Poezie şi matematică
- Înainte de a vorbi despre noua ta carte, aş vrea să explici de unde se trage combinaţia asta rară, pe care o reprezinţi, de matematician şi poet.
- Cred că m-am născut de la început cu două inimi: una de poet şi alta de matematician. În liceu şi în primii ani de la Facultatea de Matematică, reuşeam să împac deopotrivă aceste două daruri. Nu le puteam despărţi. Din acea vreme sunt şi primele mele poeme. Pe atunci scriam mult şi cu o profunzime curată, care îmi dă şi azi de gândit. Iar matematica şi poezia erau pentru mine două vase comunicante. Viziunea generalizatoare a matematicii asupra lumii îmi influenţa copios poezia. De altfel, versurile mele se hrănesc şi acum din realităţile matematice. Dar s-a întâmplat şi invers! În matematică, pe când încă eram un bun matematician practicant, forţa intuitivă a poeziei, de care eram doldora, m-a ajutat să găsesc soluţii pe nişte căi bizare şi indicibile. Pe urmă, viaţa a ales. Pornisem ca matematician şi IT-st, dar poezia şi jurnalismul literar la "Formula AS" mi-au dăruit mai multă fericire. Însă formaţia de matematician captiv în poezie mă ajută şi astăzi la scris.
Pariu cu lumina
- Să vorbim acum despre noul tău volum de poeme, lansat recent la târgul de carte din Bucureşti: "Poker cosmic". Are o ofertă inedită faţă de volumele tale de până acum?
- Cred că da. După 2013, odată cu cartea "Colonelul Elf", scriitura mea s-a limpezit. Mi-am lăsat orgoliile deoparte şi am acceptat că pot schimba ceva. Ce-mi lipsea şi ce am înţeles era că se poate scrie poezie şi cu un strop de lumină, nu doar cu negură. Până la "Colonelul Elf", versurile mele musteau de un romantism negru. Aruncam în poezia mea pulsiuni întunecate şi teribile. Cred că au contat foarte mult în această transformare şi discuţiile îndelungi, şi sfaturile primite de la Sânziana Pop. M-a influenţat felul ei luminos de a vedea lumea, pe care l-a transpus şi în modul în care a gândit revista "Formula AS", pe care o conduce de atâţia ani, cu atâta drag! Ea mi-a demonstrat cu naturaleţe că atunci când mergi de partea binelui, nu pierzi niciodată! Şi nu poţi eluda starea de bine, nu poţi fi sceptic asupra drumului spre lumină, pentru că nevoia de ele este în noi, de la începuturile creaţiei! Pe urmă, relaţia cu scrisul la "Formula AS" m-a potenţat şi în alt fel. Se spune că scrisul jurnalistic te "seacă" în poezie. La mine a fost exact invers. Scriind pentru revista "Formula AS", am căpătat alt fir epic pentru poeziile mele, mi le-am centrat ideatic. Şi le-am îmbrăcat într-o haină de cristal, cu o substanţă translucidă. Credeam, până acum, că e greu să scrii cu un ton luminos. Să fii, ca poet, împăcat cu lumea, şi nu un anarhist. Dar nu e aşa! Şi mă bucur că am descoperit adevărul acesta în poezie şi l-am verificat, scriind pe un alt ton, mult mai afectiv, într-o limbă poetică mai şlefuită şi cu un mesaj senin. Eu sunt convins că slovele scrise, cuvintele folosite în poezie generează realitate. Purtam de mult, în mine, ideea aceasta, să fiu mai responsabil cu toate cuvintele mele. Chiar dacă pare incredibil ce spun, am constatat că multe dintre slovele pe care le-am scris mi s-au întâmplat aidoma, ca fapte de viaţă, mai târziu. Destul de grav! Şi după ce m-am convins că poezia se întoarce peste viaţa mea, cu tot cu bagajul ei mai senin sau mai sumbru, am început să fiu mai atent la ce scriu. Pentru că această realitate poetică nu-i doar a mea, ci o înfăţişez şi altora. Căci îmi place să scriu, dar şi să public. Îmi place ca poezia mea să ajungă la cititori. Aşa m-am hotărât să fac nişte "preziceri" poetice mai optimiste, pozitive.
Cuvinte profetice
- Da. Un exemplu este "Poemul leopardului de diamant", care a generat şi a încheiat două cărţi: cea de acum, "Poker cosmic", şi "Colonelul Elf". Poemul acesta are în spate o întâmplare foarte tristă. Într-o primăvară, pe biroul meu s-a aşezat, zburând prin fereastra deschisă, un porumbel. Părea o pasăre în toată firea, dar era încă un puiandru. Nu mai putea zbura şi nici nu mânca. Stătea doar lângă mine, urmărindu-mă liniştit cum scriu. Două zile a băut numai apă. Apoi a murit. L-am găsit întins peste poemele mele. M-a înduioşat cumplit soarta lui. Mi se părea că a vrut şi să-mi vestească ceva. Poate încă o încercare care mă aştepta. M-am gândit zile în şir la întâmplarea asta şi am ştiut că trebuie să îndrept realitatea nedreaptă printr-un poem. Până când, într-o noapte, chiar am visat leopardul de diamant. Se aşezase, şi el, dominant şi maiestuos, pe biroul meu. El mi-a dat putere asupra trecutului meu şi nu l-a lăsat să mă mai tragă înapoi.
