Stimată doamnă Sânziana Pop,
Mă numesc Iulia, sunt din Ploieşti, şi vă scriu pentru a vă mulţumi şi pentru a vă felicita. Da, vreau să vă felicit pentru că, împreună cu colegii din redacţie, îmi oferiţi refugiul de care am atât de multă nevoie, după o săptămână agitată. Prin intermediul "pufoasei" (aşa este cunoscută, la noi în familie, revista) ajungeţi în sufletele noastre şi nu mai e considerată o "revistă", ci prietena noastră dragă, care ne ajută să evadăm într-o lume mai bună şi mai calmă. Alături de soţul meu, "pufoasa" îmi oferă refugiul de care am nevoie: oaza mea de linişte. Şi aşa cum îmi aştept soţul acasă, cu nerăbdare, zâmbet şi iubire, tot aşa aştept şi următorul număr al AS-ului. În acest mod sunteţi percepuţi şi de alte persoane care vă citesc, şi îndrăznesc să spun că de aceea şi aveţi nenumărate scrisori cu probleme de suflet. Adevărul e că sunteţi o dulce mângâiere pentru lumea asta dură.
Spre deosebire de realitatea zilnică, "Formula" nu mi-a înşelat niciodată aşteptările. Aveţi surprize deosebit de frumoase: "Almanahul de iarnă; de primăvară; de vară" şi, mai nou, "Asul de inimă". Nu pot descrie în cuvinte bucuria pe care am simţit-o când am văzut această pagină în revistă şi ceea ce spuneaţi la înfiinţarea ei: "...scrisorile cu probleme de suflet vor avea în «Formula AS» o pagină permanentă". Pentru mine, asta e o dovadă că vreţi să vă apropiaţi şi mai mult de cititorii dumneavoastră şi o garanţie a faptului că voi citi de acum încolo şi poveşti tulburătoare de suflet, de care nu suntem feriţi nici cei ce ne considerăm fericiţi. Dar mai este ceva pentru care vă mulţumesc, pentru fotografiile dvs. şi ale colegilor de redacţie, publicate în Almanah şi în revistă. E o bucurie să vă avem şi chipurile în faţă, atunci când vă citim textele publicate. Vă simţim mai aproape de noi.
Am ajuns la concluzia că sunteţi văzuţi ca "un prieten" şi nu "o simplă revistă", datorită faptului că sunteţi "personali" şi nu "impersonali", aşa cum sunt majoritatea revistelor la noi; sunteţi ziarişti de calitate, dar mai presus de orice sunteţi oameni de calitate, de aici încrederea enormă în "Formulă" şi în dumneavoastră.
Tot ce vă mai pot spune e că, până la sfârşitul acestei săptămâni şi, implicit, până la întâlnirea cu ediţia viitoare a revistei, voi mai răsfoi de sute de ori acest număr, pentru a vedea ce anume am omis la "prima lectură". Transmiteţi atât de multă încredere prin paginile AS-ului, încât nu mă surprinde faptul că vă sunt căutate sfaturile ca ale unui prieten de suflet.
Vreau să vă rog ceva: rămâneţi aceiaşi oameni! Acest lucru îmi dă speranţa că mai există o şansă să redevenim mai buni şi mai aplecaţi spre suferinţele semenilor noştri. Slavă Domnului că nu sunteţi un ziar de citit în metrou, pe care îl arunci la ultima staţie, ci o revistă pe care o iei acasă, o citeşti pe îndelete, înveţi din ea, călătoreşti împreună cu ea, prin ţară, după care o aşezi lângă celelalte "surate" în nepreţuita colecţie, pentru a o mai răsfoi o dată, de două, de câte ori vrei să uiţi de grijile zilei, de urâtul şi violenţa care ne cotropesc zilele.
Acum văd că m-am cam "lungit" la vorbă şi v-am luat din timpul dumneavoastră, de aceea voi încheia aceste rânduri cu un gând: "Îţi mulţumesc, Doamne, că mai există pe lumea asta OAMENI ADEVĂRAŢI şi că i-ai strâns pe toţi într-o redacţie!".
Vă mulţumesc din suflet pentru tot. Pentru "Formula AS", pentru Asul Verde, pentru Almanahuri şi Leacurile de sănătate, pentru "Străbunica" şi minunile rugăciunii şi, nu în ultimul rând, pentru răbdarea şi devotamentul pe care le dovediţi de atâţia ani. Mă gândesc că sunt şi momente grele, oprelişti şi griji în strădania dvs., şi pentru faptul că treceţi peste ele şi ne oferiţi "Formula AS" în continuare, vă mulţumesc însutit.
Doamnă Sânziana Pop, dragi redactori, vă rog frumos să continuaţi această minunată facere a minţilor dvs., mult timp de acum înainte!
Mă minunez zi de zi: cum de reuşiţi să rămâneţi oameni curaţi şi ziarişti de încredere, în lumea asta năucă, în care valorile sunt aruncate, repede-repede, la gunoi? O mare reuşită, pentru care meritaţi mulţumiri şi felicitări!
BRAVO pentru singura revistă de calitate din România! Cu drag,
IULIA - Ploieşti
Stimată d-nă Sânziana Pop,
Mă numesc Paraschiva Humeniuc şi locuiesc în satul Mânăstirea Doamnei din judeţul Botoşani. Sunt suferindă de poliartrită reumatoidă evolutivă, de peste 20 de ani. Boala îmi înţepeneşte încheieturile, fapt pentru care nu mă mai pot deplasa. În plus, sunt şi singură, iar vârsta mea este de 76 de ani. Totuşi, nu sunt disperată sufleteşte, căci găsesc remediu în lectură. Acum, Dumnezeu mi-a scos în cale şi revista "Formula AS", pe care o citesc şi o recitesc. Regret că nu v-am descoperit mai demult. Sunteţi o adevărată enciclopedie, cu realităţi care ne bucură sufletul nouă, celor mulţi, care nu avem posibilitatea să vizităm ţări străine şi locuri sfinte, să ne întâlnim cu oameni curaţi la suflet, care respectă adevărul şi dragostea de ţară. Revista dvs. ajută la vindecarea rănilor atât trupeşti, cât şi sufleteşti, care au dus la dezbinarea noastră, la neîncredere şi ură permanentă, sentimente ce nu sunt sănătoase pentru nici un popor. Aveţi o revistă luminoasă ca o zi de duminică. Ce bine ar fi dacă în loc de atâtea publicaţii de pe tarabe, care îi zăpăcesc pe tineri cu lucruri şi îndemnuri nefireşti pentru vârsta lor, s-ar afla mai multe reviste instructive şi educative, ce-ţi încântă mintea şi sufletul! Eu, una, vă citesc şi vă recitesc revista, care adesea mă face să lăcrimez pentru tot ce înseamnă durere, dar şi frumuseţe în ţara mea, şi-l rog mereu pe Bunul Dumnezeu să ne dea la toţi o mică scânteie care să ne lumineze minţile şi sufletele: să muncim cinstit, să credem în destinul nostru comun, să-i ajutăm pe cei mai săraci şi mai oropsiţi decât noi. Să vă dea Dumnezeu sănătate, atât dvs., cât şi colegilor dvs., care se străduiesc să ne înfrumuseţeze viaţa şi să ne aline durerile.
Cu toată stima,
PARASCHIVA HUMENIUC - Mânăstirea Doamnei, jud. Botoşani
Reproduceri după picturi de Olga Morărescu Mărginean
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
