Nu obişnuiesc să dau sfaturi. Atunci când mi se cer încerc să nu par atoateştiutor, sau că opinia mea este singura valabilă. Totuşi, pentru că situaţia voastră este foarte des întâlnită în ziua de azi, am să vă spun părerea mea, a unui om cu 42 de ani de căsătorie.
În primul rând trebuie să realizaţi că nu puteţi avea în acelaşi timp două iubiri. De aceea ar fi bine ca înainte de a ajunge în această situaţie penibilă, să aveţi fiecare o convorbire cu propria conştiinţă şi să hotărâţi ce este mai important pentru voi: iubirea faţă de partener sau cariera. Nu vă amăgiţi! Cu amândouă nu veţi reuşi niciodată. Dragostea presupune pasiune şi sacrificiu, fie că le dăruieşti unei persoane, fie că le dăruieşti unei ocupaţii, unei meserii. Pasiunea înseamnă să dai totul către acea alegere pe care o faci. Ori iubeşti un om cu toată fiinţa ta, şi atunci pentru carieră nu mai rămâne decât a încerca să-ţi faci datoria în mod corect, fără ambiţii neapărat de mărire, ori îţi iubeşti meseria mai mult decât orice şi faci totul să te remarci, dar atunci în viaţa sentimentală va trebui să te mulţumeşti cu relaţii pasagere.
Nu condamn persoanele care aleg cariera. Dar să nu se întrebe de ce în plan sentimental nu sunt fericite. Egalitatea între bărbaţi şi femei este o aberaţie. Fiecare sex are calităţile lui. Niciodată un bărbat nu va putea dărui ce poate dărui o femeie şi invers. Partea proastă este că astăzi, atât bărbaţii cât şi femeile nu prea mai vor să dăruiască, fiindcă majoritatea aşteaptă numai să primească. Dragoste este atunci când credeţi cu adevărat că nicio altă persoană, chiar mult mai atrăgătoare, nu vă poate oferi mai mult decât partenerul vostru.
PAUL
P.S. Răspunsul meu este valabil şi pentru Alexandra Ungureanu, vezi interviul "M-am săturat să sufăr şi să-mi transpun tristeţea în muzică", publicat în acelaşi număr din "Formula AS".
Reproduceri după picturi de Olga Morărescu Mărginean
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
