vă pot ajuta cu tratamente naturale profesioniste, eficiente şi personalizate, respectând principiile fundamentale ale medicinei naturopate, precum şi prin testarea stării de sănătate, prin ElectroScanare Interstiţială. EIS este o investigaţie utilă şi în screening-ul funcţionării sistemului nervos, oferind informaţii despre nivelul neurotransmiţătorilor (serotonina, dopamina, acetilcolina, noradrenalina), excitabilitatea neuronală, nivelul oxigenării cerebrale şi starea sistemului nervos vegetativ. Testarea permite urmărirea evoluţiei stării de sănătate şi a rezultatelor obţinute în urma administrării tratamentului natural adecvat. În cadrul Centrului funcţionează un magazin de unde vă puteţi procura produsele recomandate sau vi le putem trimite prin curierat rapid în termen de 24 de ore (oriunde în ţară). Avantajele achiziţionării produselor din magazinul Centrului sunt reducerile oferite prin Cardul de fidelitate SECOM şi promoţiile lunare.
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
(Răspuns pentru BEATRIS STAN - Craiova, F. AS 1153)
Un chist ovarian este orice colecţie de lichid situată la nivelul ovarului (organ genital feminin situat în pelvis, responsabil cu producerea de hormoni sexuali feminini).
Cele mai frecvente tipuri sunt:
* chistul funcţional (sau simplu), care este legat de ciclul menstrual şi dispare de cele mai multe ori spontan, fără tratament.
* chistul endometriozic (sau endometriom) - care este determinat de endometrioză.
* chistul dermoid (sau teratom), care poate conţine componente solide, cum ar fi păr sau dinţi.
Când dorim tratarea unui chist ovarian, trebuie să avem în vedere:
* reglarea hormonală: se administrează ceaiuri din mlădiţe de zmeur, coada-şoricelului, mielărea, salvie, soia.
* combaterea procesului inflamator: se iau ceaiuri de coacăz-negru, gheara-diavolului şi acizi graşi tip omega.
* eliminarea chistului: ceai de năpraznic, preparate cu bromelaină.
Pentru ca tratamentul să fie eficient, trebuie să fie însoţit de o alimentaţie adecvată, în care să fie incluse uleiurile presate la rece, legumele, fructele, cerealele integrale, peştele, leguminoasele şi rădăcinoasele. Se evită produsele procesate, prăjelile, uleiurile rafinate, margarina. Pe lângă alimentaţie, exerciţiile fizice, mişcarea şi activitatea fizică în natură ocupă un loc foarte important.
Pentru detalii suplimentare, contactaţi-mă pe adresa de e-mail!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
