"DNA şi ÎCCJ, ultimele redute necucerite de PSD"
- Bătălia pentru Justiţie a rămas cea mai importantă constantă a vieţii politice româneşti. Ba, această luptă s-a şi intensificat, căci PSD se arată tot mai hotărât "să-şi ia Justiţia înapoi". În vreme ce locotenenţii liderului PSD, Victor Ponta, cad rând pe rând, în procese penale, PSD face presiuni pentru demisia sau demiterea unor magistraţi şi încearcă să schimbe Codul penal şi Codul de procedură penală. În ce stadiu se află acest proces, la finele căruia partidul guvernamental ar putea avea puterea integrală - după cum spunea Dan Voiculescu?
- PSD acţionează pas cu pas - vorba lui Klaus Iohannis - şi a şi făcut primul pas, ca să-l "cităm" iarăşi pe preşedinte. În sensul că au apărut câteva iniţiative legislative bine coordonate de PSD, prin care s-au obţinut modificări ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală, în favoarea tuturor inculpaţilor şi, după cum a reclamat DNA, în mod evident, pentru diminuarea forţei de acţiune a Justiţiei împotriva corupţiei. S-a obţinut ca arestul preventiv să nu mai existe decât în cazurile cu violenţă, ca şi cum hoţia în stil mare nu ar fi un fel de violenţă asupra acestei ţări. Se urmăreşte şi tragerea la răspundere a magistraţilor, dacă au comis o nedreptate - fără să se ştie cine şi după ce criterii va stabili dacă a fost un abuz, o greşeală sau o interpretare diferită a legii. Aşa, toţi inculpaţii spun că sunt nevinovaţi. Unde vom ajunge? În Parlament, PSD are majoritatea şi va lua şi alte măsuri în acelaşi spirit. Preşedintele Iohannis a spus că le va respinge de la promulgare sau le va ataca la Curtea Constituţională. Instrumente cu rază de acţiune limitată, pentru că un proiect de lege respins de preşedinte se poate întoarce exact la fel la promulgare, iar la Curtea Constituţională pot exista influenţe şi presiuni.
"Toţi politicienii fac jocul primului ministru, care se teme de DNA"
- În toate aceste acţiuni credeţi că este implicat şi SRI-ul?
- E limpede că PSD este într-o ofensivă pentru recuperarea "câmpului tactic al Justiţiei" - după vorba generalului Dumitru Dumbravă, de la SRI. Acesta, într-o frază îndelung criticată, afirma că SRI nu părăseşte câmpul tactic al Justiţiei imediat după furnizarea informaţiilor, ci urmăreşte procesul până la sfârşit. Sub această formă, afirmaţia are izul unei intervenţii cam brutale în Justiţie. Pe de altă parte, oricât de suspicioşi am fi faţă de SRI - care are o ereditate încărcată şi poate şi un prezent la fel -, probabil că generalul avea în vedere monitorizarea magistraţilor, pentru a vedea dacă nu cumva intervin acte de corupţie pe parcurs. Aşa au fost prinşi luând mită o serie de procurori şi judecători, chiar de curând. Sigur că există probleme şi în Justiţie: incompetenţă, corupţie, dependenţe de tot soiul, simpatii politice şi aşa mai departe. Problema e că o dezbatere pe această temă este deja viciată de ofensiva politică asupra Justiţiei, pe care o bănuim rău intenţionată. Şi nici nu se poate altfel, dacă privim "câmpul tactic", unde observăm că ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, este verişorul premierului Victor Ponta, preşedintele CSM, Marius Badea Tudose, e fost coleg de facultate şi bun prieten al aceluiaşi Ponta, la DIICOT a fost promovat şef Daniel Horodniceanu, venit de la Iaşi, unde sub nasul său, poliţia locală slujea interesele primarului Gheorghe Nechita, la Parchetul General este procuror-şef Tiberiu Niţu, alt prieten al premierului. Despre o asemenea reţea de prietenii nu se putea vorbi până în această nouă guvernare a PSD. Au mai rămas neocupate DNA şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Şi aici s-a concentrat războiul. Acum, sub pretextul că o femeie acuzată de şantaj de judecătoarea Livia Stanciu, şefa ÎCCJ, a fost achitată, o seamă de politicieni de la PSD şi PNL îi cer judecătoarei demisia. Unii îi cer demisia şi Codruţei Kovesi, procurorul-şef al DNA, pe motiv că instituţia coordonată de aceasta a investigat cazul.