"Cine are poezia şi matematica de partea lui va învinge"
- Se pare că lumina din poezie există şi în jurul tău. Ai ieşit din romantismul cel negru. Îţi îngrijeşti trandafirii şi irişii din grădină, îţi iubeşti cireşul bătrân, sădit de bunicul tău, faci lungi plimbări cu câinele prin Herăstrău, pe scurt, ţi-ai redescoperit sensibilitatea. Spune-ne şi nouă reţeta.
- Sensibilitatea e una din condiţiile poeziei, dar eu am pierdut-o o vreme. Uite, mi-am recitit de curând poemele din liceu. Cochetau cu stelele, erau dense şi pline de încredere. La 20 de ani, credeam şi afirmam cu tărie: "Cine are poezia şi matematica de partea lui va învinge!" După aceea, poezia mea a urmat şirul vieţii mele încărcate. A devenit un catharsis, o ardere pentru întâmplările mai triste ale existenţei. Uitasem de această deviză a mea, dar acum am redescoperit-o, am şters-o de praf şi am început să cred iar în ea. Şi, minune, poezia este iarăşi, cu totul, de partea mea! Şi nu mai sunt insurgentul din anii '90. Sunt liniştit şi împăcat, chiar şi în privinţa dorinţelor aprinse, dar neîmplinite. În spaţiul creat există alte împliniri. Sunt fericit că scriu şi că public. Scrisul este o formă de comunicare pentru mine. Şi cred încă în puterea primordială a poeziei, ca una dintre cele nouă arte majore, aşa cum a fost proclamată încă din Antichitate. Şi chiar dacă nu mă îmbogăţesc din poezie, dacă prin ea reuşesc să comunic cu semenii mei, capăt o enormă bogăţie a sufletului. Iar reacţiile care mi se întorc din partea cititorilor la această nouă carte deja mă bucură. Sunt reacţii foarte bune, exact la partea aceasta de puritate regăsită a sonului meu poetic. Mult timp renunţasem la poezie. Eram bucuros că fac doar jurnalism literar la "Formula AS". Nouă ani, până la "Colonelul Elf", n-am mai scris niciun vers. Apoi, câţiva prieteni de mare calitate m-au îndemnat să scriu. Acum, binomul "jurnalism-poezie" a devenit iar de nedespărţit pentru mine. Aşa mă simt întreg!
- Poemele de dragoste din noua ta carte par mai limpezi, şi ele, mai pure ca altădată.
- Da, au mai multă curăţie. Poate sună bizar, dar şi eu am început să mă simt tânărul de-altădată, care avea şi poezia, şi matematica, de partea lui, şi chiar încerc să mă apropii timid de puritatea visării de atunci, din adolescenţă. Şi cred că asta e de bine. Mă uit la poemele din anii '90 şi parcă le-aş lua cu mâna, ca să le "răsădesc" în versurile de acum. Poate că o să şi fac asta! Teama de ridicol pe care o aveam, ca poeziile mele de dragoste să nu pară "siropoase", mă făcea să arunc asupra lor tot felul de tuşe întunecate. Mi se părea că acesta e drumul meu aparte în literatură: umbros. Şi, o vreme, chiar a fost! Acum văd totul altfel, deşi o tristeţe rămâne, tristeţea iubirii care scade, se diminuează, odată cu timpul care trece. Dar dacă îţi "pironeşti" iubirea într-o baladă, eşti împăcat, îţi e mai bine apoi.
- Povesteşte-ne despre noua ta carte. De ce ar trebui s-o citim?
- "Poker cosmic" este o antologie poetică, o sinteză a unor scrieri mai vechi, revizuite radical. Cele trei poeme care dau "osatura" cărţii sunt: "Balada Craiului de Tobă", "Balada Colonelului Elf" şi "Poker cosmic". De asemenea, într-o coda finale, am ţinut mult să adaug nişte experimente de matematician-poet: poemele cibernetice şi poemele algebrice. Adunate împreună, ele vădesc o intenţie coerentă. Am avut bucuria ca poemele cibernetice să-mi fie recunoscute în 1996, la un festival de poezie româno-britanic. Atunci, directorul "British Council" de la Bucureşti, Roy Cross, a spus că sunt "o originală idee românească". Ele sunt partea cea mai spectaculoasă a cărţii. Deşi cea mai aridă. Au apărut, de altfel, în anii '80, din disperarea mea de matematician, de a lucra în nişte zone de limbaje de programare foarte contabiliceşti (COBOL), în care mă simţeam înstrăinat şi stingher.
- La ce să se aştepte publicul tău cititor de acum înainte?
- La o carte de proză, care e gata, şi bate la poarta unei edituri! Se numeşte "Regele din palatul nostalgiei". Am emoţii faţă de reacţia publicului, pentru că e prima mea carte de acest fel. În ea vor fi cuprinse şi o parte din textele pe care le-am publicat de-a lungul anilor în "Formula AS", la "Asul de inimă". Ca o avanpremieră, au plăcut mult unor scriitori de elită, cărora le-am dat la citit manuscrisul. Dar pregătesc şi o carte de poezie, "Pe la Big Bang fără un sfert". A fost declanşată de poemele pe care le-am scris toamna trecută, la mare. Atunci, de cum m-am aşezat pe plaja liberă, aproape pustie, am început să scriu ca după dictare. O transă bună care a continuat şi la Bucureşti. Iar cititorii mei să se aştepte, de bună seamă, şi la paginile pe care le voi scrie şi de acum înainte, cu aceeaşi poftă şi bucurie, pentru "Formula AS".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
