Zilele trecute, am văzut la Chişinău un drapel românesc uriaş, purtat pe braţe de mii de tineri basarabeni, în semn de unitate naţională şi dorinţă de reunire în sufletul aceleiaşi patrii. Nu departe, la Cernăuţi, s-a deschis Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi", sub semnul aceluiaşi tricolor scos la lumină, după ce a fost păstrat ascuns sau mascat în ţesătura costumelor naţionale, decenii de-a rândul. Şi la Negotin, în Timocul Sârbesc, a fost târnosită, zilele acestea, o biserică românească, sub oblăduirea protopopului erou Boian Alexandrovici (Alexandru) şi la "umbra" unui tricolor impresionant. La Slatina, pe dealul Grădiştei, un tricolor uriaş ţine faţa oltenilor sus, cum se spune. Acelaşi drapel monumental flutură în Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Braşov şi în alte localităţi. Cel care a fabricat şi deseori a donat toate aceste "instrumente" ale luptei şi mândriei naţionale este întreprinzătorul George Rotaru, istoric şi scriitor, originar din aşa-numita zonă "Argevilo" (Argeş, Vâlcea, Olt), patronul firmei "Rotarexim" S.A. din Râmnicu Vâlcea şi preşedintele Asociaţiei de Vexilologie "Tricolorul", vexilologia fiind, pentru cei ce nu ştiu, o disciplină a istoriei care studiază steagurile din diferite epoci şi ţări. A fabrica drapele a fost un vis de copilărie al acestui "sudist", cum i se spune, care a transformat o afacere în ocazia ideală de manifestare a dragostei pentru simbolurile naţionale.
Flamurile dacilor
- Drapelul tricolor a fost o preocupare veche a vieţii mele, cu mult mai veche decât momentul în care am început să-l produc în fabrica noastră. De când mă ştiu, drapelul a fost acel element care, "mut" fiind, îţi spune totul. Oriunde te duci în lume şi-l priveşti, îţi dai seama imediat că reprezintă o ţară, o naţiune, o stare de fapt a libertăţii naţionale. În toate cazurile, drapelul simbolizează istoria unui stat, trăirile şi ambiţiile unui neam. Tricolorul românesc este casa părinţilor şi copiilor noştri, trecutul, prezentul şi viitorul acestei ţări... Culorile sale au o istorie bine documentată. Roşu (sau glorie) reprezintă focul, simbolizează mărirea, bravura şi generozitatea, dar şi sângele vărsat în lupte, puterea de viaţă şi energia strămoşească. Este o dovadă de mare distincţie, şi de aceea făcea parte din componenţa stemelor princiare. Galben (sau aur) reprezintă pământul, este simbolul forţei şi bogăţiei, al holdelor aurii de grâu din timpul verii. Albastru (sau azur) reprezintă apa, dar şi aerul, cel mai nobil element după foc, simbolizând blândeţea, frumuseţea, nobleţea şi buna credinţă.
- Care este originea tricolorului românesc?
- Panglicile colorate în şapte culori, purtate de daci în luptă, ca o flamură ataşată de capul de lup... Încă din copilărie m-au impresionat culorile drapelului naţional şi am căutat să aflu cum au fost ele preluate de la strămoşii noştri, din acel curcubeu rogvaiv (roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet). Conform unor studii ale Institutului Mondial de Vexilologie, stindardul dacic este unul dintre cele mai vechi şi mai valoroase din lume.
România are acelaşi steag cu Ciad-ul
- Ne amintim că în anii '90 a existat o mare dispută internaţională privind tricolorul românesc. Acelaşi institut care preţuieşte stindardul dacic a refuzat să accepte drapelul românesc fără stema care, după cum se ştie, fusese decupată de revoluţionari. Cum s-a sfârşit această dispută?
- Printr-un proces câştigat de statul african Ciad, al cărui tricolor este identic cu al nostru. În anul 1951, atunci când această ţară, fostă colonie franceză, a preluat culorile roşu şi albastru, adăugând galbenul, din tradiţia panafricană, a primit interdicţie de a insera o stemă pe propriul drapel, ca să nu fie confundat cu drapelul românesc. În decembrie 1989, stema aşa-zis comunistă este dată jos, iar tricolorul nostru intră în ilegalitate. Ambasada Ciadului de la Moscova (la Bucureşti nu exista o ambasadă a acestui stat) a acţionat România în judecată şi, cum spuneam, a câştigat. Amenda plătită de statul român a fost uriaşă: 200 de milioane de dolari! Institutul mondial amintit a făcut presiuni permanente, să punem o stemă pe drapel, să intrăm în legalitate. Dar politicienii români au refuzat. Nici măcar stema iliesciană, cu acvila "cheală", fără coroană, nu a fost luată în calcul. S-a înfiinţat o comisie de heraldică în parlament, condusă de persoane străine de interesul naţional românesc, care a decis să încalce regulile vexilologice şi heraldice internaţionale, refuzând inserarea stemei - care ar fi însemnat "stat naţional, unitar, independent, suveran şi indivizibil". Cineva n-a dorit acest lucru. Lăsăm la o parte speculaţiile care se făceau pe marginea găurii din steag, simbolizând, se spunea, faptul că în mijlocul României este un teritoriu "gol", care nu aparţine statului român.