De fapt, toţi aceşti politicieni fac jocul prim-ministrului Ponta, care a şi spus că se teme numai de DNA. Ponta a declarat că va sta la putere până în 2016, dacă nu-l va opri DNA. Şi poate că ştie ceva. Deci, această ultimă redută, DNA, trebuie cucerită cu orice preţ. Altminteri, după Radu Mazăre, acum închis şi demisionat din funcţia de primar al Constanţei, Gheorghe Nechita, primarul Iaşiului, şi un stâlp al PSD, arestat şi el, Liviu Dragnea, fost vice-premier şi preşedinte executiv al PSD, condamnat la un an de închisoare cu suspendare în "dosarul Referendumului", poate îi va veni rândul şi lui Victor Ponta.
"Traian Băsescu trebuie abia acum să se simtă înfrânt"
- Traian Băsescu s-a plasat singur pe o poziţie neconvenabilă, făcând declaraţii şi împotriva DNA, şi a Parchetului General, şi a ÎCCJ, şi a SRI. După ce a susţinut Justiţia, în calitatea de preşedinte, şi a pretins că mersul Justiţiei se datorează mai cu seamă oamenilor numiţi de el în funcţii de conducere, acum afirmă că Justiţia nu funcţionează corect. Păi, ori n-a funcţionat niciodată, ori acum nu-i convine că funcţionează şi împotriva lui. Sigur că o parte din dosarele care i s-au deschis sunt absurde, cum e cel de şantaj, în care a fost denunţat de Gabriela Firea, unde nu există niciun element al infracţiunii. Dar şi reacţiile lui Băsescu au fost provocatoare la adresa magistraţilor, la fel cum au fost cele la adresa jurnaliştilor, altă dată. I-a motivat suplimentar contra lui, prin declaraţiile sale belicoase. În plus, prin criticile şi acuzaţiile la adresa Justiţiei, şi-a pierdut din credibilitate şi s-a tot izolat, şi-a îndepărtat şi ultimii "băsişti". Nici măcar Elena Udrea nu mai este pe aceeaşi lungime de undă cu el. Ea s-a apucat să-şi ceară iertare că a susţinut regimul Băsescu, al cărui prim suporter era, şi-a cerut iertare că a sprijinit Justiţia şi a declarat că admiră Antena 3. După modelul lui Tudor Postelnicu, fostul ministru de Interne al lui Ceauşescu: "Am fost un dobitoc". Prin urmare, Traian Băsescu ar trebui să se simtă înfrânt abia acum, când omul pe care l-a considerat "cel mai mult bun produs politic" al său, pe care l-a protejat şi numit în cele mai multe înalte funcţii, pe care l-a declarat urmaşul său politic, a cărui candidatură la preşedinţia statului a susţinut-o cu fervoare, acest om, Elena Udrea, se dezice de regimul Băsescu şi de tot ce a însemnat el, inclusiv de independenţa Justiţiei, pe care altădată o clama.
"Defrişările masive de păduri sunt o problemă de siguranţă naţională"
- Vă propun să trecem de la Codul penal, la Codul silvic, şi de la hoţii cu gulere albe, la jefuitorii codrilor. Tăierile masive de păduri au ajuns o problemă naţională, în mod oarecum neaşteptat, o problemă de interes şi pentru Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). De ce acum? Şi care sunt perspectivele de rezolvare a ei?