- Cine nu doreşte o stemă pe tricolor?
- Sunt aceiaşi politicieni pe care nu-i preocupă interesul naţional. Coroana pusă pe capul acvilei ar fi un element de suveranitate, căci este trimiterea directă la coroana de oţel a regelui Carol I. Din 201 naţiuni, câte există pe glob, 142 au diferite însemne heraldice pe drapelul lor. SUA au 50 de stele, reprezentând cele 50 de state; Marea Britanie are trei cruci ale Sfântului Andrei, reprezentând cele trei ţări care formează Regatul Unit; Canada are frunza de arţar etc. În acest context, fabrica noastră de drapele susţine completarea fără întârziere a însemnelor tradiţionale ale statului român, deoarece suntem singura ţară fostă comunistă care nu are o stemă inserată pe drapel, în acord cu tradiţia şi demnitatea poporului român. Noi fabricăm drapele pentru Casa Regală a României, pentru Republica Moldova, pentru toate naţiunile lumii. Nu facem doar un business, facem educaţie şi cercetare. Asociaţia de Vexilologie cercetează toate drapelele din lume, toate stemele şi heraldica internaţională. Mereu ne lovim de criticile puternice ale Institutului Mondial de Vexilologie: de ce nu intră România în legalitate, de ce nu-şi creează un steag cu toate atributele?
- Din cauză că drapelele României şi Ciadului erau şi sunt încă identice, cu toată amenda plătită de Bucureşti, organizatorii au refuzat intrarea delegaţiei române în aula principală, pe motiv că locurile rezervate fuseseră ocupate de Ciad, aflată mai în faţă, în ordine alfabetică. La uriaşa masă la care urmau să se aşeze şefii de stat, fusese pus steagul tricolor... ciado-român. Ce să mai creadă bieţii oameni? Aşa a ajuns domnul Iliescu şi restul delegaţiei în sala a doua, în aşa-numita anticameră, unde stăteau servitorii (ca să glumim amar). De ce? Pentru că aceşti domni nu au întreprins nimic pentru a diferenţia cele două drapele. La Atena, la jocurile olimpice, a fost ceva asemănător: de fiecare dată când se ridica steagul României pentru a marca victoria unui sportiv român, unele televiziuni vorbeau de victoria sportivilor din Ciad. De fapt, la ONU, la UNESCO, la toate instituţiile internaţionale, există permanent această confuzie care deserveşte interesul nostru naţional. Dacă tot se vorbeşte în parlament despre schimbarea Constituţiei, atunci schimbaţi, domnilor, şi stema! Şi puneţi-o unde-i e locul: pe drapel.
Tricolorul deasupra munţilor
- Se zvoneşte prin presă că vreţi să înălţaţi tricolorul pe munţi...
- În septembrie 2013, la Olăneşti, s-a desfăşurat Congresul celor mai Faimoşi Munţi din Lume, la care au luat parte 47 de ţări din lumea întreagă. Atunci am înţeles că noi nu ştim să preţuim ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Congresul a desemnat cele două drumuri transmontane, Transalpina şi Transfăgărăşanul, drept "Cea mai frumoasă centură montană şi piemontană din lume". Ecoul s-a stins, nimeni n-a acţionat în nici un fel, brandul de ţară a fost desemnată o biată frunză anonimă de care, vorba poetului, codrului nu-i pasă câtuşi de puţin... Văzând asta, Asociaţia de Vexilologie a luat decizia de a marca, din creastă în creastă, cele două splendide şosele cu steaguri uriaşe, de 36/24 metri, urcate pe catarge de metal foarte înalte. Va fi contribuţia noastră pentru frumuseţea românească a peisajului, iar dacă parlamentul va adopta stema nouă (veche) şi o va insera pe drapel, atunci efectul va fi cu atât mai semnificativ.
Steagul secuilor a fost făcut de Mihai Viteazul
- A existat. Numai că există un detaliu, sesizat de istoricul maghiar de la Budapesta, acad. Pall Antal Sandor, care-i uimeşte pe secuii de astăzi, asimilaţi de maghiari: drapelul lor a fost conceput chiar de Mihai Viteazul! În drum spre Şelimbăr, în 1599, unde maghiarii au fost bătuţi crunt de marele voievod, oastea secuilor conduşi de Moise Secuiul s-a alăturat oştirii române, deoarece Mihai le promisese că le va reda privilegiile retrase de grofi. Moise i-a cerut însă domnitorului un semn în plus de recunoaştere a pedestraşilor săi: un drapel secuiesc. Atunci a creat şi le-a dăruit Mihai steagul cu care astăzi udemeriştii, pecemiştii şi alţii ca ei se afişează pretutindeni, fără să ştie că acesta a fost, ironia sorţii, un puternic simbol anti-unguresc.
D-lui George Rotaru îi puteţi scrie la email: george.rotaru.ro@gmail.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