- Dezbaterea pe marginea defrişărilor a ajuns în punctul culminant la jumătatea lunii trecute, când Codul silvic, votat de Parlament, a fost retrimis în Legislativ de preşedintele Klaus Iohannis. PSD l-a acuzat pe preşedinte că are aceleaşi argumente ca firma austriacă Holzindustrie Schweighofer, deţinătoarea unui fel de monopol asupra exploatării pădurilor la noi. PSD sugera o complicitate între preşedinte şi firma respectivă. Iohannis a explicat că, în realitate, a respins Codul silvic pe motivele invocate de Consiliul Concurenţei, pe care şi le-a însuşit. PSD susţine că prin noul Cod silvic se limitează cota de tăieri a unei singure firme. Dar nu asta e problema, ci că nu se limitează defrişările în toată ţara, indiferent de firmă. La noi se rad munţi întregi şi nu se mai plantează nimic. E prea puţin important dacă asta o face o firmă sau o sută de firme. Este foarte important că se taie enorm şi se exportă buşteni şi cherestea în neştire, în toată lumea, văduvindu-ne de averea pe care o mai avem la capitolul ăsta şi punând în pericol viitorul urmaşilor noştri. E, într-adevăr, o problemă de siguranţă naţională. Însuşi preşedintele Iohannis pare să fi înţeles asta, abia după protestele de stradă care au pigmentat dezbaterea. Să vedem ce concluzie va avea CSAT în această chestiune. Mă tem să nu fie una de complezenţă, de genul: "Nu e bine, trebuie păstrat aurul verde, dar nu avem ce face".
"Noul Cod electoral nu va reforma clasa politică"
- Să încheiem tot cu un cod, Codul Electoral, votat deja în parte în Parlament. La cum arată acum, promite schimbarea esenţială a scenei noastre politice, sau păstrarea unui status-quo?
- S-a hotărât în Parlament până acum felul în care vor fi aleşi primarii şi preşedinţii de Consilii Judeţene. Singurul progres este că preşedinţii de CJ vor fi aleşi de consilieri, nu de cetăţeni. Astfel, dacă vor fi arestaţi pentru corupţie, vor putea fi mai lesne înlocuiţi decât în actualul sistem. Însă tot parlamentarii au decis şi ca primarii să fie aleşi din primul tur. Este o mare mizerie şi un fals. Înseamnă că un primar va putea fi ales şi cu 20% din voturile exprimate, care pot fi şi ele sub majoritatea simplă. Ce fel de legitimitate are un astfel de primar? Niciuna, dar acest fel de alegere îi favorizează pe primarii aflaţi deja în funcţii şi care aparţin în cea mai mare parte PSD. Deci, un pas înainte, unul înapoi. De asemenea, prin noul Cod, va mai scădea numărul de parlamentari cu 100. Dar vom avea tot un Parlament supradimensionat în raport cu numărul de alegători, unul dintre cele mai mari legislative din UE, cu 450 de aleşi şi cu două Camere care au atribuţii similare. Cât despre referendumul prin care electorii au cerut scăderea numărului de parlamentari la 300 şi o Cameră unică, acesta a fost dat uitării. De asemenea, votul prin corespondenţă pentru românii din străinătate a fost amânat. PNL a spus că va depune o moţiune de cenzură asupra guvernului, pe acest motiv. Numai că moţiunea nu are şanse să treacă, pentru că PNL ar putea spera numai la sprijinul UDMR pentru asta, iar UDMR nu o va vota. UDMR nu are interesul ca încă un milion, două de români, din diaspora, să poată vota, căci apoi nu va mai trece de pragul de 5% pentru admiterea în Parlament. Aşadar, deocamdată, cel puţin, ne pregătim să îndurăm pentru încă o vreme o clasă politică nereformată, alcătuită pe aceleaşi criterii dezastruoase care ne-au adus în situaţia de faţă şi care face tot ce e posibil pentru a se întreţine pe seama şi în dauna noastră.